„Agricultura este o investiţie deşteaptă. Este o siguranţă pe care n-o primeşti din multe alte domenii”: Un român din Noua Zeelandă conduce cel mai mare dealer de tractoare în Balcani
agrointeligenta.ro -
Un român, emigrat acum 20 de ani în Noua Zeelandă, vrea să schimbe mentalităţile în agricultura locală şi să le deschidă ochii bancherilor. Pentru George Stanson,viitorul înseamnă fermierii mici şi cei medii.
George Stanson, român emigrat la începutul anilor ’90 în Noua Zeelandă, devenit între timp cetăţean neo-zeelandez, coordonează acum unul dintre cei mai mari dealeri de utilaje agricole din regiune – Case IH & Steyr Balkans- ocupându-se de operaţiunile din România, Bulgaria, Croaţia şi Serbia. Anterior, Stanson a făcut acelaşi lucru, însă pe mai multe continente.
De circa cinci ani, Stanson se află în România, unde încearcă să schimbe mentalităţi şi să-i facă pe bancheri să se uite spre agricultură. El se declară neafiliat politic şi aşteaptă ca politicienii locali să se trezească la „realitate”. Cu alte cuvinte să facă ceva şi pentru fermierii medii şi mici, pe care-i vede ca principalul ”motor” de creştere a sectorului agricol în următorii ani.
Iată cum vede România George Stanson după circa 20 de ani de emisferă sudică.
Ce reprezintă Case IH?
George Stanson: Avem 150 de ani de istorie. Jerome Case a făcut prima combină acum 157 de ani. A pus două site deasupra, cu două roţi trase de cai şi băteau spicele cu băţul în aşa fel încât să creeze o mică mecanizare. Este prima combină inventată vreodată în lume.
Faceţi parte din grupul Fiat? Cum merg afacerile grupului în sectorul agricol?
Noi, pe linie agricolă suntem acum coloana vertebrală a corporaţiei. Partea de automotive ştie toată lumea cum merge, la fel şi partea de camioane şi cea de construcţii. La agricultură, în schimb, este altă treabă. Am preluat conducerea companiei la 12% cotă de piaţă şi ne apropiem acum de 20% cotă de piaţă în condiţiile grele care au fost în ultimii 4-5 ani.
Cum vă descurcaţi cu concurenţa?
Ne mândrim că sunt pieţe în care suflăm tare în ceafă concurenţei. E greu să te baţi cu John Deere, de exemplu, şi spun asta cu respect, pentru că oamenii ăştia, de o sută de ani, fac numai asta. Ei sunt un grup solitar, pe când noi facem parte din gigantul care se numeşte Fiat. La Super Bowl, în pauză, unde costă 3 milioane minutul, atât anul trecut, cât şi anul ăsta, am fost singurii care ne-am băgat o reclamă cu Catrinel Menghia şi am fost singurii din industrie care am plătit. În industria auto au mai fost doar Merceds-Benz. Numai faptul că îşi poţi permite să-ţi faci reclamă în pauză la Super Bowl înseamnă că ai un cuvânt de spus în lumea asta, indiferent de industrie.
Ce este conceptul ”Red Carpet” a la Hollywood?
Cu Red Carpet încercăm să schimbăm puţin optica. Majoritatea fermierilor s-au săturat de vizite la fabrici, de eterna demonstraţie şi de field day(zi de demonstraţie în câmp-n.r.). Sunt mult mai bune decât un târg, dacă mă întrebaţi pe mine. Dacă ar fi să aleg între un târg şi un demo-day (zi de demonstraţie -n.r.), aş alege aspectul de demo. La târg trebuie să te duci ca să afle lumea că n-ai murit şi că eşti sănătos. Noi am schimbat concepţia. Conceptul Red-Carpet pe care noi l-am gândit cu puţin mai mult fast a fost să-i recâştigăm pe clienţi, mai mult pe cei key-account (clienţi cheie-n.r.).
Cum se descurcă un dealer de utilaje agricole cu băncile?
Când am făcut afirmaţia că băncile n-au vrut să discute cu noi la începutul anului 2008, că au fost foarte diplomaţi să ne spună că nu le place noroiul pe gresia lor, n-am găsit nici măcar o soluţie. Astăzi toţi se roagă de noi, dar absolut toate băncile au ajuns la conluzia că nu există investiţie mai sigură decât agricultura. Pe de o parte, celelalte domenii au cam căzut, iar pe cealaltă parte producţia finală nu poţi să o ţii pe stoc, trebuie să o rulezi, precum curentul electric sau gazul, dacă vreţi. E normal, pentru că este o investiţie deşteaptă. Dar ei n-au ştiut la vremea respectivă că imobiliarele sau altele au o perioadă ciclică. Au realizat până la urmă că este foarte sigur în agricultură. Este o siguranţă pe care n-o primeşti din multe alte domenii.
Aţi emigrat în Noua Zeelandă acum 20 de ani. Cum se face că aţi revenit în România după atâţia ani?
Familia mea a trăit în emisfera de Sud. Eu sunt străin la mine în ţară. Este prima oară când lucrez în ţara în care m-am născut şi au trăit părinţii mei. Până acum m-am ocupat de Japonia, Africa de Sud, China, ţările scandinave, Africa de Nord, tot ce înseamnă ţările vorbitoare de franceză, evident, Autralia şi Noua Zeelendă pentru că acolo trăiesc. Acum cinci ani am preluat afacerile din România. Eu sunt cetăţean neo-zeelandez de la începutul anilor 90.
