Crescător de vaci Salers în România: ”Ce rost mai are să rămân în țară?”
Ramona Dascălu -
Legislația din România, o adevărată piedică în calea dezvoltării fermelor de familie! Un crescător de bovine din rasa Salers (o rasă de vaci de carne foarte performantă, dar mai puțin întâlnită la noi), care deține o fermă în Răstolț, comuna Buciumi, județul Sălaj, se confruntă cu piedici puse chiar de autoritățile din domeniu, autorități care într-o țară normală ar trebui să-i ajute pe cei care doresc să contribuie la dezvoltarea segmentului zootehnic românesc și nu să-i determine să renunțe la visul lor de a pune bazele unei ferme, care să le asigure un trai decent.
Fermierul Radu Husău și cei doi frați ai săi și-au croit începutul de drum în agricultură cu o fermă vegetală de 100 de hectare. Moștenind această pasiune pentru agricultură de la tatăl lor de profesie inginer agronom, cei trei frați nu s-au limitat doar la a lucra pământul ci și-au dorit să se extindă și în sectorul zootehnic, care li s-a părut o pârghie bună pentru extinderea afacerii lor de familie. În 2016 au făcut o alegere curajoasă și au mizat pe rasa de bovine Salers, o rasă de care puțini au auzit în România, dar de care se știe că este o rasă foarte rezistentă și cu adaptabilitate foarte bună.
„Am cumpărat bovinele, 11 vițele și un tăuraș, pe 15 decembrie 2016, din Franța. Numai tineret în vârstă de un an, și acum suntem la prima serie de viței, din octombrie anul trecut. Avem în total 20 de vaci, cu tot cui viței. În toamna asta, în mod normal, ar trebui să ajungem la 30 și ceva de animale…Lotul de animale a costat undeva la 13.000 de euro în fermă. Dacă aveam posibilitatea să iau un TIR complet , adică 40 de animale, prețul per cap de animal scădea deoarece scădea mult transportul. Așa, transportul unui singur animal a ieșit la 200 de euro deoarece costul se împarte pe numărul de animale, cu cât aduci mai multe cu atât ieși mai ieftin. Investiția totală ar fi undeva la 15.000 de euro, au fost luate prin credit bancar, încă mai plătesc la acel credit”, a declarat Radu Husău pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO.
Curajul lor de a aduce în România o rasă, care în străinătate este foarte apreciată, nu le-a fost însă răsplătit în niciun fel, ba din contră. De doi ani de zile se luptă cu autoritățile pentru realizarea unui cadru legislativ stabil care să le permită crescătorilor de rasă de vaci Salers să beneficieze de Sprijinul Cuplat Zootehnic (SCZ), la fel ca și crescătorii de Bălțată Românească, de Angus sau de Charolais.
„Pe de-o parte avem bucurie cu vacile, și pe de altă parte avem necazul cu autoritățile. Atunci când am adus vacile în 2016 erau în Anexa 13 pentru Sprijinul Cuplat în Zootehnie (SCZ), este lista cu rase în ordine alfabetică, rase care sunt eligibile pentru SCZ și Saler este una dintre ele. După ce le-am adus, am început să mă interesez care sunt condițiile din România, în ce asociație trebuie să le înscriu, care sunt consițiile acestea legislative. În 2017 ne-au anunțat că Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) nu mai ține Registrul Genealogic pentru nicio rasă. Și după cum bine știm, ca să iei subvenție, ai nevoie de o adeverință de la Asociația care conduce Registrul Genealogic și automat în afară de rasele Bălțată, Angus, Charolaise toate rasele de animale erau excluse. Dacă am văzut așa, am tot dat telefoane pe la ANZ, am fost în audiențe cu alți crescători de rase care întâmpinau aceeși problemă, crescători de Aubrac, de Scottish Highland, dar degeaba. Anul 2017 s-a încheiat fără niciun rezultat. În 2018 am făcut o petiție la minister, domnul ministru a fost deschis și a zis că ANZ va ține registrul și pentru rasele care nu au încă o asociație care să conducă Registrul Genealogic și va fi în regulă”, a povestit fermierul Radu Husău pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO.
Crescătorul de bovine Salers susține însă că în această primăvară a primit din nou o veste care i-a dat toate planurile peste cap. Agenția Națională pentru Zootehnie l-a informat că nu va mai conduce registrul de rasă pentru rasa Salers, și nici pentru rasa Hereford, fiind sfătuit să își înscrie animalele la o asociație din afara țării.
