Crescător de vaci: Subvențiile să nu mai stea în ”ștampila” asociațiilor! Se lovește în productivitatea fermelor!
Daniel Befu -
Fermierul Zoltan Szabo (58 ani) lucrează 800 ha, suprafață din care 100 ha sunt pășune și are o fermă de vaci cu un efectiv total de 160 de capete din rasele Bălțată Românească, Bălțată Negru Românesc, Red Holstein și Holstein Friză. Grosul producției de lapte e contractat către procesatorul Simultan din județul Timiș. Totodată fermierul operează și un dozator de lapte în oraș în Chișinău Criș. ”Facem un lapte de calitate deosebit și am făcut posibil să și-l cumpere oricine vrea”.
Zoltan Szabo a absolvit zootehnia în 1986, a făcut doi ani de stagiatură la Avicola Arad, până în mai 1990 și apoi a fost șef de fermă la o exploatație de vaci. S-a întors în Chișineu Criș, localitatea natală, la țanc ca să prindă lichidarea CAP-ului, pe rămășițele căruia a înființat pe Legea 36 Societatea Agricolă Pădureni. Deși nu are fonduri pentru investiții, e un fermier interesat de performanță, care își drămuiește chibzuit resursele, în încercarea de a ține pasul cu ritmul productivității din fermele de elită.
”Avem un robot de muls Astronaut A 4 de la firma Lely, care înlocuiește cel puțin 4 oameni cu aparate mobile de muls la bidon și extrage o serie de date despre animale: ”Robotul l-am luat prin credit bancar pe 7 ani, dar n-am mai avut oameni cu care să lucrez și am avut de ales. Trebuia fie să lichidez efectivul, pentru că nu aveam cu cine să le mulg, fie să fac ceva și am luat decizia asta. De când am introdus robotul, reușesc să cresc producția anual. Treptat, nu în pași mari, dar cresc anual producția medie. În urmă cu 5-6 ani, am plecat de la 22l/zi pe cap de vacă și astăzi am aproape de 31 l/zi”, ne-a declarat fermieruș.
Genetica și furajarea au crescut producția de lapte în ferma lui Zoltan Szabo
În urmă cu 5-6 ani, producătorul mulgea 1.200-1.300 l/zi, ca acum să mulgă 2.100-2.200 l/zi. Saltul în producție l-a obținut pe două căi: ”S-a lucrat pe genetica animalelor și pe furajare. Am făcut rații cât de cât mai științifice, mai corecte, mai adaptate pe nevoia animalelor, acum urmărim mult mai multe lucruri, decât înainte. Totul îmi vine pe calculator și fiindcă ferma nu e mare, atunci văd zilnic reacția animalelor la orice schimbare facem. Baza alimentației rămân porumbul siloz și fânul de lucernă și peste mai venim cu suplimentări. Dacă ar fi să punem bază pe un singur sortiment de furaj, atunci punem porumbul siloz”.
La muls are în prezent 68 de capete, dintr-un efectiv de 82 de vaci. Își dorește să poată popula mai multe spații care zac neutilizate în cadrul fermei, însă nu are resurse: ”Nu avem un efectiv mai mare de vaci în fermă, fiindcă doar atât poate să ducă modulul de un robot. Aș putea dubla capacitatea fermei dacă aș obține fonduri pentru investiții, pentru că la cel de-al doilea robot îmi trebuie investiții mai mari, deoarece trebuie să adaptăm adăposturile. Primul modul de fermă, cel existent, l-am amenajat relativ singur și în cea mai mare parte din fonduri proprii, dar ca să pot să dublez numărul de animale și să mai iau un robot, trebuie adaptat adăpostul. Ar fi bine dacă aș obține fonduri europene pentru asta, sau un credit bancar pe măcar 10 ani. În linii mari, cu vreo 250.000 de euro aș putea să îmi dublez efectivele”.
Creșterea numărului de animale ar putea să o facă în doar doi ani, prin simpla stopare a vânzării junincilor. Asta deoarece în clipa de față circa 25-30 de juninci iau anual calea altor crescători, de obicei fermieri mici.
