UTILIZAREA NĂMOLURILOR NETRATATE ÎN AGRICULTURĂ: AMENINȚARE SAU OPORTUNITATE?
agrointeligenta.ro -
Utilizarea nămolurilor în agricultură, în special a celor provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate orășenești, reprezintă de foarte mulți ani un subiect aprins de dezbatere.
Problematica utilizării nămolurilor în agricultură îi preocupă nu numai pe specialiștii, sau potențialii utilizatori, dar chiar și pe avocații și judecătorii implicați în procese pe această temă, verdictul în cazul acestei dileme căutându-se nu de puține ori în tribunalele din întreaga lume. Motivul îl reprezintă chiar faptul că, în ciuda beneficiilor binecunoscute, nămolurile pot reprezenta în anumite cazuri o amenințare reală atât pentru sănatatea omului cât și pentru mediul înconjurător, cu efecte nocive pe termen lung.
Consiliul Europei a stabilit o serie de reguli stricte privind desfășurarea acestei activități. Astfel, prin Directiva 86/278/EEC au fost adoptate normele privind modul în care fermierii pot să utilizeze nămolurile provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate orășenești ca îngrășământ, pentru a preveni afectarea mediului și a sănătății umane prin compromiterea calității solului sau a apelor subterane și de suprafață. în acest scop, directiva indică limitele maxime privind concentrațiile admise în sol pentru șapte metale grele care pot fi toxice pentru plante și oameni si anume: cupru, nichel, plumb, zinc, mercur, crom, cadmiu. Mai mult decât atât, Directiva interzice utilizarea nămolului de epurare cu concentrații care depășesc aceste limite.
În mod normal, nămolul trebuie tratat înainte de a fi utilizat în agricultură. Cu toate acestea, fermierilor din unele țări ale UE li se poate acorda permisiunea de a utiliza nămol netratat dacă acesta este injectat sau introdus în sol.
În România, aceste activități sunt reglementate prin Ordinul nr. 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecția mediului și în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură. La o primă vedere, constatăm că acest act normativ adoptat în 2004 trebuie revizuit cât mai rapid, având în vedere rezultatele cercetărilor și a analizelor realizate pe acest subiect, la nivel național și internațional. În acest sens, sunt relevante concluziile studiului de fezabilitate realizat în anul 2012 de către Comisia Europeană – Biroul pentru Solurile Europene, privind trasabilitatea metalelor grele și a conținutului organic în solurile europene ca urmare a utilizării nămolurilor în agricultură. Concluziile acestui studiu au evidențiat următoarele aspecte:
• nămolurile provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate orășenești pot fi folosite cu efecte benefice pentru sol, dar datorită contaminării cu poluanți aplicarea nămolurilor necesită urmărirea elementelor conținute în sol – metale grele, materie organică etc;
• cunoașterea și trasabilitatea elementelor din sol și a materiei organice este esențială pentru înțelegerea relației dintre utilizarea nămolurilor în agricultură și impactul asupra terenurilor pe care acestea sunt aplicate;
• prin urmare este necesară monitorizarea atentă a acestor terenuri, într-o manieră standardizată la nivel European;
(http://ec.europa.eu/environment/archives/waste/sludge/pdf/heavy_metals_feasibility_study.pdf)
În România, asistăm în ultimii ani la o ofensivă a operatorilor de apă, care promovează utilizarea în agricultură a nămolurilor provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate orășenești, fără a informa fermierii cu privire la riscurile implicate de această activitate.
La o simplă căutare pe Google cu subiectul “utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură“ veți avea peste 21.900 de rezultate. Rezultatele căutării vor oferi celor interesați o listă impresionantă a operatorilor sau companiilor de apă din România care promovează entuziast această abordare. Astfel, companiile de apă menționează numai avantajele, fără a indica aspectele negative implicate de alegerea acestei opțiuni, în ciuda numeroaselor procese aflate pe rol, sau soluționate deja, ceea ce evidențiază încă o dată sensibilitatea acestui subiect.
