Calendarul Fermierului: Septembrie vine cu recolte în vie și în livadă. Pe câmp se seamănă rapița, se strânge floarea-soarelui
Roxana Dobre -
Luna septembrie, numită popular Răpciune, este cea mai importantă pentru fermierii care au trudit pământul, acum fiind culese roadele muncii de peste an. Septembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și decembrie, în fiecare an.
În tradiţia românească, septembrie are şi denumirea „viniceriu”, aceasta fiind luna strugurilor. În tradiția populară se crede că dacă Răpciune e cald, Brumărel (Octombrie) e rece şi umed. Dacă rândunelele pleacă devreme, e semn că iarna va veni repede. Dacă înfloresc scaieţii în această lună, toamna va fi frumoasă. În septembrie începe culesul poamelor şi se pregătesc gropile pentru plantat pomii. Tot în această lună, gospodinele pregătesc proviziile pentru iarnă, iar bărbaţii “fabrică” ţuica. Este perioada cea mai aglomerată și pentru fermieri când se recoltează porumbul, orzul de toamnă, grâul de toamnă și floarea-sorelui. Tot acum încep arăturile și fertilizările care se fac solului astfel ca să fie pregătit pentru un nou an agricol. La animale se pregătesc adăposturile pentru stabulaţie din timpul iernii. Acum fermierii trag linie să vadă dacă producția proprie acoperă furajarea animalelor din sezonul rece sau este nevoie să cumpere hrană în plus.
De la jumatatea lunii septembrie, turmele de oi încep să coboare de la munte. Dupa „răvășit”, turmele pornesc spre câmpie, unde vor ierna.
Pomicultorii culeg roadele pentru speciile de toamnă la meri, peri, piersici și ultimele recolte de mure și zmeură. Dar nu pomicultorii sunt “vedetele” lunii ci viticultorii care strâng roadele și în unele zonele se lasă cu adevărate sărbători dedicate zilelor recoltei.
Culturi de câmp
• E important ca în jurul datei de 25 august-1 septembrie, solul să fie pregătit pentru semănatul rapiței de toamnă;
• Tot acum ar trebui să fie date îngrășămintele cu fosfor și potasiu. Dacă ele nu se dau în această perioadă, cu cât se întârzie mai mult, cu atât efectul lor este mai slab și în același timp cheltuielile cresc fără să avem un efect favorabil asupra producției;
• Fosforul trebuie dat acum, pentru că numai așa poate intra în soluția solului și apoi poate fi preluat de către noile plante ale noii culturi încă din primele faze de vegetație, când la rândul lor formează și contribuie la formarea elementelor de productivitate la viitoarea cultură, regăsindu-se ca randament și în nivelul producției din anul următor;
• Începe aratul de toamnă. Atenție însă! Dacă seceta persistă arătura de toamnă este interzisă. La finele verii toride sau începutul toamnei extrem de calde, după recoltarea culturilor, mai ales a păioaselor, se recomandă o discuire rapidă pentru a închide crăpăturile apărute în pământ. Lucrarea agricolă se face pentru a nu pierde apa „înmagazinată” în pământ;
• Se culege orzul de toamnă, care se coace cu 7-10 zile înaintea grâului Recoltarea spicelor de orz se face când acestea ajung să se coloreze în galben intens, întârzierea recoltatului provoacă mari pierderi, din cauza ruperii spicelor și a scuturării boabelor. Orzul de toamnă se coace cu 7-10 zile înaintea grâului;
• Tot acum se recoltează și o parte din culturile de porumb iar altele traversează ultimele perioade de vegetaţie. Boabele (care conțin în medie 10% proteine, 7% substanțe extractive ne-azotate, 4% grăsime 2%, celuloză și 13% apă), sunt folosite cu precădere ca nutreț concentrat în alimentația tuturor categoriilor de animale. Porumbul se poate recolta, sub formă de ştiuleţi depănuşaţi şi sub formă de boabe;
• Se culeg hibrizii de floarea-soarelui, timpurii, semitimpurii, semitardivi şi tardivi. Recoltarea ar trebui să fie încheiată pe toate solele până ce umiditatea boabelor ajunge la 10%. Sub această umiditate, seminţele de floarea-soarelui se desprind uşor de pe calatidiu şi pot să apară pierderi de producţie.
