• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Rotația culturilor de legume. Exemple de rotații pentru asolamente

    Roxana Dobre -

    Rotația culturilor de legume – exemple de asolament și de rotație la legume în grădină, în solar sau la culturile în câmp.

    Se pot alterna pur şi simplu două culturi diferite sau, pentru a stabili un plan pe o perioada de mulți ani, oferind o succesiune de mai multe culturi de legume. Respectând regulile rotației culturilor vei putea mări producția și vei reduce cheltuielile întrucât nu vei mai fi nevoit să foloșesti îngrășăminte , erbicide, insectofungicide etc.

    Rotația culturilor de legume – beneficii

    Rotația culturilor de legume. Beneficii

    Cultivarea timp de mai mulţi ani pe același teren a acelorași specii legumicole sau a unor specii înrudite din punct de vedere sistematic, contribuie la înmulţirea și răspândirea masivă a bolilor și dăunătorilor specifici culturilor respective. Printr-o rotaţie corectă a culturilor în cadrul asolamentelor se poate diminua din atacul bolilor și dăunătorilor.

    Această operațiune este necesară pentru limitarea dăunatorilor și pentru fertilizarea solului din gradină. Prin rotația culturilor sunt echilibrate cerințele nutritive ale plantelor. Spre exemplu, plantele cu frunze – salată, spanac, varza au nevoie de azot pentru a se dezvolta. Fasolea și mazărea acumulează azot din aer și îl eliberează în sol astfel că, pentru a echilibra substanțele nutritive din sol și a asigură o cultură reușită, este indicat să rotești aceste douăspecii.

    Un alt beneficiu al rotației culturii este acela că protejează plantele de atacul insectelor și bolilor. Plantele din aceeași familie sunt sensibile la aceleași boli iar în cazul în care ele sunt cultivate în acceași locație se poate întâmpla să fie generate o infestare repetată. În plus, unele insecte rămase în sol în iarnă încep să se hrănească atunci când gazda lor specifică este cultivată în același loc și primăvara. În situația în care muți cultura într-o locație diferită, numărul insectelor va scădea considerabil.

    Rotaţia culturilor prezintă pe lângă evitarea practicării monoculturii și alte avantaje: exploatarea raţională pe toată adâncimea stratului fertil a rezervelor de substanţe nutritive și de apă, precum și constituirea unui mijloc de combatere integrată a buruienilor și a agenţilor patogeni, asigurarea creșterii continue a fertilităţii solurilor; utilizarea eficientă a forţei de muncă; creșterea cantitativă și calitativă a producţiilor. De aceea, la stabilirea structurii culturilor, trebuie avute în vedere două mari obiective: cerinţele pieţei; necesitatea practicării unei rotaţii corecte.

    Rotația culturilor și grupele de plante

    Rotația culturilor și grupele de plante

    Plantele cuprinse într-o familie au caracteristici genetice asemănătoare astfel că, pentru a limita apariția și transmiterea dăunatorilor de la o cultură la alta, este recomandat să eviți să cultivi plante din aceeași familie în mod succesiv.

    Grupa leguminoaselor anuale este deosebit de importantă într-o grădină întrucât îmbunatățește solul cu azot. Leguminoasele anuale – mazărea, fasolea, soia, lintea, năutul, lupinul, latirul- au rol ameliorator și sunt foarte bune premergătoare pentru cerealele păioase de toamnă, mai ales pentru grâu. Cerealele păioase au nevoie de apă în sol pentru germinație și de mult azot pentru creștere și dezvoltare. Ca să obții producții bune este bine să le semeni după leguminoasele anuale.

    Speciile care se prășesc au rol ameliorator pentru sol prin arătura adâncă și este indicat să le cultivi după cerealele păioase. După speciile care se prășesc este bine să cultivi leguminoase perene- lucerna, trifoiul, spaceta și ghizdeiul.

