10 soiuri românești de cireș pentru înființarea unei livezi cu fonduri europene
Roxana Dobre -
Investiția într-o plantație de cireș este de viitor, mai ales dacă optați pentru soiuri rezistente la condițiile din țara noastră și care reușesc să vă ofere o producție mulțumitoare.
În România se cultivă atât soiuri românești de cireșe, cât și străine, adaptate condițiilor climatice și pedologice ale zonei. Totuși, pentru înființarea unei livezi, specialiștii recomandă să optați mai ales pentru soiurile autohtone.
Investiția într-un hectar de cireși la hectar ajunge la 20.000 de euro în sistem intensiv, cu irigații prin picurare. Dacă se adaugă și plasa care apără pomii de grindină atunci fermierii trebuie să mai scoată din buzunar între 8.000 și 12.000 de euro pe hectar.
Cireșul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperatura medie anuală de 9,0-10,5°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 18 și 28°C, iar cele absolute minime sunt de 6°C și maxime de 40°C (în afara intervalului temperaturilor absolute, creșterea încetează). Pomii suportă greu căldurile înăbuşitoare din vară, mai ales când acestea sunt însoţite şi de insuficienţa apei în sol în stepă şi silvostepă, necesitând irigaţii. Faţă de ger se comportă mai bine decât piersicul şi caisul dar mai slab decât vişinul, prunul, părul şi mărul, temperatura critică fiind -27 grade Celsius.
Iată 10 soiuri autohtone de cireș în care merită să investiți:
1. Soiul de cireș Ponoare
Pomul are vigoare mare, coroană larg piramidală, rodeşte preponderent pe buchete de mai;
Fructul de mărime medie (6,5 g), de culoare roşu închis, ferm, gust dulce, acidulat, cu 17% substanţă uscată solubilă în suc;
Epoca de maturare: medie-timpurie, în prima decadă a lunii iunie.
Zona de cultură: în toate zonele favorabile culturii cireşului din ţară; Atenție! Se va asocia în livadă cu soiuri polenizatoare ca Hedelfinger, Stella, Rivan;
Intră pe rod în anul V de la plantare.
Domeniul de aplicabilitate: plantaţii comerciale, pomi în grădină, fructe destinate consumului în stare proaspătă şi industrializare.
Capacitate de producție: 14 t/ha.
2. Soiul de cireș Amar Galata
Pomul este de vigoare medie, coroană globuloasă, cu ramuri fructifere predominante de tipul buchetelor de mai.
Lemnul şi mugurii au o rezistenţă bună la ger.
Este tolerant la secetă şi la atacul bolilor specifice cireşului.
Epoca de înflorire târzie, se suprapune cu cea a soiurilor Germersdorf, Sam, Marina şi Bigarreau Donisen.
Este un soi precoce şi foarte productiv.
Fructul este de mărime medie spre mare pentru soiurile amare (4,7-5 g), de formă alungită, uşor turtit la bază, de culoare bicoloră, roşie deschisă la maturitatea deplină, cu pulpa galben-albicioasă, semipietroasă, sâmbure mic (5,1% din greutatea totală a fructului). Fructul este rezistent la crăpare. Conţine 20 % substanţă uscată în suc, 16 % zahăr total, 0,62 % aciditate, 26,5 mg/100 g vitamina C, cu un fin gust amar.
Calitatea deosebită a fructelor îl recomandă ca un excelent soi destinat industriei alimentare, în special pentru dulceţuri şi fructe confiate.
Maturitatea de recoltare: prima decadă a lunii iulie, fiind ultimul soi de cireşe amare, la 12 zile după soiul Amara şi la 7-8 zile după soiul Amar Maxut.
Capacitate de producție 14,2 t/ha.
Zonarea: în zonele favorabile cireşului din estul ţării!
3. Soiul de cireș Amara
Pomul este semiviguros, drept, cu coroana globuloasă, rară.
Intră pe rod începând cu anul V de la plantare, produce moderat şi constant. Se cultivă împreună cu alte soiuri polenizatoare ca Silva, Bigarreau Burlat, Hedelfinger, Fruheste der Mark. E sensibil la Monilia frutigena (Molinioza n.r).
Fructul este mare pentru un soi cu fruct amar (4,0 – 4,5 g), de culoare neagră, sucul şi pulpa intens colorate, cu gust amar pronunţat, peduncul de lungime medie, sâmbure de mărime mijlocie, cu cca. 18% substanţă uscată solubilă în suc.
