Timac Agro România: Fertilizarea la porumb
agrointeligenta.ro
Pe solurile, altădată (foarte) fertile din Bărăgan, se puteau obţine producţii mari de porumb fără îngrăşăminte. În experienţele de lungă durată de la INCDA Fundulea, producţia medie pe 40 de ani la varianta nefertilizată a fost de aproape 5 t/ha.
Aceasta înseamnă că pe solurile profunde şi fertile, în anii favorabili porumbului din punct de vedere climatic (peste 300 mm de precipitaţii în perioada martie – 1 septembrie), solul poate asigura necesarul de elemente nutritive pentru producţii de 7-8 t/ha. De aceea, putem spune că, la porumb, principalul factor limitativ este apa.
Aceasta nu înseamnă însă că nu trebuie să acordăm cuvenita importanţă fertilizării. Chiar dacă dozele calculate de azot (pornind de la analize agrochimice, sau doar de la simple estimări), pot fi foarte mari, de peste 200 kg N/ha, fermierii români obţin pe solurile fertile producţii de peste 10 t/ha folosind doze de până la 150 kg N/ha şi cel mult 100 kg P2O5/ha. Puţini fertilizează şi cu potasiu. Momentul aplicării azotului nu influenţează semnificativ producţia. Din acest motiv, există foarte multe variante de fertilizare: întreaga doză la pregătirea patului germinativ, la semănat ca îngrăşăminte starter (cu sau fără fosfor), între semănat şi răsărit, sau odată cu praşilele. Desigur, poate fi aplicat şi fracţionat.
La o producţie de 10 t/ha, porumbul exportă prin recoltă în jur de 50 kg P2O5/ha şi cam tot atât potasiu. De aceea, pe solurile mediu aprovizionate cu fosfor, fertilizarea cu acest element se poate rezolva foarte uşor, prin aplicarea localizată (starter) a 40-50 kg P2O5/ha. Pe solurile sărace însă, pentru ridicarea conţinutului de fosfor din sol, dozele se pot mări, dar aplicarea trebuie făcută la pregătirea patului germinativ și nu înainte de arătură.
Tot mai multe voci autorizate atrag atenţia faptului că renunţarea la fertilizarea cu potasiu trebuie făcută numai în situaţia în care analizele de sol confirmă o aprovizionare bună cu acest element.
Pentru o producție de 10 t/ha, porumbul absoarbe 560 g Zn/ha. Carenţele pot apare pe solurile sărace, cu pH neutru sau slab alcalin, cu conţinut ridicat de fosfor mobil (peste 50 ppm), pe soluri tasate şi cu structura degradată, vreme rece în mai şi iunie, ploi abundente. Carența se manifestă prin decolorarea limbului la frunzele tinere (din cornet), când plantele au între 4-10 frunze.
Fertilizarea cu Zn se poate face preventiv, sau curativ, prin două tratamente foliare, la un interval de 7-10 zile, începând cu stadiul de 5-7 frunze.
Autor: Conf. dr. ing. Horia-Victor Hălmăjan
