REGIM SPECIAL DE TVA pentru FERMIERI. CUM SE APLICĂ ÎN 2017!
Roxana Dobre – Agrointeligența
Producătorii agricoli apelează de cele mai multe ori la diversele facilități acordate de stat pentru a reduce costurile generate de activitatea agricolă și de a crește capacitatea de producție, respectiv profiturile pe care le obțin din prestarea serviciilor agricole. În sectorul agricol, un sector foarte dinamic și deja cu riscuri suficient de crescute, reglementările fiscale nu ar trebui sa fie o povară pentru operatorii agricoli și astfel se observa că în ultimii ani, tot mai mult, s-a acordat o atenție sporită obligațiilor fiscale ce revin jucătorilor din agricultură încercându-se ”reducerea” poverii fiscale.
Astfel, începând cu 1 ianuarie 2017, în Codul fiscal a fost introdus un regim special de taxare din perspectiva TVA pentru agricultori. Astfel, orice persoană fizică, persoană fizică autorizată sau întreprindere familială din România poate aplica un regim special pentru următoarele activități:
- activități de producție agricolă;
- activități de producție a produselor agricole, inclusiv activități de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale;
- servicii agricole prestate prin utilizarea muncii manuale proprii sau a echipamentelor specifice.
Activitățile de producție agricolă includ activități precum: agricultura în general, inclusiv viticultura, creșterea pomilor fructiferi, a legumelor și florilor/plantelor ornamentale, producția de semințe, ciuperci, creșterea animalelor, silvicultura și pescuitul.
Regimul special pentru agricultori acordă o cotă forfetară de compensare planificată pe perioada a trei ani, după cum urmează:
- în procent de 1% pentru anul 2017;
- în procent de 4% pentru anul 2018;
- în procent de 8% pentru anul 2019.
Aplicarea regimului special scutește agricultorul de colectarea TVA pentru livrarea de produse agricole și pentru serviciile agricole prestate, de a ține evidențele specifice plătitorilor de TVA, de a depune decontul de TVA sau de la orice obligații ar avea persoanele înregistrate în scopuri de TVA.
Potrivit Codului fiscal, agricultorii pot opta pentru regimul special de taxare sau pentru cel normal, iar în vederea aplicării regimului special au obligația de a notifica autoritățile fiscale.
Cum se aplică practic acest aspect
În practică, agricultorii care aplică regimul special de TVA au obligația de a emite o factură pentru produsele agricole vândute sau serviciile prestate care să conțină toate elementele minimale prevăzute de Codul fiscal și, în plus, o mențiune cu privire la aplicarea regimului special, precum și procentul de compensare în cotă forfetară care îi revine și valoarea compensației în cotă forfetară care i se cuvine.
Totuși, cei care aplică regimul special de taxare și efectuează livrări intracomunitare de produse agricole, prestări intracomunitare de servicii sau achiziții intracomunitare de bunuri și/sau servicii au obligația de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA pentru achiziții intracomunitare și de a depune decontul special de TVA și declarația 390.
Din perspectivă practică, valoarea compensației ce i se cuvine agricultorului ce aplică regimul special se stabilește prin aplicarea cotei care îi revine asupra valorii produselor agricole livrate sau a serviciilor prestate eligibile, în timp ce beneficiarul produselor sau serviciilor are drept de deducere asupra compensației conform regulilor de exercitare a dreptului de deducere.
Astfel, ca urmare a aplicării regimului special de taxare pentru agricultori, aceștia încasează valoarea compensației de la client și nu au obligația de a colecta și vira această sumă la bugetul de stat, fapt ce are ca scop acoperirea valorii TVA nededusă de agricultor, iar drept consecință, TVA achitată și nededusă în amonte pentru achizițiile efectuate este diminuată.
Efectul acestui regim poate fi asimilat acordării unei subvenții de către stat, care prin acordarea dreptului de deducere beneficiarului de bunuri sau servicii achiziționate de la agricultorii ce aplică regimul special de taxare, acordă acestuia drept deducere pentru compensația achitată, deci restituie o anumită sumă de bani, sumă care ajunge la nivelul agricultorilor și care nu au obligația de a o achita către bugetul de stat cum se întâmplă în regimul normal de taxare (TVA se colectează și se virează către bugetul de stat de către furnizor, iar clientului i se acorda dreptul de deducere și i se rambursează TVA achitată furnizorului).
Sursa: www.avocatnet.ro
