Burse şi preţuri

Piaţa agricolă în 2013 – în căutarea echilibrului pierdut

După un an 2012 mai mult decât dificil toată lumea speră la o redresare a pieţei agricole cu revenirea la normal a producţiilor şi întoarcerea preţurilor în limitele de variaţie obişnuite.

Majoritatea culturilor au fost însămânţate pe suprafeţe mari, ceea ce în condiţiile unor evoluţii bune a vremii ar însemna o recoltă care să acopere nu doar cererea de moment, ci şi pierderile înregistrate de stocuri trăgând preţurile în jos.

Potrivit estimărilor din piaţă, cei mai mari producători agricoli aşteaptă producţii record: grâu – UE, porumb şi soia – SUA, Brazilia şi orez – India.

Până în toamnă însă stocurile, deja aflate la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu şi jumătate, vor continua să se diminueze şi mai mult sub presiunea cererii, alimentând majorarea preţurilor – o creştere care poate fi accentuată sau diminuată de evoluţiile vremii.

Astfel, o lună martie mai răcoroasă decât în mod obişnuit a stârnit nervozitatea pieţei care a văzut în întârzierile determinate de vreme o prelungire a perioadei de presiune asupra stocurilor, calmul revenind abia după ce Departamentul pentru Agricultură al SUA (US Department of Agriculture – USDA) a indicat că nivelul acestora este peste cel anticipat.

Vremea continuă să fie greu predictibilă, tiparele obişnuite fiind forţate sub efectele încălzirii globale – fapt care creşte riscul deraierii ciclului agricol de la însămânţare la recoltare conducând la compromiterea producţiei, dezechilibrarea pieţei şi explozia preţurilor.

Cuvântul de ordine la nivelul pieţei pare a fi “vom trăi şi vom vedea” majoritatea traderilor de materii prime agricole anticipând continuarea volatilităţii preţurilor îndreptându-şi atenţia mai mult asupra situaţiei stocurilor şi a evoluţiilor meteo decât asupra cifrelor privind suprafeţele şi randamentele anticipate.

Un lucru este însă cert – nimeni nu mai aşteptă cotaţii record cum au fost cele înregistrate în 2012 la porumb sau soia.

Grâu – a doua recoltă sub record la nivel mondial

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie, FAO,(United Nation’s Food and Agriculture Organisation – FAO) estimează că recolta de grâu din 2013 va atinge nivelul de 690 de milioane tone, cu 28 de milioane de tone mai mare faţă de cea din anul precedent, a doua valoare sub record – creşterea fiind datorată majorării suprafeţelor de către marii producători europeni Franţa, Germania, Polonia, Ucraina, dar şi a anticipării unor randamente în creştere în alte zone ale globului.

Banca Mondială (World Bank) estimează pentru întregul an un preţ de 260 USD pe tonă. Traderii anticipează o scădere a preţurilor de la trimestru la trimestru pe măsura scurgerii anului 2013, plecând de la 9,50 USD pe buşel/349 USD pe tonă (estimare dată de Goldman Sachs pentru T1,S1-13) şi ajungând la 7 USD pe buşel/257 USD pe tonă (estimare dată de Rabobank pentru T4-13).

Porumb – Veşti bune din America de Sud

FAO estimează că ţările din America de SUD, Brazilia şi Argentina sunt pe cale să strângă unele dintre cele mai mari recolte de porumb din istoria lor, după ce anul trecut au suplimentat suprafeţele de producţie. De asemenea, potrivit USDA, şi Statele Unite vor reveni în acest an la un nivel de producţie apropiat de cel din 2011.

Banca Mondială estimează pentru întregul an un preţ de 236 USD pe tonă. Deşi departe de cotaţiile record stabilite în 2012 traderii se aşteaptă la o creştere lentă a preţurilor în primele trei trimestre urmată de o cădere, de la 8,25 USD pe buşel (valoare avansată de Goldman Sachs pentru pentru T1,S1-13) la 6 USD pe buşel (valoare avansată de Rabobank pentru T4-13).