    Principii ale rotației culturilor de legume

    Rotaţia culturilor legumicole trebuie să fie concepută astfel:
    • într-o solă speciile să fie diferite din punct de vedere sistematic, pentru a preîntâmpina transmiterea bolilor și dăunătorilor specifici plantelor din aceeași familie botanică, prin resturile vegetale ce rămân în sol. Revenirea pe aceeași suprafaţă de teren trebuie să aibă loc după cel puţin 3 ani pentru speciile legumicole din familia solanaceelor; pentru ceapă, usturoi, morcov, cartofi – 3–4 ani; pentru castraveţi, pepene verde, pepene galben – 2–3 ani; varză – 1–2 ani; mazăre – 5–7 ani;
    • legumele cu consum mare de substanţe fertilizante (vărzoasele, bostănoasele, ardeiul, vinetele, ţelina) se vor introduce în sole fertilizate cu îngrășăminte organice sau în primul an după sola ocupată cu plante amelioratoare ale fertilităţii;
    • plantele cu un consum mai redus faţă de azot (morcovul, pătrunjelul, ceapa, usturoiul) se vor cultiva în anul al doilea de la fertilizarea cu gunoi de grajd. În general, toate plantelelegumicole utilizează favorabil îngrășămintele organice bine descompuse, aplicate în anul de cultură, pe când cele organice nefermentate (proaspete) nu sunt suportate de rădăcinoase (cu excepţia ţelinei), bulboase (cu excepţia prazului), pepeni verzi, cicoare. Aceste ultime specii vor urma în cadrul rotaţiei după cele ce folosesc bine astfel de îngrășăminte (solanacee, cucurbitacee etc.);
    • plantele leguminoase (mazărea, fasolea etc.) fiind capabile să fixeze azotul atmosferic, ma nifestă cerinţe mai reduse faţă de îngrășămintele organice și, astfel, pot urma în rotaţie în al doilea sau al treilea an după administrarea acestora. Sunt foarte bune premergătoare pentru alte plante legumicole (mai ales fasolea ale cărei rădăcini secretă substanţe otrăvitoare care distrug viermii sârmă);
    • plantele legumicole cu sistemul radicular mai profund (pepeni, rădăcinoase), vor alterna în rotaţie cu cele ce au un sistem radicular slab dezvoltat (castraveţi, ceapă, usturoi, verdeţuri) în scopul utilizării mai eficiente a apei și a substanţelor fertilizante din straturile de adâncimi diferite ale solului;
    • pentru refacerea fertilităţii solului este bine să se introducă în asolament o solă săritoare cu lucernă (durează 3–4 ani) sau cu trifoi (durează 2 ani) sau de cereale păioase – ovăz, orz, grâu, iar pe terenuri mai ușoare – secară, ce durează un an. Folosirea lucernei prezintă avantaje, dar și unele dezavantaje ce se pot remedia. Lucerna este mare consumatoare de apă și lasă solul uscat în cadrul utilizării ca solă săritoare, după care trebuie să urmeze specii legumicole ce se înfiinţează primăvara târziu (solanacee, cucurbitacee) pentru ca solul să se aprovizioneze suficient de bine cu apă, în special din precipitaţii. Lucerna are înrădăcinare profundă și pe lângă avantajul că acumulează azotul atmosferic, aduce din profunzime și depune în rădăcinile din stratul arabil al solului calciu, fosfor și alte elemen te minerale pe care le folosesc plantele ce urmează;
    • rădăcinile groase ale lucernei pătrund foarte adânc în sol, perforând straturile mai puţin permeabile din adâncime. După desţelenire, rădăcinile se descompun și rămân numeroase canale prin care apa în exces din straturile superioare se poate scurge în adâncime, iar planta care urmează ajunge cu rădăcinile în profunzime, fără să întâmpine prea mare rezistenţă din partea solului;
    • sola săritoare de cereale păioase are, de asemenea, mare importanţă, intrând în rotaţie în fiecare an. Ca rezultat, în sol rămân mari cantităţi de material organic și se asigură regenerarea humusului consumat. Prin desime și port cerealele păioase luptă bine cu buruienile, lăsând terenul curat. Secara produce și anumite substanţe toxice ce împiedică apariţia unor buruieni;
    • în vederea combaterii buruienilor, se alternează culturile legumicole care lasă terenul mai îmburuienat (morcov, pătrunjel, mazăre, ceapă, usturoi) cu specii care au un aparat foliar bine dezvoltat (vărzoase, ardei, vinete, dovlecei) astfel, împiedică dezvoltarea buruienilor;
    • epoca de recoltare și încheiere a vegetaţiei plantelor legumicole are un rol important în combaterea buruienilor. Plantele recoltate mai devreme nu dau posibilitate buruienilor să crească și seminţelor să ajungă la maturitate;
    • durata de vegetaţie a speciilor prezintă un rol deosebit, în sensul că în asolament și, respectiv, în rotaţie trebuie să existe specii care eliberează terenul în etape diferite. Pentru culturile ce se înfiinţează toamna sau primăvara devreme (rădăcinoase, bulboase, vărzoase etc.) planta premergătoare trebuie să elibereze terenul toamna devreme (tomate, ardei, vinete, fasole, castraveţi), pentru a permite o bună pregătire a solului. De asemenea, alege rea speciilor cu durată de vegetaţie diferită dă posibilitatea folosirii intensive a terenului, prin practicarea de culturi anticipate, succesive, asociate sau duble.

