PLANTELE MODIFICATE GENETIC: întrebări și răspunsuri (partea a II-a)
agrointeligenta.ro -
Vă prezentăm partea a doua a materialului realizat pe baza informațiilor furnizate de Royal Society din Marea Britanie care a făcut public un document intitulat „Plantele modificate genetic: întrebări şi răspunsuri”. Documentul a fost tradus și prezentat în România pe www.infoomg.ro
Citiți și: PLANTELE MODIFICATE GENETIC: întrebări și răspunsuri (partea I)
Întrebarea nr. 5: Ce gene au fost introduse până acum în culturi MG și de ce?
Dobândirea toleranței la erbicide. Prima caracteristică care s-a dorit a fi dobândită prin MG a fost toleranța la un erbicid numit Roundup (a cărui substanță activă este glifosatul) a hibrizilor de soia. Există, de asemenea, hibrizi toleranți la erbicide obținuți prin metode non-MG. Rezistența la aceste tipuri de erbicide cu spectru larg (total) – care ar ucide în mod normal atât buruieni cât și culturi – înseamnă că un control eficient al buruienilor este posibil deoarece erbicidul poate fi aplicat în timp ce cultura este în creștere, fără a deteriora recolta. Fără culturi rezistente la un erbicid total ar fi necesară o gamă largă de diferite tipuri de erbicide pentru a elimina toate buruienile înainte de înființarea culturii. Un alt beneficiu al culturilor tolerante la erbicide este că acestea pot fi plantate într-un câmp buruienos, deoarece buruienile pot fi controlate cu erbicid. Acest lucru reduce nevoia de arătură, ceea ce înseamnă reducerea eroziunii solului. Dezavantajul este că agricultorul trebuie să cumpere erbicidul la care cultura este tolerantă, iar aceasta contravine încercărilor de a reduce dependența agriculturii de mijloacele chimice.
Dobândirea rezistenței la insecte. Bacteria Bacillus thuringiensis (Bt) produce un grup de proteine cunoscute ca toxina Bt, care sunt toxice pentru anumite insecte, dar nu afectează celelalte insecte sau animalele. Bacillus thuringiensis este utilizat ca insecticid și în agricultura ecologică. Genele pentru mai multe toxine Bt au fost introduse în multe culturi MG. De exemplu, peste 90% din bumbacul plantat în SUA, India, China, Australia și Africa de Sud sunt soiuri modificate genetic care conțin gene pentru toxina Bt. De-a lungul ultimilor 20 de ani, se estimează că a fost evitată aplicarea a peste 450.000 tone de insecticid datorită tehnologiei Bt în culturi.
MG a fost folosită și pentru a reînvia culturile de papaya din Hawaii. Un virus, ringspot, a distrus aproape toate plantațiile în anii ‘90. Nu se cunosc soiuri de papaya cu rezistență naturală la acest virus, dar prin adăugarea unei gene, prelevate chiar din virusul incriminat, în genomul papaya, au fost create tulpini rezistente. Astăzi 77% dintre fermierii din Hawaii cresc papaya MG.
Întrebarea nr. 6: Ce plante MG sunt cultivate în prezent și unde?
În 2015, plantele modificate genetic au fost cultivate în 28 de țări, pe 179,7 milioane de hectare – adică peste 10% din terenul arabil din lume și echivalent cu de șapte ori suprafața de uscat a Regatului Unit. SUA, Brazilia și Argentina sunt cei mai importanți producători. În prezent nu există plante modificate genetic cultivate în scop comercial în Marea Britanie, deși oamenii de știință efectuează studii clinice controlate.
Plantele modificate genetic cultivate în scopuri comerciale sunt: cartof (SUA), dovleac (SUA), lucernă (SUA), vinete (Bangladesh), sfeclă de zahăr (SUA, Canada), papaya (SUA și China), rapiță cu semințe oleaginoase (4 țări), porumb (17 țări), soia (11 țări) și bumbac (15 țări).
Culturile modificate genetic au fost introduse pentru prima dată în SUA, în 1994, prin roșia Flavr Savr, care a fost modificată genetic pentru a încetini procesul de maturare, întârziind astfel înmuierea și putrezirea.
Cultivarea plantelor modificate genetic a luat un avânt masiv la mijlocul anilor ‘90. În anul 1996, doar 1,7 milioane de hectare (MHA) au fost plantate cu culturi modificate genetic la nivel global, dar până în 2015, numărul lor a crescut la 179,7 milioane de hectare, reprezentând peste 10% din terenul arabil al planetei.
În topul plantelor modificate genetic cultivate în 2015 s-au aflat soia (92,1 MHA), urmată de porumb (53,6 MHA), apoi bumbac (24 MHA) și rapiță (8.5 MHA). Acestea reprezintă 83% din producția mondială de soia și 75% din cea de bumbac. Culturile modificate genetic au oferit 29% din producția de porumb din lume, și aproape un sfert din rapița în acel an.