Fermierul este supărat pe asociațiile de crescători
Zoltan Szabo are o opinie fermă privitoare la modul în care statul ar putea să încurajeze productivitatea fermelor de bovine: ”Asociațiile nu sunt asociații. Asociațiile sunt niște SRL-uri, care își justifică funcționarea numai datorită formalităților de la noi. Ca să depun în ianuarie documentația pentru subvenție la APIA, am avut nevoie de o ștampilă de la Asociația Crescătorilor de Animale. Însă cum pot eu, ca fermier, să mă numesc membru al unei asociații unde niciodată nimeni nu mi-a cerut părerea și unde nu ne-am consultat niciodată? Ei ne fac niște prestări de servicii contracost, ca noi să fim noi eligibili pentru banii de subvenții, dar nu ne reprezintă interesele. Prestează serviciile de control lunar al producției de lapte, cu evidență și tot restul, ca pe baza lor să facem documentația cu animalele eligibile pentru subvenție. Până la urmă la asta se rezumă. Faptul că s-a optat pentru acest model de subvenționare, pe bază de rasă, te împinge, ca fermă, spre neperformant”, mai spune fermierul.
Acesta subliniază că este o politică mai păgubitoare pe termen lung, decât pierderea subvenției de către fermieri. ”Am calculat că dacă în loc de 6000 l/lactație, obțin în urma metisării 8000-9000 l/lactație, din sporul de 2000 de litri de lapte obținut prin metisare, eu mi-am acoperit subvenția pe care o pierd. Referitor la subvenție, mie nu îmi garantează nimeni anul acesta, cât voi primi anul viitor, iar eu nu pot să îmi modelez efectivul de animale nici după politica UE, nici după politica internă, nici după asociații. Dacă la anul se decide modificarea criteriului de acordare a subvenției, eu ce fac? Fiindcă modelarea efectivului este un proces de durată. Noi dacă introducem material seminal în vacă, până iese vițelul trec 9 luni și jumătate, iar apoi durează până se face vacă și avem prima producție de la ea. În total sunt 3 ani de la luarea deciziei și până la abordare. În 3 ani se pot schimba multe”.
Modalitatea în care se acordă acum subvențiile, ”lovește” din plin în productivitatea fermelor
Zoltan Szabo militează însă pentru subvenționarea universală a animalelor, deoarece actuala politică, în viziunea sa, lovește din plin în productivitatea fermelor: ”La porumb sau la floare, UE nu penalizează fermierii cu tăierea subvenției, fiindcă folosesc hibrizi în loc de soiuri. Metisarea la animale înseamnă hibridare, iar eu așa am învățat în facultate, că hibridarea generează heterozis, care înseamnă performanțe îmbunătățite față de cele ale părinților. A face sau nu metisare trebuie să fie o alegere a fiecărui fermier și nu descurajat prin modul de acordare a subvențiilor. Și dacă eu, ca stat, vreau să fac păstrare de rasă, să o fac în stațiunile de cercetare ale statului, sau extern. Nu înțeleg de ce acordăm subvenție fermierilor ca să țină Bălțata Românească, că nu știm ce calități deosebite are. De la revoluție încoace, material seminal autohton ori nu folosim deloc, ori folosim foarte puțin. Acceptăm material seminal provenit din Bălțat German, sau Austriac și noi o denumim Bălțată Românească și o subvenționăm. Atunci tot așa de bine putem să acceptăm la subvenție și o încrucișare a Bălțatei cu rasa Holstein”.
Fermierul nu vrea să fie înțeles greșit: ”Eu respect regulile și sunt în regulă cu animalele. Nu am nimic împotriva Bălțatei Românești, ba chiar am avut în fermă și exemplare de excepție, cu 7,500-8,000 l/lactație. Însă per total Bălțata e mai puțin productivă. Eu în urmă cu 10-15 ani aveam fermă de Bălțată Românească. Trebuia să vină cineva să-mi spună la acel moment «Domnule, tu ții numai Bălțată Românească și pentru asta îți dau cu 50 de bani mai mult pe litrul de lapte». În acest scenariu ar merita să faci păstrare de rasă, dar într-o exploatație de tip comercial, pe mine mă interesează producția pe care o fac vacile. Eu nu câștig din faptul că păstrez rasa, indiferent care ar fi rasa respectivă, ci fac bani din vânzarea unor cantități de lapte, mai mari sau mai mici, din vânzarea de viței și din vânzarea de juninci. Dacă nu ajutăm fermierii, atunci o să cumpărăm pe mai departe produse din afară, sau or să vină cei dinafară și o să facă performanță în ferme performante la noi în țară. Noi o să rămânem cu teoriile noastre și ei o să vină să facă producții”.
