Cum a descoperit Nicolae Sitaru tehnologiile agricole: pe pielea lui
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Nicolae Sitaru, fostul preşedinte al Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) este un agricultor “de frunte” în Ialomiţa, unde cultivă câteva mii de hectare, din care o treime cu grâu.
Cel mai eficient este porumbul, cel puţin la el, dar cultivă şi floarea soarelui, orz sau rapiţă. Preferă culturi diversificate pentru a-şi minimiza riscurile în anii de secetă. Anul trecut, de exemplu, a obţinut o producţie de peste şase tone şi chiar şapte tone la hectar, pe unele parcele, la porumb. A contat mult faptul că a reuşit să menţină apa în sol, mai ales că nu a irigat porumbul, dar şi că a fertilizat cultura, după cum povesteşte agricultorul.
După dotarea cu utilaje pentru lucrat pământul, silozul este următoarea problemă care trebuie să preocupe agricultorii, spune Sitaru. A înţeles acest lucru încă din primii săi ani de agricultură, adică de prin 1996, când a fost nevoit să depoziteze 400 de tone de grâu. Nu i-a fost greu să găsească un siloz, dar a rămas fără un sfert din producţie, echivalentul costurilor de depozitare.
La un calcul simplu şi-a dat seama că banii de pe cele 100 de tone pierdute i-ar fi fost de ajuns să construiască un spaţiu de stocare. Acum deţine opt silozuri, o investiţie de circa 500.000 de euro, realizată cu bani de la bancă. De fonduri europene nici nu vrea să audă, pentru că accesarea lor presupune prea multă birocraţie.
După „experienţa” de la LAPAR, fermierul din Ciochina a revenit, recent la conducerea Asociaţiei Judeţene a Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice. Cu alte cuvinte, s-a întors “acasă” la treburile lui.
În Agrointel Top 50 fermieri ocupă locul 50 cu o avere estimată la 8-10 milioane de euro.