Cum v-aţi descurcat ca român în Noua Zeelandă?
Românul are un nume extraordinar de bun în emisfera sudică, chiar dacă învârte şuruburi, chiar dacă face business la nivel înalt. Oriunde merge are un nivel bun.
Credeţi că agricultura din România are potenţial?
Se vorbeşte despre agricultură în ultimii ani cum nu s-a vorbit în ultimii 20. Pentru că, chiar dacă nu toţi se pricep, se uită şi ei la fermieri…Că nu poţi să cari producţia în spate după 12 luni şi că trebuie să-i faci loc la cealaltă. Un ciclu atât de sigur nu poate decât să ajute economia unei ţări. Te bazezi pe ea, bagi banul în buzunar, produci în continuare, poţi exporta. Ideea este să produci mai mult. Și oamenii pot produce mai mult -potenţialul există -, dar trebuie ajutaţi. Nu mai aştepta până în aprilie să le dai subvenţia de primăvară. I-o dai in ianuarie, că dacă îi spune primăvară, degeaba îi dai subvenţia în iunie. Nu se mai numeşte subvenţia de primăvară în iunie.
Ne dă UE destui bani pentru agricultură?
Suntem foarte optimişti în momentul acesta faţă de politica agricolă comună, cu toată cearta mioritică de la televizor că am luat mai mult, am luat la fel sau am luat mai puţini bani, realitatea este că pasul a fost pozitiv. Oamenii trebuie să înţeleagă că, lăsând la o parte părerile politice, care până la urmă sunt destul de învrăjbitoare şi nu ajută cu nimic, realitatea este că România a făcut un lobby extraordinar de bun. Realitatea este că agricultura a avut foarte mult de câştigat la această împărţire.Trebuie reintroduse în sistemul agricol cele 2-3 milioane de hectare nelucrate
Sunteţi optimist…
Răspunsul este acelaşi pentru următorii 50 de ani. Nu poate să regreseze populaţia mondială, iar nevoia de materie primă pentru mâncare este în continuă creştere. Ca atare, trebuie făcut ceva. Dacă politicienii sunt atât de unidirecţionali în gândire să nu-şi schimbe viziunea, ţara asta are doar de pierdut. Bagă în sistemul agricol cele 2-3 milioane de hectare încă nelucrate astăzi. Bagă-le înapoi în sistem cumva şi ai să vezi cum o să râdă bugetul la nivel naţional de pe urma celor trei milioane de hectare care vor produce.
Credeţi în culturi-minune?
Agricultorii se gândesc la biomasă deja. Și la noi, marii fermieri, top 50 nu vorbesc, dar se gândesc la biomasă. Toţi au idei în sensul ăsta, pentru că trebuie să închidă ciclul de producţie. Am văzut la graniţa dintre Ungaria şi Serbia, cea mai mare cultură de biomasă, 300 de tone de peleţi pe zi. Este imens. Nişte chestii de ardere şi uscare fantastice. Omul acela adună tot ce rămâne pe cămp şi face bani. Nici vacile, nici oile nu mai mănâncă astăzi paie. Nu le mai dai paie dacă trebuie să facă carne şi lapte. Pe vremuri le dădeai că n-aveai. Astăzi, oamenii adună paie şi coceni de porumb de pe 5.000 de hectare. E păcat. Ar fi trebuit să se întâmple în România.
Cine salvează agricultura? Marii fermieri sau agricultorii cu exploataţii mici?
Producătorii medii sunt viitorul ţării. De la 2.000 la 5.000 de hectare. Trebuie să ne concentrăm pe ei, pentru că aceştia reprezintă viitorul de la cinci la 10 ani. La Top 50 este greu să le mai faci ceva. Ei au ajuns cu standardul de tehnologie aproape de maxim. Acum, singurul lucru pe care-l mai fac este să înlocuiască utilajele, pentru că au un grad de utilizare foarte mare. Probabil, că aceştia vor acum o combină de 600 de CP care să meargă cu 12 kilometri pe oră, în condiţiile în care, SEMA, pe vremuri, mergea cu 2-3 kilometri pe oră. Ferestrele se micşorează datorită climatului, nu se măresc..Cei de la 2.000 la 5.000 sunt cei care vor avea cel mai mult de câştigat din fonduri europene în perioada 2014-2020. Ei sunt cei care se vor ridica şi vor contribui la solidificarea structurii. Sunt cei care vin din urmă…
Nimic despre micii fermieri?
Este adevărat că şi cei foarte, foarte mici se gândesc acum să se asocieze că au văzut ce înseamnă să investeşti cinci sau şase într-un utilaj performant şi să nu te mai chinui cu al tău care se rupe de 20 de ori când recoltezi. Au realizat singuri acest lucru. Nu aveau bonitate financiară şi nu au nici astăzi să-şi cumpere singuri, dar, dacă se asociază cinci, o pot face. Avem exemple de anii trecuţi. Mi se pare o direcţie bună, dar trebuie să se trezească factorii politici de decizie pentru că dorm în continuare…Și nu ştiu cât mai pot dormi…
