Agro-interviul de luni. Gheorghe Nițu, fermier din Constanța: Am cumpărat un sistem de irigații, dar este prea scump să-l folosim
Gabriela Gimbășanu -
Seceta a devenit un fenomen repetitiv în România, iar fermierii caută să se adapteze la noile condiții impuse de lipsa de precipitații. În timp ce mulți au terenuri bune care le permit practicarea tehnologiilor moderne așa cum sunt cele no-tillage sau minimum tillage, cei care nu sunt ajutați de sol mizează pe o dotare tehnică cât mai bună în fermă, care să-i ajute să efectueze un număr cât mai mic de lucrări pentru a păstra apa în sol.
Un astfel de fermier este și Gheorghe Nițu, șeful de fermă de la SC OPT-MP SRL, din localitatea Istria, județul Constanța. Agricultorul lucrează 768 de hectare într-o zonă unde solurile se lucrează cu mare dificultate din cauza arșiței care, acompaniată de secetă, aduce anual pierderi însemnate de producție. Pentru a face față acestor provocări, fermierul și-a cumpărat tractoare, combine și echipamente agricole performante care să-l ajute să-și facă lucrările în timpi optimi. Cu un efort financiar substanțial, Gheorghe Nițu reușește să se apropie de producțiile medii pe care le fac alți fermieri din alte zone ale țări, zone ca nu atât de vitrege precum cele din Dobrogea.
Pe fermierul constănțean l-am cunoscut în cadrul unui eveniment TOPZONE – www.topzon.ro care s-a desfășurat chiar la el în fermă. În cadrul unui interviu acordat pentru Agrointeligența, producătorul agricol ne-a mărturisit că face agricultură de 26 de ani și pune foarte multă pasiune în munca pe care o desfășoară în fiecare zi în fermă.
Ce înseamnă să faci agricultură în județul Constanța? Care sunt principalele provocări la care trebuie să facă față fermierii din această zonă agricolă?
Avem în administrare aproximativ 768 de hectare, o parte în proprietate, și cea mai mare parte în arendă. Ca și structură de culturi suntem bazați pe cereale păioase, cultura mare. Din cauza condițiilor climatice de la noi din zonă am încercat să eliminăm culturile de primăvară – porumb și floarea-soarelui care au devenit foarte riscante în zona noastră. Într-o zonă în care arșița își face de cap nu am avut altă soluție decât să diminuăm foarte mult suprafețele pe aceste culturi. Mai mult decât seceta pedologică, arșița este cea care ne pune cele mai mari probleme. Ca și societate agricolă, ne-am înființat în 2001 și personal fac agricultură de 26 de ani, o fac din plăcere, îmi place foarte mult ceea ce fac și nu mă văd făcând altceva, chiar dacă este destul de dificil să faci agricultură performantă într-o astfel de zonă agricolă.
Revenind, la noi în zonă, cel mai periculos fenomen este arșița, mai periculos decât seceta. Cu toate acestea, avem 60 de zile consecutive în care nu am văzut ploaie deși în primăvară am avut excedent de precipitații. Arșița ne-a năucit, culturile de primăvară au fost prinse de arșiță exact în momentele critice de înflorire, de polenizare ceea ce a dus la diminuarea producțiilor estimate. Dacă aplici corect principiile agrotehnice și faci un management de prelucrare a solului care să-și păstreze apa în sol reușești să faci față provocărilor oferite de secetă și căldură excesivă, totul cu costuri mult mai ridicate decât în cazul unei tehnologii obișnuite.
Având în vedere condițiile specifice de la dumneavoastră din fermă, aveți posibilitatea de a practica tehnologii moderne așa cum sunt cele no-tillage sau minimum tillage? Sunt indicate astfel de tehnologii la dumneavoastră în zonă?
Trebuie să găsim întodeauna formula ideală de a păstra apa în sol. În acest sens facem cât mai puține lucrări asupra solului, evitând astfel evaporarea apei din sol. De asemenea, alegem soiuri și hibrizi rezistenți la secetă și arșiță.
Chiar dacă avem mare nevoie să păstrăm apa în sol, încă nu am ajuns să practicăm metoda no-tillage sau minumum tillage pentru că tipul de sol pe care noi îl lucrăm este unul destul de dificil și nu prea ne permite să excludem lucrarea de arătură. Am încercat și fără arătură și nu am obținut rezultatul așteptat. Cu toate astea nu am renunțat, avem anumite parcele cu care încercăm să facem experimente noi, încercăm să excludem arătura. Suntem conștienți că acesta este viitorul, dar încă nu suntem pregătiți ca și baza materială pentru așa ceva.
Ce ați cultivat anul acesta și care au fost producțiile pe care ați reușit să le obțineți?
