Impresiile oierului Doru Pop după vizita la o stână din Belgia
Ramona Dascălu -
Doru Pop, oier român și președintele Asociației Crescătorilor de Animale Someșana, s-a întors zilele acestea din Belgia, unde a vizitat stâna de oi a unui fermier belgian. Acesta a povestit pentru Agrointeligența – www.agrointel.ro că nici acolo lucrurile nu sunt numai lapte și miere, diferența fiind făcută însă de deschiderea de care se bucură în piață produsele autohtone, dar și de mentalitatea fermierului care își vede profitul în procesare.
”La ei de la oaie tot se comercializează, de la lapte până la lână. Spre exemplu, lâna este preluată de un centru de achiziție și o prelucrează, prețul lânii variază în funcție de calitate”, ne-a spus oierul din județul Cluj despre stâna vizitată în Belgia.
„Diferența dintre fermierii belgieni și fermierii români este de mentalitate. Ei nu se plâng. Un hectar de teren acolo costă undeva la 26.000 de euro, și ei au credite, își dezvoltă fermele cu credite. Fermierul la care am fost avea rată la bancă 5.000 de euro pe lună și nu se plângea. Acest fermier belgian a muncit. Face 12 feluri de brânză și pentru asta a făcut școala de brânzar. La noi în România cine are școală de brânzar? Nimeni. Sigur că autoritățile române ne îngrădesc în fel și chip, dar nici noi nu facem foarte multe încât să-i forțăm să ne dea cumva libertatea de acționa altfel”, este de părere Doru Pop.
Stâna la care a mers oierul român Doru Pop în vizită are 250 de oi. Potrivit acestuia, fermierul belgian nu are niciun angajat, de fermă ocupându-se doar el și soția sa, și din când în când tatăl său care îi ajută cu comercializarea produselor.
„Doar el cu soția lucrează în acea fermă, nu au alți angajați. Tatăl lui îl ajută la comercializare, merg în piață să vândă brânza. Brânzăria se află la subsolul locuinței lor. Punct de sacrificare nu aveau în fermă, mieii erau duși la un abator pentru a fi sacrificați, iar apoi erau vânduți în piață porționați pe carcasă, pulpă. Rasa este una mixtă, predominant pentru lapte, producția este undeva la 2 litri media pe lactație, dar sunt vârfuri cu 3-3,5 litri. Oile din această rasă dau și carne, sunt oi mari. Rasa se găsește doar în Belgia, în România a importat-o USAMV Cluj, dar din câte știu acum nu mai au. După părerea mea însă nu există o rasă profitabilă sau mai puțin profitabilă. Totul ține de noi, de cum manageriem acea fermă, de cum știm noi să vindem produsul de la oaia respectivă, și de piață, nu ține de o rasă anume”, susține oierul.
Iarbă cumpărată și adăpost cu ventilație
Surprinzător este că oile fermierului belgian nu erau scoase pe pășune, însă aveau parte de condiții cu mult peste ce poate oferi un saivan din România, după spusele românului nostru: „Cele 250 de oi erau ținute în mare parte a timpului pe stabulație și ieșeau la plimbare pe o pășune de 2-3 hectare, iar iarba era cumpărată. De asemenea, ferma avea aerisire, era un adăpost înalt cu ventilație. A povestit că de când și-a montat instalația de ventilație i-a crescut producția de lapte cu 20%”.
Vitrină frigorifică unică pentru brânză și produsele din carne
Oierul român a rămas plăcut impresionat și de deschiderea de care se bucură produsele de origine animală la comercializare, în Belgia.
„Fermierii belgieni au ușile larg deschise, pot să îți vândă marfa în piețe, noi nu putem. Am văzut în piață la ei o vitrină frigorifică unde aveau și brânzeturi și produse din carne, acolo se poate, la noi în România nu se poate. Deci se poate să fie pastrama de oaie lângă caș și nimeni nu avea treabă. Trebuie să marșăm pe vânzarea directă, pe deschiderea în piețe. În Austria o asociație de crescători avea piața lor și vindeau acolo. Și acest oier belgian își vindea cele 12 feluri de brânză în piață și direct de acasă. Din satele și comunele din apropiere veneau la el să cumpere, avea un fel de magazin de prezentare în incintă”, povestește românul.
