SCRISOAREA UNUI FERMIER ROMÂN CĂTRE MINISTRUL ADRIAN OROS!
agrointeligenta.ro -
Scrisoarea unui fermier din România pentru ministrul Agriculturii Adrian Oros și pentru secretarul de stat Emil Dumitru! Tânărul crescător de vaci Liviu Slivilescu din județul Suceava le adresează celor doi membri din conducerea MADR o scrisoare în care evidențiază problemele cu care se confruntă fermierii care vot să facă performanță în exploatațiile zootehnice din țara noastră.
Iată, integral, textul scrisorii adresate ministrului Adrian Oros și secretarului de stat Emil Dumitru:
În atenția domnului ministru Oros Nechita Adrian și a domnului secretar de stat Florian Emil Dumitru
Bună ziua domnule profesor, doctor și ministru Adrian Oros și domnule secretar de stat Florian Emil Dumitru. Dacă tot lucrăm de acasă zilele acestea, mi-am facut timp pentru a va scrie câteva rânduri legate de una dintre multele probleme cu care se confruntă fermierii. În rândul acestora ma aflu și eu, fiind unul dintre tinerii fermieri care încă mai încearcă sa viseze frumos în această țară.
Din anul 2016 sunt crescător de vaci, acestă decizie luând-o din proprie inițiativă. Am lucrat o perioadă de aproximativ 10 ani ca și medic veterinar de libera practică, timp în care am asistat la scăderea drastica a numărului de animale din țara noastră. Microferma am început.o inițial ca pe un hobby, având o atracție pentru rasa Balțata Românească. Am început inițial cu 12 vaci adulte, iar în momentul de fata dețin un efectiv de 33 de capete, din care 21 vaci adulte iar restul tineret. Din anul 2016 sunt înscris în programul de ameliorare genetică, RG și COP. Am făcut acest lucru în ideea de a respecta programul și a ajunge la produși performanți, respectând toate condițiile impuse de acesta. Am eliminat tot timpul masculii din exploatație și am făcut numai însămânțari artificiale pentru a nu încălca condițiile programului. În anul 2018 am decis sa păstrez un mascul obținut din monta artificiala în ideea de a-l creste, autoriza și introduce în efectiv pentru a realiza montele. Am transmis către asociația în care sunt înscris toate actele necesare obținerii certificatului de origine. Răspunsul a fost negativ, deoarece animalul are 18% procent Red.
Întrebarea mea este urmatoarea: oare este normal ca după 4 ani de program, în care toți am investit bani, timp, stres și foarte multa muncă, am respectat toate condițiile impuse de asociații, sa nu putem autoriza nici măcar un animal? Nu vorbim de un animal oarecare, vorbim de un animal obținut din programul impus de aceste asociații și respectat de către noi. De ce nu am fost informați și consiliați de către aceste asociații despre pașii corecți pe care trebuie sa ii urmam pentru a obține la finalul programului ceea ce toți ne-am dorit: animale performante și cu acte de origine? De ce nu a fost transmisa o lista cu taurii eligibili, care pot fi folosiți la monta, iar la final procentul sa fie cel dorit de asociații, mai exact de 12,5% Red? De ce nu am fost informați ca mamele și bunicile, sa fi fost înscrise în aceste programe și sa fi avut minim 6000 litrii de lapte pe lactatie? Din punctul meu de vedere aceste programe au fost un mare eșec pentru noi crescătorii de animale și un mare bonus pentru asociații. Eu am început programul cu vaci adulte, 4-5 ani. Va dați seama ce înseamnă să îi caut eu bunica produsului care e moarta de ani buni? Dețin în grajd vacă, cu fata acesteia și cu vițelul, deci toate generațiile și la final sa nu pot sa obțin o amarata de hârtie, pentru ca asociația nu o eliberează din motive aberante consider eu.
Cu tot respectul va spun, știu ca lumea trece prin transformări majore, atât climatice cât și datorită acestei pandemii care evoluează în aceste momente în întreaga lume, dar dacă nu se vor lua masurile corecte și normale pentru crescătorii de animale din țară, in viitorul apropiat animalele vor fi doar o amintire frumoasă pentru unii dintre noi, iar pentru alții aceiași imagine frumoasă la care sa da like, dar care nu cunosc ce munca și stres se depune pentru a creste aceste animale, în condițiile în care forță de muncă în acest domeniu este dispărută, prețul laptelui și al cărnii este o bătaie de joc, iar banii investiți și munca sunt invers proporționale cu veniturile.
Consider ca sunt foarte multe de discutat pe tema fermierilor romani, probleme reale cu care ne confruntam, fiind noi fermieri mai mici sau mai mari, din zona de munte sau de câmpie. Toți așteptăm sprijinul autorităților române, nu spun sprijin financiar (nu speram la asa ceva), un sprijin prin masuri concrete, care la final sa ne ofere satisfacția muncii depuse, altfel încet și sigur vom disparea.
Va mulțumesc pentru timpul acordat de a-mi citi postarea, și așteptăm masuri concrete din partea dumneavoastră.