    Exploatarea raţională a terenului și a solului în legumicultură impune practicarea asolamentelor. Spre deosebire de asolamentele din alte ramuri de producţie agricolă, în cadrul asolamentului legumicol, noţiunea de „rotaţie” a culturilor are о semnificaţie aparte. Aceasta datorită faptului că în același an, pe același teren se cultivă două sau mai multe specii legumicole. Deci în majoritatea cazurilor nu putem vorbi de cultură premergătoare, ci de culturi, deoarece folosirea intensivă a terenului și a solului în legumicultură presupune cultivarea în cadrul unor asolamente a 2–3 culturi succesive în același an. În această situaţie se ia în considerare cultura principală, de bază, cea care are perioada de vegetaţie cea mai lungă. Pentru obţinerea efectului maxim al culturilor la irigare, premergătorii se vor alege conform recomandărilor de mai jos.

    Rotația culturilor într-o gradină de zarzavat

    Fiecare plantă are pretențiile ei în ceea ce privește elementele nutritive din sol iar rotația culturilor din gradina de legume asigură evitarea carențelor acestora. Iată câteva exemple de specii de rotații de culturi:

    După ce alegi o parcelă din grădina ta poți să începi prin a cultiva cartofi în primul an de producție. Aceștia vor afâna solul și îl vor pregăti pentru plantarea de leguminoase – fasole, mazăre, linte, năut etc. din al II-lea an. Leguminoasele vor îmbogăți solul cu azot, fapt care va spori producția de legume de frunze din al III-lea an –salată, varză, țelină, praz etc., – care sunt mari consumatoare de azot. În anul IV poți folosi parcela respectivă pentru a cultiva legume de rădăcini- morcov, pătrunjel, păstârnac, mari consumatoare de azotul din profunzimea solului.

    Un alt tip de asolament ar fi sa cultivi în primul an solanacee – roșii, ardei vinete, după care, în al doilea ani legume de frunze, urmate de rădăcinoase în anul III și lucernă sau leguminoase în anul IV.

    De asemenea, putem vorbi de rotația culturilor în același an, pentru speciile timpurii. Un exemplu ar fi: cultura I – salata, spanac, ceapa verde (noiembrie-aprilie), urmată de cultura II – roșii timpurii (aprilie-sfârșitul lui iulie) și de cultura III – spanac – august-începutul lui octombrie.

    Alte exemple de culturi succesive pentru același an ar fi: cartofi timpurii (martie- iulie) urmați de varză de toamnă (iulie-noiembrie); mazărea sau fasolea verde (martie-iulie) urmată tot de varză de toamnă (iulie-noiembrie) sau ceapă-arpagic (martie-iulie), urmată de castraveți (iulie- octombrie).

    Exemple de rotaţii pentru asolamente legumicole

    Exemple de rotaţii pentru asolamente legumicole

    Rotaţii cu plante legumicole de bază:
    1) varză de toamnă;
    2) tomate de toamnă;
    3) ceapă + usturoi;
    4) morcov.

    Rotaţii cu plante legumicole de bază și culturi duble:
    1) tomate de toamnă;
    2) spanac de primăvară (cultura I) + varză de toamnă (cultura a II-a);
    3) ceapă de arpagic (cultura I) + castraveţi de toamnă (cultura a II-a);
    4) morcov + sfeclă roșie;
    5) cartof timpuriu (cultura I) + fasole păstăi (cultura a II-a).