„A fost totul bine până în primăvara asta când iarăși de la ANZ primim răspuns că pentru rasa Salers și Hereford nu mai conduc registrul de rasă și refuză și să-l încredințeze unei asociații care l-a cerut. Practic, am luat subvenție pe anul de cerere 2018, pe care am încasat-o pe tineret, și în primăvara aceasta am primit din nou adeverință. Dar problema este că eu am acum produși născuți în România, pe care nu am unde să-i înscriu. Răspunsul de ANZ vizavi de această problemă a fost șocant. Ni s-a spus să mergem să căutăm în afară, în Franța, o asociație care să ne conducă registrul de rasă. Și atunci am stat și m-am gândit așa, că dacă trebuie să merg în afară să fac lucrul ăsta, chiar dacă este greu de făcut, ce rost mai are să mai rămân în țară, să mai plătesc taxe în țară?”, se întreabă fermierul pe bună dreptate.
Cum de la ANZ nu a primit nicio soluție, crescătorul de bovine a mers mai departe și a trimis din nou o petiție la minister. Acum așteaptă să i se răspundă și spune că de acest răspuns pe care îl va primi depinde viitorul fermei sale.
„Deci, după petiția pe care am făcut-o la ANZ și răspunsul acestora cum să mergem să ne înscriem într-o asociație din afară, am mai trimis o petiție la minister, acum la 1 iunie, la care, luna aceasta, ar trebui să primesc răspuns și să văd care este soluția dânșilor, este vreo soluție în țară, nu este? Este destul de greu cu înscrisul ăsta în afară. Eu nici nu știu care este cuvântul pentru adeverință în engleză sau în franceză. Când mă duc la APIA ei nu îmi cer pedigree-ul animalului, ei îmi cer adeverința de la asociație. Deci, eu mă duc în Franța, încriu animalele, dar ei nu au ce adeverință să îmi dea că la ei nu există termenul acesta. Ceea ce am cerut nu este vreun privilegiu, este un drept de care trebuie să pot benefia întrucât România primește bani pentru ameliorarea bovinelor, nu am cerut un program special, sau bani speciali, este doar o chestie de bunăvoință pe care nu am găsit-o până acum”, a mai declarat fermierul din Sălaj.
Visul celor trei frați din Sălaj de a deține fiecare câte 30 de capete de bovine, din rasa Salers, atârnă acum de o decizie a Ministerului Agriculturii: „Planul nostru, atunci când am început, a fost să ajungem măcar la 30 de animale de persoană, deci undeva spre 90-100 de vaci. Acest lucru nu ar fi greu, cel puțin atunci când pornești de la zero, dar când pornești de la minus 300 de euro, cât ar fi subvenția, este mult mai greu. Dacă te străduiești și primești zero este frustrant. În momentul ăsta încă mai suntem încrezători, dar așteptăm să vedem care va fi răspunsul de la minister, ce soluție se va găsi. Acum, nimeni nu știe ce va fi după 2020, nu le-am luat în ideea subvenției pentru că anul viitor va fi ultimul pe exercițiul acesta financiar, dar chiar și așa este frustrant”.
Potrivit crescătorului Radu Husău, și alți români ar fi dornici să mizeze pe această rasă, dacă lucrurile ar sta cu totul altfel: „Lumea este interesată de această rasă, cunosc câteva persoane care voiau să își aducă animale din Franța la toamnă, pentru că din septembrie încolo se vând vițeii. Chiar cineva care mi-a vizitat ferma mi-a spus că vrea să încerce. Dar acum principalul obstacol este legislația”.
Acesta este convins că legislația de la noi din țară reprezintă, în acest moment, o frână în calea dezvoltării sectorului zootehnic: „Eu primăvara viitoare, dacă totul merge bine, ar trebui să depun cerere pentru 30 de animale, iar la 300 de euro, cât ar fi subvenția pe cap de vacă, vorbim deja de 9.000 de euro, bani pe care nu-i iau nu pentru că nu aș îndeplini condițiile, pentru că sunt animale rasă pură, tauri autorizați, ci doar pentru că cineva nu vrea să facă lucrurile să se miște. Și eu vând pe aceeași piață ca cei care iau subvenții. Pe mine mă costă vițelul 500 de euro și trebuie să-l vând cu 600 de euro ca să am un profit de 100 de euro, iar pe celălat care crește Angus sau Limousine îl costă vițeul 600 de euro și îl dă cu 500 de euro pentru că lui oricum îi rămân 200 de euro din subvenție. Și atunci este clar că avem o frână în fața dezvoltării”.
