Cum au crescut taiwanezii porcul de o tonă: Resturile de mâncare de la oraș se întorc la troacă!
Lucian Davidescu – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Se poate aplica economia circulară la scară mare? Uite cine a îndrăznit să spună „da”!
Porci care reușesc să depășească aproape constant greutatea de 900 de kilograme, apropiindu-se de o tonă, sunt crescuți în Taiwan într-un sistem gândit de la risipa de alimente, una dintre marile probleme ale lumii moderne – cu zeci sau sute de kilograme de mâncare pe care fiecare consumator ajunge să le arunce la gunoi în fiecare an. Asta nu se întâmplă la țară, unde în puținele cazuri în care rămâne mâncare ea ajunge la porci.
Viața urbană și economia industrializată au făcut ca acest circuit să se rupă. Așa că resturile alimentare ajung fie la groapa de gunoi (chiar și acolo unde există soluții de reciclare, deșeurile menajere nu folosesc la nimic, doar încurcă) fie în rețeaua de canalizare (ba chiar în Statele Unite sunt universale râșnițele instalate sub chiveta din bucătărie, care permit ca aproape orice rest alimentar să poată fi vărsat în instalația de scurgere).
S-ar putea crede că nu există soluție la aceaastă problemă, doar că totuși unii au găsit-o – de voie de nevoie. În Taiwan, au refăcut circuitul tradițional al alimentelor: 80% dintre resturile de mâncare sunt colectate separat din orașe și duse înapoi în ferme, pentru a deveni hrană pentru porci. Când resturile nu sunt bune nici măcar pentru porci, ele ajung îngrășământ natural.
Iată unul dintre cei mai grași porci din istoria recentă, crescut în Taiwan – 961 de kilograme atinse la doar 18 luni
Din cele 600 de mii de tone de resturi de mâncare pe an, procentul care a ajuns să fie reciclat în acest fel este de aproape 70%. Pentru a deveni furaj, resturile sunt mai întâi fierte la temperaturi înalte și tratate cu lactobacillus (bacteria cu ajutorul căreia se face iaurtul). Carnea de porc astfel obținută este considerată „bio” astfel că se vinde mai scump. La fel se întâmplă și în Japonia, care însă reușește să recicleze doar 35% din resturile de mâncare.
O astfel de politică nu este deocamdată posibilă în Uniunea Europeană – aceasta interzice refolosirea ca furaj a deșeurilor. Ironic, interdicțiile generalizate au fost impuse după o serie de epidemii puse pe seama acestei practici izbucnite în Marea Britanie, țară care acum se pregătește să iasă din UE. Însă nimic nu interzice folosirea resturilor alimentare măcar ca îngrășământ.
În Taiwan au fost obligați să gândească în termeni mai simpli – nevoia te învață, situația te forțează. Când ai un vecin mare și ostil – China, când nu ești recunoscut aproape deloc ca țară în relațiile internaționale, nu-ți permiți să irosești nici o palmă de teren și nici o oportunitate. Când comuniștii au preluat puterea în China, s-au refugiat în Taiwan o mână de oameni. Era o țară agrară și așa a rămas timp de 20 de ani până când au reușit să se industrializeze. Dar n-au încetat să neglijeze domeniul nici un moment. Statul le asigură fermierilor accesul la irigații, cadastru clar, securitatea culturilor (în principal prin supraveghere video publică), informații meteo specifice sau despre proprietățile solului.
Taiwan este o insulă cu o suprafață mai mică decât a Moldovei și o populație mai mare decât a României. Mai mult de jumătate din țară o reprezintă zona muntoasă, iar pentru agricultură mai rămâne doar 24% din teren – vreo 800.000 de hectare. De pe acest teren, Taiwan reușește să-și asigure o treime din necesarul de alimente, restul importă. Cifra pare mică, dar când o raportăm la populație ea devine uriașă. Fiecare hectar reușește să hrănească 10 oameni, adică 8 dintre cele 24 de milioane de locuitori. Dacă România ar reuși aceeași productivitate, din 14,7 milioane de hectare ar hrăni 150 de milioane de oameni!
Productivitatea din Taiwan este obținută cu ferme foarte mici – aproape 800.000 de gospodării cu o suprafață medie du puțin peste un hectar de fiecare. Împreună, ei produc 5% din PIB-ul țării, adică 30 din cele 600 de miliarde de dolari. Adică 37000 de dolari pe an pe ferma de un hectar. În România, hectarele agricole aduc ceva mai mult de 500 de dolari fiecare. Dacă agriculturii românești i s-ar da la fel de multă importanță și ar deveni la fel de eficientă, atunci PIB de azi al țării ar fi de patru ori mai mare!
Citește și:
Cum au rezolvat în Taiwan problema reciclării deșeurilor
Cum au rezolvat în Taiwan problema evaziunii fiscale
Cum au rezolvat în Taiwan problema corupției