    Rotaţii cu plante legumicole în sistem intensiv (cuprinde culturi anticipate, duble, asociate și sole combinate);
    1) ridiche de lună (cultură anticipată) + tomate (cultură principală);
    2) morcov + pătrunjel;
    3) castraveţi timpurii + gulii (cultură intercalată);
    4) cartof timpuriu + varză de toamnă;
    5) ceapă de arpagic (cultura I) + salată (cultura a II-a);
    6) mazăre + fasole.

    În cadrul asolamentului numărul solelor trebuie să fie egal cu numărul anilor de rotaţie, astfel se stabilesc 2–4 culturi de bază ce ocupă fiecare câte o solă, iar speciile cu pondere mai mică, dar cu tehnologii de cultură asemănătoare, se grupează în cadrul aceleiași sole pentru o mai bună rotaţie. Numărul culturilor de bază se poate reduce la 1–2 în cadrul asolamentelor cu culturi destinate industrializării producţiei, sau poate fi mărit în fermele mici, familiale.

    Cele mai bune rotaţii se asigură atunci când suprafeţele solelor sunt egale. De multe ori acest deziderat nu este posibil de realizat, fie din cauza ponderii diferite a speciilor legumicole, fie că suprafaţa fermei nu este întotdeauna grupată într-un singur trup atunci, se recurge la amplasarea solelor în suprafeţe neegale în cadrul asolamentului

    Asolament și rotaţie în cadrul unei întreprinderi legumicole cu suprafeţe egale ale solelor

    Schemele de asolament în spaţiile protejate (sere, solarii) nu pot fi realizate cu aceeași ușurinţă ca în câmp deschis. Una din dificultăţi este generată de faptul că varietatea speciilor cultivate în teren protejat este mult mai redusă, iar principalele specii cultivate – tomate, ardei, vinete care deţin cea mai mare pondere, aparţin aceleiași familii botanice și nu sunt compatibile ca premergător. În această situaţie se poate recurge, în primul rând, la planificarea raţională a culturilor astfel ca să se poată realiza o rotaţie simplă. Ca urmare, jumătate din suprafaţă se va cultiva cu specii din familia Solonaceae (tomate, ardei, vinete), iar cealaltă jumătate cu alte specii legumicole (în primul rând castraveţii). În anul următor se vor inversa culturile.

    Asolament şi rotaţie în cadrul unei întreprinderi cu pondere diferită a suprafeţelor culturilor

    La protejarea culturilor cu tunele joase temporare problema asolamentelor este mai simplă, deoarece acestea nu au stabilitate pe aceeași suprafaţă de teren și este posibilă protejarea unei alte suprafeţe în anul următor, desigur cu respectarea cerinţei de bază referitor la planta premergătoare

    O altă posibilitate eficientă pentru cultura în spaţii protejate este realizarea unei echivalenţe între suprafaţa cultivată cu specii din familia Solonaceae (tomate, ardei, vinete) și cea cultivată cu castraveţi plus specii floricole. În acest caz speciile floricole au rol dublu, de a favoriza realizarea unor rotaţii optime și de a contribui la creșterea eficienţei economice generale. Aspectele prezin tă orientări generale în care trebuie ţinut cont de măsurile impuse de evitarea monoculturii și, în special, cele legate de igiena culturală.

    Sursă selectivă: Bunele practici în legumicultură în contextul schimbărilor climatice, Chișinău 2021 – UCIP IFAD


    Te-ar mai putea interesa

    Ce legume se pot cultiva lângă castraveți Clasificarea legumelor după criteriul agronomic și ciclu de viață Idei de afaceri în agricultură: 20 de culturi profitabile care se pot înființa primăvara

    Ultimele știri

    Eurodeputat: Fără subvenții, un kg de carne de porc ar costa 60 de euro, iar un litru de lapte 20 de euro Slujbe pentru ploaie în mai multe comune unde culturile s-au pârjolit pe câmp, iar fântânile au secat Vin zile de foc! Alertă ANM emisă astăzi, în vigoare până marți!