Dacă nu veți da, ACUM, SPRIJIN direct fermierilor, vă vor BLESTEMA, mai târziu, PROPRII COPII ȘI NEPOȚI! Ce e de făcut?
Vlad Macovei -
Nu e absolut nimic patetic și nici fals în acest apel. Pași hotărâți și necesari, în contextul crizei COVID-19, pentru asigurarea securității alimentare și a autosuficienței în zona alimentelor de bază, reprezintă o prioritate, sunt obligatoriu de făcut dacă să mai fim un popor, o țară, indiferent cât de grele vor fi vremurile care vin.
Nu înțeleg, nu am nicio explicație rațională, de ce Guvernul Orban nu a luat deja decizia de a injecta o sumă de ordinul unui miliard de euro în agricultura națională, sub formă de ajutor de stat către fermieri!
Într-un editorial din Wall Street Journal, în urmă cu câteva zile, fostul secretar de stat, guru al diplomației și geopoliticii, Henry Kissinger (97 de ani, combatant în al doilea război mondial) spunea așa: “Națiunile au coerență și prosperă pe baza credinței că instituțiile statului pot prevedea calamitățile, pot limita impactul acestora și pot reinstaura stabilitatea. Când pandemia COVID-19 se va termina, instituțiile multor state vor fi percepute că ar fi eșuat. Nu are relevanță să dezbatem dacă această judecată este în mod obiectiv corectă. Realitatea este că lumea nu va mai fi la fel după coronavirus. Să dezbatem acum asupra trecutului nu facem decât să fie mai greu ceea ce avem de făcut.(…) Acum, trăim o perioadă epocală, determinantă. Provocarea istorică pentru lideri este să gestioneze criza în timp ce construiesc viitorul. Eșecul acestui demers ar putea arunca lumea în aer.”
Ei bine, puneți acest mesaj, în paralel cu meschinăriile, manipulările, lipsa de curaj și de viziune sau tentativele de a fura ceva timp ale politicienilor de la noi. OK, trageți de timp dar cu ce rezultat? Zero.
România va avea de gestionat pe termen mediu (12-36 luni), trei provocări majore, toate trei trebuind să fie finanțate masiv din bani publici: sănătatea, siguranța publică/națională și autosuficiența alimentară. Dacă vor face asta, decidenții politici din România vor avea o șansă să treacă testul Kissinger și să dea o șansă acestui neam să scape cu viață indiferent cât de dură va fi aterizarea forțată globală de după acest prim episod al crizei COVID-19.
Asupra capitolului Sănătate nu cred că are rost să zăbovim. Prioritatea zero este evidentă. Siguranța publică este, de asemenea, importantă. Cine crede că nu vom avea o creștere a criminalității în lunile care urmează, habar nu are pe ce lume trăiește. Până la urmă, e o tragedie și o crimă împotriva umanității să scapi de COVID-19 dar să mori tâlhărit în propria casă. Sau, ca fermier, să îți vezi ferma, câmpurile, hambarele, grajdurile, devastate de bande de răufăcători cărora nimeni nu le face nimic.
Și ajungem, astfel, la sectorul agroalimentar. Obiectivul strategic al României, care necesită un Pact Național între toate partidele, este a asigura integral securitatea alimentară a românilor și, cât mai mult posibil, autosuficiența alimentară, mai ales la produsele de bază, care sunt pe masă zi după zi. Cu alte cuvinte, a avea de mâncare în orice situație, oricât de gravă la nivel mondial și într-un procent cât mai mare din producția internă.
Pentru asta, fermierii români, ca producători de materie primă dar și ca procesatori, unii dintre ei, au nevoie de două lucruri: de o soluție financiară pe termen scurt, pentru a-și putea desfășura activitatea, chiar și în condițiile unei scăderi a cererii (interne sau externe, din diverse motive) și de un implus pentru creșterea competitivității și profitabilității pe termen mediu.
Adică de o finanțare care să le permită un salt în tehnologie (aici intră tot – inputuri mai bune, echipamente/utilaje, know-how, management al fermei, IT, irigații, alte investiții pentru a produce mai mult, cantitativ și calitativ) și, de asemenea, bani pentru a-și diversifica activitatea pe orizontală (de la cultură mare la zootehnie, de exemplu) sau de procesare (de la grâu la morărit și panificație sau de la vacă la brânzeturi ambalate, de exemplu). Dacă aceste lucruri vor fi bifate, fermierii României vor putea asigura autosuficiența alimentară a cetățenilor acestei țări, evident, alături de industria alimentară.
Și pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt și a celor pe termen mediu, injecția directă de capital, bani publici, către beneficiarul final (fermier) este singura soluția viabilă. Orice altă discuție, orice altă abatere de atenție, orice altă șmecherie de comunicare, reprezintă o pierdere de timp prețios. Istoric, Comisia Europeană a descurajat în toate modurile posibile, ajutorul de stat către fermieri din bugetul țărilor membre.