Structura culturilor a fost una diversificată, în principal am avut grâu, orz, rapiță, dar și porumb și floarea-soarelui, destul de puțin ca și suprafață. În general, cultiv porumb și floarea-soarelui cât să mă ajute la rotația culturilor și la asolament. În ceea ce privește producțiile la grâu, am obținut în jur de 6.000 kg/ha, la orz 5.500-6.000 kg/ha, la rapiță 3.000-3.200 kg/ha. În ceea ce privește porumbul, am obținut anul trecut 4-5 tone/ha și anul acesta, la cum se prezintă cultura cred că tot cam așa fac. Nu sunt premise pentru recolte mai bogate la mine în zonă.
Având în vedere aceste fenomene meteo extrem de agresive ce se manifestă la dumneavoastră în zonă, v-ați gândit să investiți într-un sistem de irigații? Ați făcut un calcul, cât vă costă o astfel de investiție? Aveți posibilitatea de a iriga la dumneavoastră în zonă?
Am achiziționat un sistem de irigații, mă gândeam să-l folosesc la cultura de porumb. Sistem de irigații există, este funcțional, dar nu putem să-l punem la treabă pentru că ne lipsește sursa de apă. Avem sistemul, dar nu avem sursa de apă. Nu este sustenabil și eficient să-l punem în funcțiune pentru că distanța de la sursa de apă și până la terenul pe care vreau să-l irig este foarte mare și nu este rentabil economic. Costurile sunt foarte mari și nu se justifică investiția pe care o facem pentru a iriga cu ceea ce reușim să producem și să valorificăm.
Revenind la activitatea din fermă, cum v-ați descurcat anul acesta cu banii, având în vedere că subvențiile au ajuns destul de târziu? Ați încasat subvenția, ați primit toți banii?
În ceea ce privește subvenția, anul acesta a fost o mare problemă: au existat întârzieri nejustificat de mari în achitarea banilor. Am primit o parte din subvenție – cam 80%, și mai am de încasat restul banilor. Sper să vină și restul cât mai repede. Vă spun că mare lucru din această subvenție nu am înțeles, nici nu vă pot spune cu exactitate dacă am primit toți banii care mi se cuveneau sau dacă am fost penalizat pentru ceva.
Cât de importantă este dotarea tehnică a fermei, în condițiile specifice de cultură din Dobrogea? Reușiți să faceți o agricultură performantă cu ce aveți în fermă ca și dotare? Aveți în plan alte achiziții de utilaje?
În ceea ce privește dotarea fermei, pot spune că stau destul de bine. Mare parte din veniturile înregistrate din activitatea agricolă au mers în dotarea fermei. Recent, am achiziționat două tractoare John Deere de 240 CP și o combină de recoltat tot John Deere, de 340 CP, cu o masă de recoltat de 7,3 metri, fără căișori, este o combină cu flux tehnologic. Stăm foarte bine la capitolul dotarea fermei. Recent am finalizat și un proiect pe fonduri europene, am accesat sub-măsura 4.1 ”Investiții în exploatații agricole”, proiect cu ajutorul căruia mi-am achiziționat un tractor și o combină John Deere, care m-au costat aproximativ 700.000 de euro, din care 90% a reprezentat finanțarea europeană. Cu aceste utilaje noi sperăm să facem față mult mai bine schimbărilor climatice și arșiței. Cu ajutorul lor putem să ne încadrăm în timpii optimi, să realizăm lucrări de calitate și atunci când trebuie.
În momentul de față, cred că am în fermă cam tot ce își dorește un fermier de mărimea mea. Nu îmi mai doresc să fac nici o achiziție, sunt mulțumit de ultimile achiziții pe care le-am și testat în câmp. Tot ce îmi doresc este ca vremea să fie ceva mai prielnică pentru culturile agricole. În momentul de față nu ne lipsește nimic, putem să practicăm o agricultură modernă cu dotarea pe care o avem în fermă.
Având în vedere faptul că sunteți destul de aproape față de portul Constanța, care sunt prețurile pe care le primiți pentru valorificarea produselor agricole? Negociați direct cu traderi prețul?
În ceea ce privește prețurile de valorificare pe care le primim pentru produsele agricole, acestea nu sunt cu mult diferite față de prețurile oferite în alte zonele ale țării. Este adevărat că suntem mai aproape de port, dar nu vindem direct în port, lucrăm tot cu intermediari. Vorbim de o mică diferență de preț 2-5 euro în plus la tonă. Prețul se stabilește și în funcție de puterea de negociere a fiecărui fermier. Avem și spații de depozitare, dar acestea sunt de mică capacitate și sunt folosite pentru necesarul de fermă și pentru plata arendei. Majoritatea producție o vindem la recoltare. La recoltare, grâul l-am vândut cu 137-140 euro/tona, orzul cu 130 euro/tona, în timp ce rapița am reușit să o vând cu 330-340 euro/tonă.