Printre țările în care culturile modificate genetic au avut o dezvoltare spectaculoasă se află SUA (70,9 MHA), Brazilia (44,2 MHA), Argentina (24,5 MHA) India (11,6 MHA) și Canada (11 MHA). În Africa, plantele modificate genetic sunt cultivate în Africa de Sud (2.3 MHA), Burkina Faso (0,4 MHA) și Sudan (0.1Mha),cultura principală fiind bumbacul.
Întrebarea nr. 7: În ce situații sunt folosite plantele MG pentru hrană?
Principalele culturi modificate genetic, porumb și soia, sunt utilizate în principal pentru hrana animalelor. Carnea, laptele și ouăle de la animalele hrănite cu plante modificate genetic sunt consumate de oameni în cele mai multe țări, inclusiv Marea Britanie. Culturile modificate genetic sunt, de asemenea, utilizate în multe produse alimentare prelucrate, consumate în întreaga lume, inclusiv uleiuri de gătit și alte ingrediente. Principalele alimente modificate genetic consumate în stare proaspătă sunt lucernă, suc de fructe și papaya în SUA; roșii, papaya si ardei gras în China, și vânătă în Bangladesh. Nu există niciun fruct sau legumă modificată genetic aprobată pentru consumul uman în UE.
Consumul de culturi modificate genetic variază între țări. Zeci de milioane de tone de porumb și soia modificate genetic sunt exportate din America de Nord și de Sud în alte părți ale lumii, în cazul în care există un deficit de proteine din plante pentru hrana animalelor. De exemplu, aproximativ două treimi din hrana pentru animale pe bază de proteine din UE este fabricată din soia, din care circa 75% provine din import. Peste 90% din boabele de soia importate sunt modificate genetic. Carne, lapte și ouă de la animale hrănite cu culturi modificate genetic sunt consumate în multe țări, inclusiv Marea Britanie.
Culturile modificate genetic sunt, de asemenea, utilizate în produsele alimentare prelucrate, inclusiv uleiuri de gătit, amidon (de multe ori adăugat la produsele alimentare, cum ar fi cruste și aluaturi) și alte ingrediente alimentare. De exemplu, ulei, sosuri, biscuiți și alte produse de cofetărie fabricate din sau care conțin plante modificate genetic – care trebuie să fie etichetate ca atare – sunt disponibile în supermarket-uri din Marea Britanie.
Un soi de papaya MG este larg răspândit în SUA și China și este exportat în alte țări, inclusiv Japonia.
Întrebarea nr. 8: Este sigur să mănânci plante modificate genetic?
Da. Nu există nicio dovadă că este periculos să mănânci o plantă doar pentru că este MG. Ar putea exista riscuri asociate cu gena specifică nou introdusă, motiv pentru care fiecare cultură cu o nouă caracteristică introdusă de MG este supusă unui control atent. Având în vedere că prima comercializarea pe scară larga a MG a avut loc în urmă cu 20 de ani, nu există nici o dovadă că se produc efecte negative legate de consumul oricărei plante modificate genetic aprobată.
Înainte ca orice aliment produs folosind tehnologia MG să fie acceptat pe piață, trebuie să fie finalizată o varietate de teste. Rezultatele de la aceste teste, inclusiv rezultatele obținute din studiile privind hrana animalelor, sunt luate în considerare de către autoritățile responsabile pentru determinarea siguranței fiecărui nou produs MG. Acest lucru face ca noile soiuri de plante modificate genetic să fie cel puțin la fel de sigure pentru consumul alimentar ca și noile soiuri nemodificate genetic, care nu sunt testate în acest fel.
Au existat câteva studii care au pretins că au descoperit daune aduse sănătății umane sau animale în urma consumului de alimente specifice, care au fost dezvoltate folosind MG. Acuzele nu au fost aduse tehnologiei MG în sine, ci genei specifice introdusă în plantă, sau practicilor agricole asociate culturii, cum ar fi tratamentele cu ierbicide. Metodologia acestor studii a fost contestată. Toate dovezile fiabile produse până în prezent arată că produsele alimentare modificate genetic disponibile în prezent sunt cel puțin la fel de sigur ca alimentele ca non-MG.
Un studiu efectuat pe animale a arătat că introducerea în hrana lor a unor tomate modificate genetic pentru a produce un nivel ridicat de antioxidanți a redus nivelurile de cancer. Acest lucru nu se datorează faptului că roșiile sunt modificate genetic, ci mai degrabă pentru că acestea produc antioxidanți, ale căror efecte sunt cunoscute în ceea ce privește reducerea incidenței cancerului.