Explicația este simplă, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu aceasta: atât timp cât există subvenții europene, ar fi concurență neloială dacă statele ar acorda și ajutoare din bugetul de stat, în mod necontrolat și neunitar. Sigur, rămâne întrebarea, ce ne facem dacă plățile directe au valori diferite de la stat la stat, la unii mai mult, la alții mai puțin. Ca să scurtăm discuția, România nu a putut, în acești ani de la integrarea în UE, să își subvenționeze direct fermierii, cu excepția unor programe punctuale, care oricum trebuiau notificate la Bruxelles și care, în unele cazuri, mai mult au încurat decât au ajutat.
Concluzia: chiar și dacă ar fi decis, printr-o strategie națională, că agricultura trebuie sprijinită masiv prin subvenționare națională, chiar dacă am fi avut banii, nu am fi putut-o face. De aceasta momentul actual este extrem de important. Pentru că, din cauza crizei COVID-19, Comisia Europeană a făcut, în urmă de două săptămâni deja, o concesie majoră: permite statelor membre să acorde ajutoare de stat de maxim 100.000 de euro pentru o fermă și de 800.000 de euro pentru un procesator din industria alimentară.
Încă o dată vă zic, România nu va mai avea deschisă foarte curând această fereastră de oportunitate de a da bani direct fermierilor, pentru atingerea ambelor obiective, pe termen scurt și mediu. De unde bani? Păi de oriunde, mai puțin de la Sănătate și Securitate Națională. Nici măcar autostrăzile nu sunt, în acest moment, mai importante decât ajutorul de stat pentru fermieri. Păi dacă nu vom avea ce marfă să mai transportăm sau ce carburant să mai cumpărăm, la ce bun vor mai fi autostrăzile? Câți bani? Minim un miliard de euro anul acesta, și încă un miliard anul viitor. E mult? Două miliarde de euro, pentru a asigura securitatea alimentară a românilor și pentru a da o șansă fermierilor noștri? Atenție, banii trebuie acordați doar celor care fac agricultură profesionistă, indiferent că este o fermă mai mică sau mai mare, pentru zona de subzistență trebuie gândite alte programe.
Cum vom putea relua creșterea PIB, dacă nu prin intermediul agriculturii și industriei alimentare? Cum vom putea absorbi forța de muncă ce se va repatria, dacă nu prin intermediul agriculturii și industriei alimentare? Cum vom putea susține viața în satele României, dacă nu prin intermediul agriculturii și industriei alimentare? Cum vom putea asigura orășenilor alimente bune și ieftine, cu aprovizionare constantă, dacă nu prin intermediul agriculturii și industriei alimentare? Cum vom putea crește importanța României în UE, NATO și la nivel global dacă nu prin intermediul monedei forte a viitorului, mâncarea, produsă de agricultură și de industria alimentară?
Nu, titlul nu este deloc alarmist și nici pentru impresia artistică. Dacă vom rata toate acestea obiective, guvernanților, ce credeți că vor spune copii și nepoții voștri peste câțiva ani, când voi poate nu veți mai fi aici, dar ei nu vor avea ce pune masă, pentru că voi ați ratat primul pas spre asigurarea autosuficienței alimentare a acestei țări: injectarea de bani direct către fermieri în momentul a ceea ce va fi cunoscut de posteritate drept prima criză COVID-19.
PS. Am înțeles că actualul ministru al Agriculturii, Adrian Oros, a calificat demersul meu, de mediatiza existența acestei decizii a Comisiei Europene și de a susține aplicarea acesteia, drept populist. Așa o fi, nu zic nu. Eu îl asigur că rămân același jurnalist de bună-credință. Prefer înă să fiu făcut populist, pentru că susțin o măsură benefică pentru fermier, care este și posibilă și justificată. Mai bine, decât să o țin ascunsă, să zic că încă nu s-a decis nimic, să încerc să bagatelizez efectul acesteia. Dacă aceasta înseamnă ne-populism, mai bine fără.
Chiar, cum am califica un politician care face blat cu Casa de Comerț Unirea, după ce în campania electorală a tunat și fulgerat? Sau care permanent dă vina pe greaua moștenire? Sau căruia i-a fost frică să schimbe Programul Tomata, așa cum era trecut în programul de guvernare? I-a fost frică pentru că și-a dat seama că vor fi proteste publice din partea legumicultorilor.
Deci cum stăm cu populismul, domnule ministru Adrian Oros? Prestația dumneavoastră și a echipei dumneavoastră este departe de mulțumi fermierii. Puneți “consilierii” să facă o consultare pe bune în rândul agricultorilor, de toate felurile, din toate sectoarele, o să vă sară masca chirurgicală de pe figură când veți vedea rezultatele. Păcat, mare păcat!