Apicultură
• Apicultorii trebuie să facă o revizie generală de toamnă care constă într-o serie de activităţi ce depind de zona geografică, condiţiile de cules, tipul de stup şi situaţia puietului din cuib
• Dimensionarea cuibului în funcţie de fagurii ocupaţi de albină (îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice);
• Asigurarea rezervelor de hrană (1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate (nu de mană);
• Păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare buni de ouat în prima parte a primăverii;
timp;
• Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului şi punerea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor;
• Evaluarea stării de sănătate şi luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor;
• Conservarea fagurilor goi care se vor depozita în dulapuri speciale, corpuri de stup şi tratarea cu sulf pentru prevenirea găselniţei.
Zootehnie
• Oile coboară de la munte și începe campania de montă;
• Acum este și vremea „răvășitului oilor”, care înseamnă și sfârșitul de „contract” pentru ciobani. În ultima perioadă, acestui obicei îi sunt dedicate adevărate sărbători unde carnea fragedă sfârăie în proțap, mămăliga bolborosește în ceaun și oamenii de pot înfrupta din bucatele tradiționale preparate de ciobani. Una dintre cele mai cunoscute sărbători tradiționale de acest gen se ține în zona Bran, de obicei în ultimul week-end din septembrie;
• În sate, oile și caprele venite de la munte sunt date înapoi proprietarilor, cei care primesc și brânza cuvenită pentru “închirierea” oilor sau caprelor pe timp de vară;
• Tot acum se pregătesc adăposturile pentru stabulaţie din timpul iernii;
se continuă strângerea şi depozitarea furajelor necesare pe perioada stabulaţiei.
Legumicultură
• Se continuă recoltarea culturilor de tomate, ardei, vinete, castraveţi, dovlecel, varză, conopidă, gulii, morcovi, sfeclă roșie, țelină. Atenție! Roșiile, aproape cele mai sensibile dintre legume, trebuie culese atunci când au o culoare strălucitoare, distribuită uniform, când textura lor este între moale și tare;
• Prognoza meteo trebuie atent urmărită astfel încât să legumele să fie culese înainte ca vremea să se răcească. Căderea brumelor pot afecta compromite total recolta;
• La sfârşitul lunii se poate începe plantarea usturoiului de toamnă;
• Tot acum se culeg și dovlecii furajeri și sfecla;
• Se seamănă spanac pentru consumul de primăvară;
• Se continuă semanăturile pentru salată, ridichii de lună (soiuri de toamnă-iarna) în câmp;
• Tot acum se recoltează și prazul;
• Se face defrișarea culturilor de mazăre, fasole, ardei și vinete, epuizate din primul ciclu;
• Se seamănă soiurile de salată rezistente la iernat, pentru consumul de primăvară.
Viticultură
• Se continuă recoltarea strugurilor de masă și începe culesul celor de vin;
• Soiurile de struguri roșii se culeg la circa 10-15 zile după cele albe, iar cele aromate se culeg cu circa 10 zile mai târziu decât cele roșii;
• La cules, strugurii cu urme de îmbolnăvire se sortează și se pun deoparte;
• Atenție la calitatea boabelor și a ciorchinilor. Un strugure copt va atinge maximul de apă și zahăr. Astfel, boabele sunt tari, iar atunci când le strivești pocnesc. Specialiștii descriu acest aspect ca și „crocant”. Dacă observi că până și cele mai mici boabe de pe ciorchine pocnesc atunci când vrei să le mănânci, poți da startul culesului;
• Se pregătesc spaţiile şi vasele necesare pentru depozitarea vinului;
• Tot acum se pregătesc depozitele pentru păstrarea temporară a strugurilor;
• În vederea plantărilor de toamnă, se execută fertilizarea de bază.
Pomicultură
• Se culeg soiurile de toamnă de mere, pere, prune, alune și piersici;
• După recoltare se adună fructele stricate rămase pe pomi sau sub pomi, deoarece reprezintă o sursă de infecţie pentru recolta anului următor;
• Se culeg nucile și se depozitează;
• După recoltare se recomandă un tratament cu uree, 5 kg/100 l de apă, efectuat înainte de stropirea cu substanţe cuprice (prima stropire albastră);
• La soiurile de măr sensibile la rapăn (Golden, Florina, varietăţile de Red delicios) este obligatoriu efectuarea unui astfel de tratament;
• Se recomandă şi stropirea frunzelor căzute pe sol. Se reduce astfel rezerva de rapăn pentru anul următor;
• Tratamentul se poate aplica la toate speciile pomicole;
• Se încep pregătirile în vederea plantărilor de toamnă: aprovizionarea cu gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice;
• Se urmăresc buletinele de avertizate fito-sanitară şi se aplică tratamente după caz.
