Tehnica formării coroanelor la măr: sfaturile specialiștilor de care trebuie să țineți cont!
Roxana Dobre -
Formarea coroanelor la măr se bazează pe operații de schimbare a poziției ramurilor și pe tăieri, care încep uneori chiar din pepinieră și continuă până la realizarea completă a elementelor de schelet și semischelet caracteristice fiecărui tip de coroană. În paralel cu formarea scheletului se urmărește intrarea cât mai timpurie pe rod.
Pentru realizarea acestor obiective trebuie să se respecte următoarele principii:
– Eliminarea zonelor neproductive din jurul axului și sporirea elementelor productive în cadrul aceluiași volum de coroană;
– Alegerea și simplificarea tehnologiei de formare pe baza cunoșterii particularităților de creștere și fructificare;
– Limitarea tăierilor de formare, la minimul posibil, în vederea intrării cât mai rapide pe rod;
– Generalizarea tăierilor în verde, pentru a scurta timpul de formare a coroanei;
– Realizarea echilibrului coroanei în plan orizontal și vertical, prin subordonarea pe înălțime a etajelor față de ax și aramurilor din etaj între ele.
Formarea coroanelor se bazează pe realizarea în fiecare an și pentru fiecare element a următoarelor intervenții:
Provocarea ramificării: poate fi făcută prin tăieri în uscat sau prin ciupire. De regulă, se execută cu 10-12 cm deasupra locului unde se dorește ramificarea. Se scurtează varga după plantare pentru proiectarea primelor elemente de schelet, se taie axul la nivelul celui de-al doilea etaj sau se scurtează șarpantele pentru obținerea ramificațiilor de ordinul II, etc.
Alegerea lăstarilor: se face în perioada de vegetație, în luna mai, când lăstarii au 10-15 cm lungime. În acest moment se elimină lăstarii concurenți (plivirea lăstarilor), pentru a favoriza pe cei aleși și a scurta timpul de formare a coroanei. Alegerea se poate face chiar din momentul provocării ramificării (scurtării) prin extirparea mugurilor care ar putea da naștere la lăstari în poziții nedorite.
Conducerea lăstarilor aleşi: constă în dirijarea și menținerea viitorului element de schelet în parametrii proiectați corespunzător formei de coroană aleasă (unghi de ramificare, unghi de divergență, lungime, creștere echilibrată față de elementele de aceiași importanță în coroană, etc.).
Care sunt principalele forme de coroane pentru cultura mărului
Principalele forme de coroană pentru cultura mărului în România, în funcție de sistemul de cultură, sunt: piramida etajată și mixtă (pentru sistemul de cultură clasic), palmeta cu braşe oblice, palmeta cu braşe orizontale și fusul tufă (pentru sistemul de cultură intensiv), fusul subțire (pentru sistemul de cultură superintensiv).
Piramida etajată, cea mai des întâlnită: Este o coroană globuloasă cu ax, întâlnită în plantațiile cu densitate mică, la soiurile viguroase de măr, altoite pe portaltoi viguroși.
Caracteristici:
– Ax puternic pe care se inserează 3-4 etaje distanțate la 80-120 cm;
– Fiecare etaj este format din 3-4 șarpante dispuse în jurul axului, în spirală, formând unghiuri de divergență de 90-120°, înclinate la 50-55° (unghi de ramificare) și distanțate la 8-12 cm una de alta;
– Fiecare șarpantă are 3-4 sub șarpante, dispuse bilateral altern, distanțate la 60-80 cm;
– După consolidarea ultimului etaj axul se suprimă, limitând înălțimea la 3,5-5,0 m.
Anul I. În perioada de repaus se scurtează varga pentru proiectarea primului etaj la înălțimea de 80-100 cm. În perioada de vegetație când lăstarii au 10-15 cm lungime se aleg 3-4 lăstari pentru viitoarele șarpante ale primului etaj și unul pentru prelungirea axului.
Anul II. În perioada de repaus se aleg definitiv cei 3-4 lăstari la care se corectează unghiul de ramificare, dacă este cazul.
Anul III. În perioada de repaus se urmărește proiectarea etajului 2 prin scurtarea prelungirii axului la înălțimea de 80- 120 cm, față de primul etaj.
Se formează primele subșarpante pe șarpantele etajului I prin scurtarea acesteia la 60-80 cm față de punctul de inserție de pe ax. În perioada de vegetație se aleg elementele de schelet proiectate în urma tăierii în uscat.
Anul IV. În perioada de repaus se scurtează șarpantele din primul etaj la 60-70 cm față de prima subșarpantă, apoi se scurtează prelungirea axului pentru proiectarea etajului III. Șarpantele din etajul II se scurtează la 60-80 cm față de punctul de inserție de pe ax, pentru formarea primelor subșarpante din acest etaj.
Anul V. Se proiectează etajul IV, subșarpanta 1 în etajul III, subșarpanta 2 în etajul II și subșarpanta 3 în etajul I, efectuându-se intervenții similare cu cele din anul IV.
Sursa: ”Pomi, arbuști fructiferi, căpșun – Ghid tehnic și economic“, Institutul pentru cercetare-Dezvoltare Pomicultură, Pitești 2014
Foto: www.artgardens.ro
