Vermicompostul sau cum pot fi folosite râmele la obținerea celui mai eficient îngrășământ natural
Gabriela Gimbășanu – Agrointeligența
Vermicompostul este un îngrășământ organic ce poate fi obținut din valorificarea deșeurilor menajere descompuse cu ajutorul râmelor. Procesul de reciclare a resturilor alimentare asigură obținerea unui îngrășământ nutritiv, negru, cu miros puternic, care are o acțiune extrem de benefică asupra procesului de creștere a plantelor.
La nivel mondial se estimează că există peste 1.800 de specii de râme cunoscute, însă nu toate pot fi folosite pentru obținerea unui vermicompost de calitate. Cea mai utilizată specie de râme, pentru acest proces este Eisenia fetida (Savigny) cunoscută și sub numele de “râma de compost”, “râma de baligă”, “râma roșie” și “viermele roșu”.
Obținerea îngrășământului cu ajutorul râmelor nu este o activitate foarte ușoară, dar cu puțin efort, multă îndemânare și atenție sporită la detalii, poți face chiar la tine acasă acest îngrășământ natural pe care îl poți folosi fără ”contraindicații” în gradina de legume.
1.Folosește râme de compost
Pentru obținerea unui vermicompost de calitate tot timpul anului este important să alegi o specie de râme ce poate rezista la oscilații mari de temperatură. În acest sens, cea mai recomandă specie pentru a obține un îngrășământ natural de calitate rămâne Eisenia fetida (Savigny), ce poate face faţă oscilațiilor mari de temperatură, între 0-35°C și poate supraviețui pentru un timp aproape total închisă în materie organică înghețată. De-a lungul timpului s-a dovedit că ouăle sale au rămas viabile după ce au fost înghețate pentru câteva luni. În plus, se descurcă şi în condiţii de manipulare și tratament dur. Poate cel mai important, la fel ca majoritatea râmelor care trăiesc în gunoi, râma de compost are capacitatea de reproducere foarte rapidă. Aceasta este o necesitate evolutivă pentru o creatură al cărei mediu natural este extrem de schimbător și periculos și a cărei surse alimentare naturală sunt de tipul „avânt sau eșec”. Toate aceste caracteristici fac din E. fetida alegerea naturală pentru cei care doresc să facă vermicompostare în aer liber, tot anul, într-un climat cu condiții aspre de iarnă.
2. Ai nevoie de un recipient din plastic sau lemn
Pentru a obține îngrășământul produs de râme ai nevoie de un recipient cu o înălțime între 20 și 30 cm, în timp ce capacitatea lui de depozitare poate să fie diferită în funcție de cantitatea de resturi menajere pe care vrei să le descompui cu ajutorul râmelor. Astfel, pentru a descompune un kilogram de resturi alimentare ai nevoie de o suprafață de 33 cm. Vasul folosit trebuie să fie suficient de înalt pentru a încăpea primul strat, resturile alimentare și râmele care se hrănesc în straturile superioare. Un vas prea adânc degajă mirosuri neplăcute. Pe fundul recipientului se fac între 8 și 12 găuri pentru aerisire și drenaj.
Poți folosi recipiente din plastic sau lemn, fiind mult mai indicate cele din lemn pentru că imită habitatul natural al râmelor. Vasul ales pentru a produce vermicompost se ridică pe cărămizi, iar sub el se pune o tavă de colectare. Lichidul scurs poate fi folosit mai târziu la plante, pe post de îngrășământ.
3. Patul pentru vermicompost
Patul folosit la obținerea îngrășământului organic cu ajutorul râmelor poate fi compus din orice material care oferă râmelor un habitat relativ stabil. Acest habitat trebuie să aibă următoarele caracteristici:
– mare putere de absorbție întrucât râmele respiră prin piele și, prin urmare, trebuie să aibă un mediu umed, acesta trebuie să fie capabil să absoarbă și să rețină apa destul de bine ca râmele să se poată hrăni și înmulți în voie;
– potențial de afânare bun. Dacă materialul este format dintr-un start prea dens, sau se compactează prea strâns, atunci fluxul de aer este redus sau eliminat. Râmele au nevoie de oxigen pentru a trăi, la fel ca și noi. Diferitele materiale afectează porozitatea totală a patului printr-o varietate de factori, inclusiv prin dimensiunea particulelor și prin forma, textura, și rigiditatea structurii lor.
– conținut redus de proteine și/sau azot (raport Carbon-Azot ridicat). Deși râmele îşi consumă patul pe măsură ce acesta se descompune, este foarte important ca acesta să fie un proces lent.
Nivelurile ridicate de proteine/azot pot duce la degradare rapidă asociată cu încălzire, creând condiții neprimitoare, de multe ori fatale. Încălzirea poate avea loc în condiții de siguranță în straturile de hrană din sistemul de vermicultură sau vermicompostare, dar nu în așternut.
Așternutul pentru vermicompost se face din hârtie mărunțită de ziar, hârtie pentru imprimantă, bălegar vechi, paie și frunze tocate. Așternutul se umezește bine, până când absoarbe apa și nu rămâne surplus de lichid. Trei pătrimi din recipient se umplu cu așternut umed, peste care se adaugă pământ și nisip.
4. Hrănirea râmelor
Râmele de compost sunt mari gurmande. În condiții ideale, ele sunt capabile să consume zilnic mai mult decât greutatea lor corporală, deși regula generală este de ½ din greutatea lor. Râmele mâncă aproape orice e organic, dar preferă cu siguranță unele alimente față de altele. Gunoiul de grajd este materia primă cea mai frecvent utilizată ca hrană pentru râme, balega de la ferme de vaci fiind considerată în general cel mai bun aliment natural pentru Eisenia.
Pentru a hrăni râmele și pentru a produce vermicompost poți folosi: gunoi de grajd de la animalele crescute pe lângă casă: bovine, oi, capre, porc, pasăre chiar și iepure. De asemenea, se pot folosi deșeuri alimentare proaspete, deșeuri alimentare precompostate, alege marine, paie, resturi de legume etc. Nu se folosesc pentru compostarea cu rame resturi alimentare cu grăsimi, carne, oase, ceapă sau usturoi.
5.Folosirea vermicompostului
Humusul rezultat în urma descompunerii de către râme a deșeurile alimentare și nealimentare cu care au fost hrănite poate fi utilizat imediat după descompunerea integrală a acestor resturi. În general pentru a valorifica acest produs trebuie să extragi râmele din recipientul de compostare și materialul rămas poate fi folosit în grădina de legume. Humusul rezultat se poate folosi fie umed, fie poate fi lăsat la soare să se usuce și poate fi amestecat cu solul unde urmează să se planteze legumele sau arbori și arbuștii fructiferi.
Analizele efectuate asupra humusului rezultat în urma vermicompostării au arătat faptul că, un astfel de fertilizat natural conține: 44% materii organice; azot 1,73 %; fosfor 1,42%; oxid de potasiu 1,44%; calciu 6,74%; magneziu 0,98%; fier 1,21%; pH=7,1; umiditate=58,52%.
Sursă selectivă: gradina.acasa.ro; cartidintei.files.wordpress.com