Soia – O “afacere” între emergenţi

America de Sud, prin Brazilia şi Argentina, va deveni cea mai importantă regiune de producţie pentru soia începând cu acest an, cele două ţări producând aproape odată şi jumătate cât fostul lider mondial de până acum, Statele Unite, conform USDA. Cel mai important consumator va continua să fie, potrivit tendinţelor din ultimul deceniu China. Toate cele trei mari producătoare din Americi – SUA, Brazilia, Argentina – au suplimentat suprafeţele de producţie pentru soia, ceea ce promite reechilibrarea raportului dintre ofertă şi cerere.

Banca Mondială estimează pentru întregul an un preţ de 464 USD pe tonă. Similar cu ce se întâmplă pe piaţa porumbului, traderii se aşteaptă la o creştere constantă în primele două sau trei trimestre şi apoi la o cădere, de la 16,50 USD pe buşel (valoare avansată de Goldman Sachs pentru pentru T1,S1-13) la 13 USD pe buşel (valoare avansată de Rabobank pentru T4-13)

Orz – UE bate pasul pe loc, dar plusează ceilalţi

La nivel global se va înregistra o creştere a suprafeţelor cultivate cu orz, potrivit International Grain Council. Creşterea nu se va datora însă Uniunii Europene, cel mai mare producător, ci a producătorilor din pluton care doresc să profite de preţul bun obţinut în acest moment pe piaţa internaţională acoperind totodată “găurile” din stocuri înainte ca piaţa să se dezechilibreze. Banca Mondială estimează pentru întregul an un preţ de 187 USD pe tonă.

Rapiţă şi floarea soarelui – Palmierul şi barilul frânează cererea

Rusia şi Ucraina cei mai mari exportatori de ulei de rapiţă şi floarea soarelui îşi vor menţine nivelul de producţie, dar îşi vor reduce exporturile – preţul scăzut al uleiului de palmier şi cel al petrolului trăgând în jos şi preţul uleiului de rapiţă şi floarea soarelui sub orizontul de aşteptare al fermierilor din cele două ţări, potrivit USDA.

Și International Grain Council apreciază că în ce priveşte comerţul cu floarea soarelui şi rapiţă, acesta va înregistra o scădere de 12% comparativ cu anul trecut, ceea ce va conduce la scăderea preţurilor. Pierderile determinate de seceta din vara lui 2012 au adus scumpirea uleiului de floarea soarelui până la un nivel la care acesta şi-a pierdut competitivitatea pe piaţa internaţională în raport cu uleiul de palmier deja utilizat pe scară largă în industria alimentară la nivel global şi în consumul casnic în ţări emergente, hiperpopulate şi mari importatoare precum India şi China (jumătate din exporturile Rusiei şi Ucrainei se îndreaptă spre ţări asiatice).

De asemenea, încetinirea ritmului de creştere al marilor economii a tras în jos preţul barilului de petrol menţinând preţul motorinei la un nivel scăzut reducând cererea de biodiesel – jumătate din producţia de ulei vegetal se îndreaptă spre producţia de bio-combustibil. În cazul rapiţei o importantă schimbare ar putea fi totuşi posibilă în cazul în care China şi-ar flexibiliza condiţiile de import pentru a permite procesatorilor săi să aibă acces la materie primă în condiţiile în care mulţi dintre aceştia se confruntă cu probleme de aprovizionare care pot conduce la perioade de şomaj tehnic.

Potrivit Grain Ukraine şi Economist Intelligence Unit, preţul maxim la care uleiul de floarea soarelui şi cel de rapiţă va ajunge pe piaţa internaţională va fi între 1.100, respectiv 1.200 USD pe tonă, la acest nivel blocându-se din pricina atractivităţii mai mari a uleiului de palmier.


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!


Scrie un comentariu