România este o țară în care jumătate din populație locuiește în zona rurală și care încă se confruntă cu probleme economice. Fermierii români depun eforturi foarte mari pentru a reduce costurile de producție, în vederea rentabilizării activităților economice din spațiul rural. În acest context, utilizarea unor fertilizanți naturali, oferiți cu mijloace de transport și de împrăștiere gratuite devine foarte atractivă pentru fermieri.
Ce se întâmplă însă în lumea largă pe acest subiect, mai ales în lumea tribunalelor, este mai mult decât îngrijorător. În cele ce urmează, vom prezenta câteva dintre cazurile privind utilizarea în agricultură a nămolurilor provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate orășenești, după cum urmează:
• În 26 martie 2003, Curtea Federală Elvețiană a interzis utilizarea nămolurilor ca și fertilizator în agricultură pe tot teritoriul țării; (https://www.admin.ch/gov/en/start/documentation/media-releases.msg-id-1673.html)
• În anul 2008, fermierul McElmurrays din Georgia (USA), a primit o decizie emisă de judecătorul federal Anthony Alaimo (11th Circuit Court) care confirmă faptul că, în urma aplicării nămolurilor în cadrul fermei sale, bovinele au murit, contaminând în același timp mai multe rezerve de lapte de vacă din mai multe state; (http://inthesetimes.com/rural-america/entry/20319/sewage-sludge-biosolids-public-health-waste-management-agriculture)
• După 6 ani de documentare și dezbateri, în 16 septembrie 2016 Shenandoah Riverkeeper a susținut în fața judecătorului Joi Taylor din Richmond că utilizarea nămolului în agricultură a condus la saturarea cu fosfor a solului, poluarea cu nutrienți a râurilor din apropriere, inclusiv a râului Shenandoah, a apelor subterane și periclitarea comunitatii din apropiere; http://www.potomacriverkeepernetwork.org/day-court-sewage-sludge/)
• În cazul United States vs. Cooper, Cooper a fost condamnat la închisoare pentru utilizarea și depozitarea improprie a nămolurilor în agricultură; în acest caz Curtea a decis că nămolul este poluant și trebuie depozitat în condiții de siguranță;
• În Districtul Washington, curtea federală a decis ca Agenția de Protecția Mediului nu are suficiente dovezi credibile, cu excepția câtorva studii, care să demonstreze justețea limitei maxime pentru crom; www.thewatchers.us/nsa/122.html
Mai multe dosare absolut relevante pentru subiectul abordat sunt prezentate în detaliu de către Biroul American privind Crimele Împotriva Mediului. În vederea unei informări cuprinzătoare privind avantajele și dezavantajele utilizării nămolurilor în agricultură, credem că atât fermierii interesați, cât și companiile de apă-canal care furnizează respectivele nămoluri și utilaje pentru împrăștierea acestuia ar trebui să arunce o privire atentă asupra materialelor prezentate și eventual să mediteze la aspectele relevate din aceste dosare. Buletinul oficial al acestui organism sumarizează atât sentințele cât și investigațiile realizate în cadrul dosarelor prezentate, toate acestea regăsindu-se în link-ul:
https://www.epa.gov/sites/production/files/2016-12/documents/november_2016_enviro_crimes_case_bulletin.pdf
Cazurile menționate sunt menite să tragă un semnal de alarmă extrem de serios pentru companiile de apă-canal, fermieri dar și pentru autorități. În ciuda beneficiilor, în unele situații, nămolurile pot deveni un “cal troian” pentru fermierul român, punând în pericol vieți omenești, distrugând pe termen lung unele dintre marile avuții ale acestei nații: exceptionalele sale terenuri agricole, precum și apele de suprafață și subterane, cu impact transfrontalier. Prin urmare, problema utilizării nămolurilor în agricultură este extrem de complexă, aducând atât avantaje cât și riscuri pentru utilizatori.
Credem că cel mai important rol revine autorităților din România, a căror misiune este aceea de a proteja sănătatea oamenilor și a mediului. Acestea trebuie să revizuiască urgent legislația în domeniu, respectiv Ordinul 344/2004 și să ofere soluții viabile economic și sustenabile din punctul de vedere al protecției mediului privind managementul nămolurilor provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate municipale. În același timp, credem că este de datoria companiilor de apă-canal, care oferă aceste nămoluri fermierilor români, să informeze în mod obiectiv utilizatorii nu numai cu privire la avantajele utilizarii dar și cu privire la riscurile la care se expun atunci când decid să le folosească ca și fertilizant natural.
