LEGEA SUPERMARKETURILOR pe înțelesul celor care SE TEM că vor fi obligați să cumpere DOAR VARZĂ ROMÂNEASCĂ
Vlad Macovei – Agrointeligența
1.Legea nu obligă la nimic. Fiecare poate cumpăra exact ceea ce dorește, ca și până acum. Pe scurt, legea spune că, de exemplu, în sezonul roșiilor proaspete (mai-octombrie, să zicem) jumătate din tomatele aflate la vânzare într-un supermarket să fie provenite dintr-un lanț scurt de producție (o distanță fizică și economică cât mai scurtă de la producător la consumator). În rest, liber la importuri.
2.Lanțul scurt de aprovizionare (putem să îi spunem și lanț scurt de producție) e o invenție UE (chestia aia cu libera circulație a mărfurilor, economie de piață funcțională) care protejează, mai ales în cazul produselor proaspete, consumatorul și producătorul. Ce să vezi, lanțul scurt se înscrie de obicei în arealul unei țări. Țări precum Germania, Franța, Italia, Spania. Mai mult, lanțul scurt poate viza inclusiv regiuni (adică consumatorii din Argeș să consume cireșe din Argeș, pe care cel care are livadă să le aducă în aceeași zi la supermarketul din Pitești, fără intermediari. E așa o crimă? Repet, vorbim de sezon. În rest, puteți mânca cireșe din Grecia în aprilie-mai cât doriți. Sau din Africa de Sud în octombrie.
3.Politica comună a Uniunii Europene, reforma agricolă a lui Dacian Cioloș, toate acestea spun că agricultura nu este un simplu domeniu economic ce trebuie lăsat pe seama ”mâinii nevăzute”. Agricultura, ca și cultura, de altfel. Trebuie avut grijă de micul producător, care nu are doar rol economic ci și social. Trebuie protejat satul și tradițiile, și cel mai simplu mod de a o face este să facilitezi accesul pe piață a produselor alimentare autohtone. Pentru că și strănepotul dumneavoastră să se poate benocla cu uimire și interes, la țară, la operațiunea de mulgere a unei vaci.
4.Micul fermier, prin definiție, este la mâna șmecherilor de la departamentul de achiziție și control din supermarketuri. Și nu prea avea cum să se protejeze. Producătorii vorbesc despre șpăgi date ca să fie acceptat transportul de marfă, despre șicane zilnice, despre umilințe și aroganțe. Să știți că și asta e mare corupție, ba chiar dacă revedem cu atenție punctul 3, e chiar un pui de atentat la siguranța națională, aia pe care trebuie să o lăsăm și strănepoților. În fine, legea îi mai pune un pic pe acești românași cu botul pe labe. Pentru că da, sunt români domnii aceștia, care acționează în mod evident fără acceptul expaților din top-managementul retailerilor.
5.Cea mai importantă prevedere a acestei legi este că prețul final al produsului alimentar în supermarket va fi făcut astfel: prețul de achiție plus adaos comercial plus TVA. Fără tot felul de artificii, gen taxă de listare. Nu așa ne învață Biblia Economiei de Piață? Nu așa se formează prețul unui comerciant? Și vom vedea astfel care e prețul de achiziție, care e adaosul, care e baza de impozitare și așa mai departe. Supermarketurile nu achiziționează de la producătorii români pentru că le e mai comod să cumpere roșii din Turcia, calibrate, livrate în cantități mari, oricând, fără niciun efort logistic. Asta înseamnă costuri reduse și venituri normale, adică profit. Ei bine, profitul sau mai exact marja mare de profit e o pasăre rară în lumea asta capitalistă. Trebuie să muncești de îți sar capacele și chiar și așa nu ai nicio garanție. Cu producătorii români, supermarketurile vor avea un pic mai mult de muncă, ceva complicații logistice, o clară îndepărtare de boierie. Dar își vor putea desfășura activitatea exact cum o fac și în țările-mamă. Iar pentru noi dar și pentru strănepoții noștri va fi un pic mai bine. Trăiască economia de piață!