Asociațiile asigură consultanța în ferme
Doru Pop mai spune că fermierii belgieni se ghidează după anumite reguli și pun mare preț pe consultanță: „Sunt echipe care fac consultanță pe ferme, acolo consultanța funcționează și nu se face nimic la întâmplare. Această consultanță este plătită din banii asociațiilor pentru că și acestea au un buget strâns tot din banii fermierilor până la urmă”.
Producție de brânză numai cu școală…de brânzar!
În Belgia nu poți produce brânză dacă nu ai terminat o școală de brânzar.
„Acolo nu poți să produci brânză dacă nu ai școală. Toți care vor să producă brânză fac o școală de brânzari. Fermierul la care am fost a făcut o școală de brânzari în Elveția. După ce faci această școală nu sunt reglementări care să te împiedice să faci câte feluri de brânză vrei. Trebuie doar să ai un loc unde să produci brânza. Acesta avea brânzăria la subsolul casei și acolo își făcea de toate”, a declarat oierul Doru Pop pentru Agrointeligența – www.agrointel.ro.
Doru Pop, președintele Asociației Crescătorilor de Animale Someșana, a fost unul dintre românii care au mers cu lâna oilor la Bruxelles, în Parlamentul European, acolo unde a avut loc o întâlnire a crescătorilor români de ovine, susținuți de europarlamentarul român Daniel Buda, cu reprezentanți ai Asociației Mondiale a Lânii. De altfel, reprezentantul PNL a și publicat pe pagina sa de Facebook imagini din cadrul vizitei oierilor români, dar și detalii despre prețurile pe care oierul belgian pe care l-au vizitat le primește pentru munca sa.
”Bergerie D’Acremont este o fermă unde proprietarul are până în 250 de oi din rasa Leitiere Belge. O rasă de lapte și carne a cărei producție se situează undeva la 500-600 litri de lapte în funcție “de an”. Dar nu atât laptele este important ci modalitatea în care el ajunge în farfuriile “domnilor” de la oraș și nu numai. Conștient fiind că fără o prelucrare “cum scrie la carte” a laptelui, ferma nu poate să reziste, Peter, proprietarul, a procedat la prelucrarea laptelui reușind să patenteze cel puțin 12 sortimente de brânză. După gust și…după buzunar! Cert este că venitul pentru fiecare oaie este de peste 1.500 de euro pe an doar din lapte. Dacă mai calculezi și mielul cu o greutate de 25 kg la sacrificate și care este vândut undeva la 12 euro kg în viu și aproximativ 21,5 euro kg în carcasă, aveți și avem dimensiunea economică a unei astfel de exploatații. Sigur că asta înseamnă prelucrarea laptelui în sortimente de brânză cerute pe piață, cu trudă și sudoare, fiind ajutat de tatăl și de soția sa în fermă dar…merită efortul. Și, să nu uit, oile reforma le transformă în specialități (jambon, salam) pe care le vinde prin propria rețea de vânzare undeva la 30-35 de euro kg! Să le luăm pe rând. Cât este la noi kg de miel?! Azi 5,5 lei! Cât este la ei? 60 de lei! Adică de zece ori (10) mai mare! Cât este la noi kg de brânză?! Să tot fie 25-30 de lei! Cât este la ei? Cea mai ieftină undeva 70-80 de lei și ajunge până la 200! Cât este la noi azi oaia la reformă 80-100 de lei adică 20-22 de euro. La ei un kg de jambon este 35 de euro iar salamul 25 de euro! Adică cât o oaie la noi! Și atunci, vorba unora: noi suntem zdraveni la cap?!”, a scris Daniel Buda pe Facebook despre diferențele dintre stâna belgiană și o afacere similară din România.