Un aspect foarte important, despre care atât directiva Europeana cât și Ordinul 344/2004 nu vorbesc, este faptul ca nămolurile provenite de la stațiile de epurare conțin patogeni. Unii dintre aceștia au mijloace proprii de protecție și, ca urmare, distrugerea acestora necesită respectarea unor reguli foarte stricte. Patogenii conținuți de nămolurile provenite de la stațiile de epurare sunt periculoși pentru mediul înconjurător, pentru oameni și pentru animale. Cu toate acestea, unicul document oficial care trateaza subiectul nămolurilor provenite de la stațiile de epurare, Ordinul 344/2004 nu face nici o referire la acest subiect. Pentru a putea aborda în mod responsabil utilizarea nămolurilor tratate este necesară introducerea în viitoarele prevederi legislative și a acestui aspect.
În plus, așa cum este subliniat în studiile realizate de către Comisia Europeană, trebuie realizat un sistem de monitorizare eficient al solurilor și al apelor pe care aceste nămoluri sunt aplicate, cu informarea corectă și la timp privind dinamica elementelor în aceste soluri (metale grele, materie organică etc).
Asociația Română a Compostului, membru al European Compost Network, preluând practicile europene privind managementul nămolurilor, a realizat în anul 2016 o instalație pilot la Mioveni. Acest proiect a fost realizat în parteneriat cu Primăria orașului Mioveni și cu operatorul Stației de Epurare a Orașului Mioveni – societatea comercială Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni pentru compostarea nămolurilor provenite de la stațiile de epurare, cu rezultate foarte bune. De la punerea în funcțiune și până în prezent s-au realizat patru șarje de compost de bună calitate care a fost utilizat pentru fertilizarea spațiilor verzi din oraș.
In concluzie, înainte de a continua practica răspândirii nămolurilor netratate pe terenurile agricole ca și fertilizant natural, propunem autorităților responsabile, fermierilor și companiilor de apă-canal să își aducă aminte celebra frază rostita de Ștefan cel Mare: „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor, Amin.” (Barbu Ştefănescu Delavrancea, piesa de teatru „Apus de Soare”).
Cele prezentate mai sus reprezintă punctul de vedere oficial al ARC privind problematica complexă a tratării și utilizării nămolurilor provenite de la stațiile de epurare.
Asociația Română a Compostului (ARC) s-a născut ca urmare a unei sinergii de idei ale unor specialiști în domeniul bioresurselor reziduale. Printre membrii fondatori se regăsesc profesori universitari, ingineri, proiectanți, consultanți precum și firme sau asociații private, toți având în principal preocupări în domeniul bioresurselor. ARC este înregistrată în România ca persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, având caracter profesional, fiind neguvernamentală, nonprofit și apolitică.
ARC este membru al European Compost Network (ECN). Aceasta este organizația leader European ce promovează practici de reciclare sustenabile prin compostare și digestie anaerobă a resurselor organice și care veghează asupra calității și siguranței utilizării fertilizatorilor organici/amendamentelor pentru sol recuperati prin tratarea biodeșeurilor.
ECN este o organizație cu 67 de membri din 28 de țări europene. Printre membrii ECN se află toate organizațiile Europene ce au legătură cu bio-deșeurile, cercetători, politicieni, consultanți și autorități. ECN reprezintă 21 organizații cu preocupări în zona bio-deșeurilor din 13 țări, 26 de companii producatoare de produse bazate pe bio-deșeuri, 6 ONG-uri ce activează în domeniul protecției mediului înconjurător, 11 institute de cercetare (academice) în domeniul mediului înconjurător, agricultură și științe naturale precum și trei Agenții de Mediu. Prin intermediul membrilor săi, ECN reprezintă mai mult de 3500 de experți și operatori de instalații de tratare având capacitatea totală de peste 33.000.000 de tone de bio-deșeuri în fiecare an.