Epoca de maturare: decada a doua a lunii iunie.
Zonarea: soi rustic, putând fi cultivat în toate zonele ţării.
Capacitate de producție 15 t/ha.
4. Soiul de cireș Boambe de Cotnari
Pomul este de vigoare mijlocie spre mare cu coroana larg piramidală, creşteri moderate, luminoasă, bine garnisită cu buchete de mai în interior şi ramuri mijlocii la periferie. Lemnul şi mugurii floriferi au o mare rezistenţă la ger. Înfloritul, de intensitate medie, durează 10 – 14 zile, suprapunându-se cu cel al altor soiuri, interpolenizarea fiind perfect posibilă.
Fructul este mare, de 7,0 – 8,0 g în primii ani de rod şi 6,5 – 7,0 g în plină perioadă de rodire, de formă scurt cordiformă şi culoare bicoloră, galben cu roşu, cu pulpa alb gălbuie, pietroasă, dulce, uşor acidulată. Pedunculul este de mărime medie, iar sâmburele este mare. Soiul este de sensibilitate medie la fenomenul de crăpare a fructelor. Fructele constituie o excelentă materie primă pentru industria alimentară, în special pentru prelucrarea sub formă de compot. Capacitatea de producţie: 15 t/ha
Maturitatea de recoltare: ultima decadă a lunii iunie, respectiv în a cincea săptămână a sezonului de cireşe. Capacitate de producție 14,2 to/ha.
5. Soiul de cireș Golia
Pom de vigoare medie spre mică, cu ramuri de rod predominante mijlocii şi buchete de mai. Suportă bine gerul şi seceta.
Soiul este autosteril, cei mai buni polenizatori fiind soiurile, Boambe de Cotnari, Stella, Van şi Maria.
Este favorabil pentru zonele favorabile culturii cireşului, pentru toţi potenţialii cultivatori.
Fructul este foarte mare (8-9 g), roşu închis, pulpă roşie pietroasă, cu gust dulce, acidulat. Se maturează între 6 – 15 iunie.
Rezistent la Monillia pe fructe şi tolerant la Coccoyces hiemalis pe frunze. Capacitatea de producţie: 15 t/ha.
Destinaţia de valorificare: consum în stare proaspătă şi industrializare.
6. Soiul de cireș Rubin
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana larg piramidală până la globuloasă, rodeşte predominant pe buchete de mai şi ramuri mijlocii. Prezintă rezistenţă ecologică la factorii de stres climatic şi la atacul bolilor şi dăunătorilor, fiind tolerant la antracnoză şi monilioză. Intră pe rod în anul V de la plantare şi este foarte productiv.
Fructul are o greutate medie de 7,5 g, este sferic cordiform, bombat pe partea dorsală, cu vârf rotunjit, terminat cu un mucron scurt ascuţit, de culoare roşu rubiniu, pulpa este pietroasă, sâmburele mijlociu şi neaderent la pulpă. Maturitatea de recoltare se înregistrează concomitent cu a soiului Germersdorf. Capacitatea de producţie: 16 t/ha
Zonare:Nord-estul și centrul Transilvaniei.
7. Soiul de cireș Maria
Este primul soi autofertil de cireş creat în România. Pomul este de vigoare mijlocie, cu o coroană largă, ramificată, bine garnisită cu ramuri mixte şi buchete de mai. Este un soi rezistent la ger şi secetă, însuşire superioară soiurilor Van şi Stella. Fiind un soi autocompatibil nu necesită polenizare încrucişată obligatorie, fiind în schimb un bun polenizator pentru alte soiuri cu aceeaşi epocă de înflorit. Intră pe rod în anul V de la plantare, fiind un soi precoce şi foarte productiv.
Fructul este mare (7,6 g), cordiform aplatizat, cu pieliţa lucioasă de culoare roşie închisă, subţire şi rezistentă, cu pulpă fermă, roşie, cu suculenţă medie, cu gust dulce acidulat. Pedunculul este scurt (3 cm), iar sâmburele este mijlociu (6% din greutatea totală a fructului). Soiul este de sensibilitate medie la fenomenul de crăpare a fructelor dar superior soiurilor Stella şi Van. Fructele la maturitatea deplină se recoltează uşor, la smulgere pedunculul se desprinde de fruct fără supurare.
