SKIP ROW PLANTING: Semănatul porumbului CU RÂNDURI LIPSĂ, o soluție pentru ZONELE CU DEFICIT DE PRECIPITAȚII?
Horia-Victor Hălmăjan – Agrointeligența
[dropcap type=”default”]Î[/dropcap]n multe cazuri, producţia este mai mare când spațiul de nutriție (distanța dintre rânduri x distanța dintre plante pe rând) are laturile cât mai apropiate ca valoare. Din acest motiv s-au testat multe densități cu spații de nutriție diferite.
La porumb, câteva dintre informaţiile privind spațul de nutriție „spun” următoarele:
• Distanța dintre rânduri nu influențează producţia dacă la mătăsire suprafața foliară poate intercepta 95% din lumina disponibilă.
• Distanța între rânduri variază cu latitudinea. Spre nord, la latitudini mai mari, lungimea zilei crește, înălțimea plantelor scade, iar suprafața foliară interceptează mai multă lumină. În aceste condiții, se poate obține un spor de producţie de câteva procente dacă se reduce distanța dintre rânduri.
• Distanța de 70 cm între rânduri asigură condițiile optime de aerisire și penetrare a luminii până la suprafața solului. Rădăcinile ocupă întreg spațiul dintre rânduri. De aceea, nu apare concurență intraspecifică din cauza distanței mai mici între plante pe rând (Bîlteanu 2003).
• În SUA și Canada, în 2012, pe 85% din suprafață, distanța dintre rânduri a fost de 76 cm.
• Distanța dintre rânduri are efecte diferite asupra producţiei, în funcţie de potențialul de producţie al parcelei. La producţii mari (11 t/ha), distanțele de 40-50 cm au mărit recolta cu o tonă pe hectar. Când potențialul de producţie al parcelei este mai mic (7,5 t/ha), distanțele mai mici de 76 cm pot reduce recolta cu 1100 kg/ha. (2007, Universitatea de Stat din Kansas, Statele Unite).
În condiții de stres hidric, distanța dintre rânduri trebuie să fie de cel puțin 76 cm, susțin unii specialiști americani. De aici a fost destul de ușor să se ajungă la varianta de semănat cu „rânduri lipsă”. Termenul în limba engleză este „skip – row planting”. Vă rog să propuneți un termen mai potrivit.
Care este schepsisul cu „rândurile lipsă”?
Cele mai bune rezultate se obțin în zonele cu deficit de umiditate, unde producţia nu depășește de regulă 6 t/ha.
Semănătorile nu au sămânţă în toate secțiile (rândurile respective fiind omise de la semănat), dar densitatea rămâne neschimbată, ceea ce înseamnă că, la schema de semnat un rând semănat – un rând lipsă, densitatea va fi dublă pe rândul semănat. Densitățile care se folosesc sunt mai mici, din cauza secetei, fiind cuprinse între 37000 și 74.000 plante/ha. La densitățile mai mari se folosesc scheme de genul SSLSS (Semănat- Semănat – Lipsă – Semănat- Semănat), sau SSLL (Semănat- Semănat – Lipsă – Lipsă ).
Ideea este că plantele de pe rândurile semănate pot utiliza apa din solul de sub rândul lipsă în timpul umplerii boabelor (rădăcinile trebuie să crească în lateral pe o lungime de 75 cm, cât este lungimea clasică dintre rânduri). Pentru aceasta, intervalul respectiv trebuie menținut curat de buruieni, pentru a nu consuma ele apa, lucru care se poate face ușor în Statele Unite, folosind glifosat și porumb rezistent la acest erbicid. Noi, deocamdată așteptăm.
În același timp, intervalul dintre rândurile semănate trebuie și protejat de evaporare, prin paiele de grâu de la planta premergătoare. Rezultatele sunt mai bune dacă se folosește la grâu o combină care recoltează doar spicele și lasă paiele în picioare (evaporarea apei din sol este mai redusă în acest caz).
Se observă că:
• plantele din fotografia din stânga par mai puțin afectate de secetă;
• se observă mulciul de paie și lipsa buruienilor;
• toate plantele sunt afectate de grindină.