Grădină şi flori
• Se plantează câteva flori de care puteţi să vă bucuraţi în primăvara următoare: zambile, lalele, narcise, crocuşi, lăcrămioare, ghiocei, muscari şi irişi;
• Pentru că în septembrie toamna este abia la început, plantele perene se divizează, după care se mută în alte locuri din grădină;
• Se greblează frunzele uscate care cad printre flori;
• Pomii decorativi sensibili, care rămân în grădină pe timpul iernii (magnolie, smochin, dafin etc.), trebuie acoperiţi cu o folie protectoare, cel târziu în luna octombrie, mai ales în zonele deluroase şi de munte, unde frigul vine mai repede;
• Se îndepartează florile și frunzele ofilite de pe plante și se pun în grămada de compost – Atenție! Florile hortensiei trebuie lăsate să se usuce pe tulpini;
• Toamna, pământul trebuie săpat. Adâncimea ideală de săpare este cuprinsă între 15 şi 20 cm iar dat fiind seceta chiar şi mai mult. Înainte de această operaţiune, solul trebuie curăţat de resturile vegetale (adică de frunzele şi fructele căzute);
• Se culeg semințele și se pun la păstrat în pungi sau plicuri de hârtie, în locuri întunecoase și uscate;
• Aceasta este perioada optimă pentru relocarea unor plante (arbori, arbuşti);
• Tot acum este bine să se îndepărteze vegetaţia excesivă, să se cureţe pomii şi să se dea formă coroanelor acestora;
• În perioada septembrie-octombrie se recomandă tunderea din nou a gazonului, supraînsămânţarea şi aplicarea de îngrăşăminte;
• Nu trebuie neglijată nici irigarea, pentru că, deşi plantele îşi opresc vegetaţia, totuşi ele au încă nevoie de umiditate;
• Se leagă plantele agățătoare și vlăstarii noi de trandafiri;
• Se plantează arbuștii decorativi pentru iarnă, coniferele și plantele mereu verzi;
• Pomii decorativi sensibili, care rămân în grădină pe timpul iernii (magnolie, smochin, dafin etc.), trebuie acoperiţi cu o folie protectoare, cel târziu în luna octombrie, mai ales în zonele deluroase şi de munte, unde frigul vine mai repede.
Plante medicinale
• Se culeg măceșele. Acestea au un conţinut de vitamina C de 50 de ori mai mare decât citricele, motiv pentru care sporesc imunitatea organismului şi grăbesc vindecarea bolilor, în perioada de convalescenţă;
• Se culeg rădăcinile de cicoare. În scopuri medicinale se foloseşte rădăcina plantei care se recoltează prin dezgropare cu cazmaua. Se spală în curent de apă repede, după care se despică pe lungime şi se pune la uscat în strat subţire, într-un loc aerisit şi călduros;
• Se recoltează tecile de fasole care sunt un redutabil “medicament”. Ceaiul din teci de fasole este un remediu foarte bun pentru diabetici. Se prepară în două moduri, prin fierbere ori macerare, existând posibilitatea ca fiecare să opteze pentru forma care i se pare mai comodă sau accesibilă;
• Luna septembrie este ultima în care se poate culege cimbrul de grădină. Întrucât acesta este ușor perisabil, se recomandă utilizarea cimbrului la scurt timp după recoltare. Dacă vrei să te bucuri de aroma și proprietățile sale mai mult timp, poți recurge la congelarea sa. Reține că, atunci când este uscat, rezistă doar maxim 4 luni;
• Acum se coace și porumbarul. Fructele, mici și acre, au acțiune astringentă și diuretică și se recomandă în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei;
• Tot acum se coc și moșmoanele. Acestea au efect tonic, astringent intestinal, reglator intestinal, diuretic, fiind indicate în tratamentul enteritelor. Aceste fructe calmează inflamațiile rinichilor și ale cavității bucale. Acțiunea benefică a acestora asupra mucoasei intestinale se datorează conținutului ridicat de pectină și tanin;
• Și coarnele sunt vedetele toamnei. Din coarne se prepară dulceață, suc, marmelada, cu gust aparte. Având proprietăți hemostatice, coarnele se utilizează în oprirea hemoragiilor nazale. La țară, pe unde mai cresc corni, se fabrică acel minunat lichior numit cornată, dintr-un kilogram de fructe, dispuse în straturi alternative, cu zahăr.