Este un soi destinat consumului în stare proaspătă, dar şi industrializării sub formă de gem şi compot. Epoca de maturare: este de sezon mediu (a doua decadă a lunii iunie) simultană cu a soiurilor Van, Stella şi Bing. Capacitatea de producţie: 15-17 t/ha
Zonarea: Nord-Estul Moldovei şi alte zone favorabile de cultură a cireşului în România.
8. Soiul de cireș Izverna
Pomul este de vigoare medie şi dezvoltă o coroana piramidală. Intră pe rod în anul V – VI de la plantare, rodeşte predominant pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, produce abundent şi constant. Ca soiuri polenizatoare pot fi utilizate Cerna, Stella şi Hedelfinger. Fructul este de mărime medie (6,0 – 7,5 g), sferic, de culoare roşu închis, pulpa pietroasă, gust dulce; sâmbure de mărime medie, cu cca. 17% substanţă uscată în suc.
Epoca de maturare: a doua decadă a lunii iunie. În anii cu temperaturi moderate în acest sezon se manifestă o uşoară eşalonare a coacerii fructelor.
Zonarea: arealele de cultură a cireşului din sudul şi vestul ţării.
9. Soiul de cireș Daria
Pomul este de vigoare medie-mare, rodeşte predominant pe buchete de mai şi are o comportare mai bună la atacul bolilor ( sp.) comparativ cu a soiului Germersdorf. Epoca de înflorire este medie. Intră pe rod în anul VI de la plantare şi este productiv. Fructul este mijlociu spre mare (6,75 g), cu pieliţa lucioasă, de culoare roşu închis, subţire şi rezistentă.
Pulpa roz este pietroasă, cu suculenţă medie şi gust bun. Sâmburele mijlociu, este neaderent la pulpă. Soi destinat consumului în stare proaspătă, dar şi industrializării sub formă de gem şi compot.
Epoca de maturare: este medie – târzie, simultană cu a soiurilor Bing şi Germersdorf. Zonarea: în toate zonele favorabile culturii cireşului în locul soiului Germersdorf.
10. Soiul de cireș Special
Pomul este de vigoare medie, coroană globuloasă, cu ramuri fructifere predominante de tipul buchetelor de mai. Lemnul şi mugurii au o rezistenţă bună la ger. Este tolerant la secetă şi la atacul bolilor specifice cireşului. Epoca de înflorire medie, se suprapune cu majoritatea soiurilor din cultura comercială. Este un soi precoce şi foarte productiv.
Fructul este de mărime mare pentru soiurile amare (6 g), de formă rotund-reniformă, uşor turtit la bază, de culoare roşu închis la maturitatea deplină, cu pulpa roşie, pietroasă, sâmbure mic (9% din greutatea totală a fructului) şi este rezistent la crăpare. Conţine 18 % substanţă uscată în suc, 16 % zahăr total, cu un fin gust amar. Calitatea deosebită a fructelor îl recomandă ca un excelent soi destinat industriei alimentare, în special pentru dulceţuri şi fructe confiate.
Maturitatea de recoltare: ultima decadă a lunii iunie, fiind primul soi de cireşe amare cu pulpă pietroasă. Zonarea: în zonele favorabile cireşului din sudul ţării.
Fonduri europene pentru exploatația de cireș
Cireșul face parte din speciile eligibile pentru accesarea fondurilor europene prin programul pomicol inclus în PNDR. Prin Submăsura 9.a Exploatații pomicole se pot obține finanțări nerambursabile ce pornesc de la 100.000 de euro în cazul fermelor mici și ajung la 1.050.000 pentru fermele mari și grupurile de producători.
În cadrul submăsurii, pentru înființarea unei plantații de cireș ca specie majoritară, se acordă un punctaj cu 40% mai mic față de punctajul acordat pentru speciile de piersic/cais sau nectarin. Cu doar cele 6 puncte obținute pentru specia majoritară și cele 15 puncte ce se obțin pentru un sistem de cultură superintensiv, se adună 21 de puncte, fiind necesară respectarea altor principii pentru a putea atinge pragul minim de calitate.
Scopul investițiilor sprijinite în cadrul Submăsurii 9.a este creșterea competitivității exploatațiilor pomicole prin dotarea cu utilaje și echipamente, înfiinţarea, modernizarea și/ sau extinderea unităţilor de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole.
