Casa de Comerț Unirea, sinecura perfectă. O înfierezi când ești în Opoziție, și nu e a ta, dar o folosești când ești la Putere, și e a ta!
Vlad Macovei -
Am toate informațiile și toate motivele să cred că actuala conducere politică a MADR a luat decizia să păstreze Casa de Comerț Unirea, cu toate “utilitățile” sale și formale și informale, așa cum au fost “desenate” de către Liviu Dragnea, prin Petre Daea.
Decizia respectivă, nefiind una explicit formalizată, nici nu ar fi avut cum să fie, a fost luată mai ales la presiunea baronilor locali PNL din teritoriu care au tânjit la această “pușculiță” încă de la înființarea acesteia. Singura problemă – că nu era a lor ci a PSD, la acel moment. Această decizie de a păstra Casa de Comerț Unirea are, conform informațiilor mele, două componente de înțelegere transpartinică PSD-PNL: batista pe țambal – neleguirile PSD din trecut vor fi doar de formă înfierate și investigate de PNL și blatul – interesele PNL dictează acum la Unirea dar și interesele PSD pot rămâne mici-mici acolo unde se poate, doar oameni suntem.
Pretextul este perfect: criza COVID-19 a readus în discuție necesitatea sprijinul producătorilor agroalimentari locali. Eu nu am avut nevoie de pretextul unei pandemii ca să fac asta, să îi sprijin pe fermieri prin opiniile mele publice, tocmai de aceea am dreptul și responsabilitatea față de publicul meu să trag acest semnal de alarmă. Prin articolul publicat de ieri de Agrointeligența-AGROINTEL.RO, pe care îl puteți citi AICI, asta am considerat că fac: trag un semnal de alarmă că la Casa de Comerț Unirea lucrurile nu merg cum ar trebui.
Nimic din ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 30 de ani, nimic din ceea ce știu despre politicienii români, nimic din ceea ce înseamnă clientelismul politic și sinecurismul, nu îmi dă vreun motiv să cred că la Casa de Comerț Unirea lucrurile se vor întâmpla așa cum ar trebui. Adică punând interesele producătorului agroalimentar român mai presus de orice. Îmi pare rău dar nu pot acorda această prezumție de bună-credință iar cine umblă cu tot felul de baliverne despre “de data asta va fi altfel”, ori e naiv ori e ipocrit.
Haideți să desfacem un pic cazul Casei de Comerț Unirea ca să înțelegem cu toții de ce prezumția de bună credință ar fi o eroare majoră, o sabotare chiar a intereselor legitime ale fermierului român.
Să zicem că atunci când ești în Opoziție, mai scapi piciorul pe accelerație și ieși în decor cu declarațiile, fie. Prin urmare nu voi aduce în discuție declarații din perioada în care PNL era în Opoziție. Imediat după preluarea guvernării, atât premierul Ludovic Orban, cât și ministrul Agriculturii au declarat explicit că vor desființa Casa de Comerț Unirea și că vremea aprozarelor a trecut.
„Vremea GOSTAT-urilor a trecut. Sigur că pentru producătorii români trebuie să asigurăm condiții egale de acces la piață și asupra acestui lucru, știți bine, că noi am fost susținătorii activi ai unui proiect de lege, care sperăm să fie pus în practică, de altfel este și unul dintre punctele care există în programul de guvernare” Ludovic Orban, 6 noiembrie 2019.
„Eu nu am fost de acord cu acest proiect nici cât eram în Comisia pentru Agricultură, nu mi se pare un lucru serios, care poate rezolva o problemă. Explicația a fost că prin aceste magazine se vor promova produsele locale și tradiționale. Produsele locale trebuie promovate în locul în care se produc, iar cele tradiționale în alt loc. Nu mi se pare că a avut un impact economic și social” Adrian Oros, 6 noiembrie 2019.
Sursele liberale cu care am discutat acum au încercat să nuanțeze declarațiile de mai sus, sub pretextul că premierul Orban și ministrul Oros s-au referit exclusiv la partea de vânzare și că celelalte funcții ale Casei vor fi analizate. Primul pas înapoi, primul indiciu de blat și batistă pe țambal. Mai mult, Adrian Oros lega atunci decizia de a desființa Casa de Comerț Unirea de raportul Corpului de Control al ministerului, atât. Corpul de Control a fost trimis la Unirea după ce membrii Consiliului de Administrație l-au sesizat pe ministru cu privire la ilegalitățile de acolo. Declarație făcută de Adrian Oros în primul interviu pe care i l-am luat în calitate de prospăt ministru.
După cinci luni de mandat, știm, oficial, ce conține acest raport? Nu. Dimpotrivă, acum se invocă altceva. Chipurile, pentru a avea o imagine completă, a fost nevoie ca secretarii de stat Emil Dumitru și George Scarlat să intre membri în AGA pentru a putea analiza ce se întâmplă acolo și pentru se lua o decizie. Nu vi se pare un pic de batistă pe țambal și tergiversare? Unde este raportul Corpului de Control? De ce nu îl faceți public? De ce nu anunțați public acum decizia dumneavoastră, domnule ministru Oros, desființați Casa de Comerț Unirea? Vă este frică? Frică politică, bineînețeles. Toate sursele pe care le-am consultat, atât cele din minister, apropiate de CA al Casei, cele politice, absolut toate vorbesc de o paralizie instituțională când este vorba de această “pușculiță” cu bani publici a Ministerului Agriculturii. De ce oare?
Secretarii de stat Emil Dumitru și George Scarlat mi-au precizat ieri, și este de datoria mea să fac public asta, că ei nu urmăresc niciun interes personal, financiar sau de altă natură, prin intrarea în AGA Casei de Comerț Unirea și mi-au reproșat că articolul asta ar insinua. Afirm public că nici nu am asemenea informații și nici nu cred asta. Dimpotrivă. Ma încăpățânez să cred, în continuare, că domnii Dumitru și Scarlat încă sunt parte a soluției și nu a problemei. Însă eu știu foarte bine, și o știu și dumnealor, ce colcăială de interese este mai jos în structura publică sau în teritoriu.
Le reamintesc domnilor Dumitru și Scarlat că ei sunt decidenți în acest moment. Treaba lor este să ia decizii și nu să se lamenteze de greaua moștenire. Și nici să o facă pe vitejii cu declarații despre “jaful pesedist”, vorbele în acest moment nu mai au nicio valoare, faptele sunt cele care contează. Iar la capitolul fapte avem un mare zero. Îmbățoșările orale de gen “este anchetă penală, vinovații vor plăti” sunt patetice, dacă nu sunt dublate, așa cum ziceam, de fapte. Iată un fapt: domnul Adrian Izoranu, cerberul lui Daea pus la Casă este în continuare în structura de conducere. De ce oare?
Așa cum ziceam, ministerul Agriculturii nu a avut nicio comunicare oficială cu privire la situația găsită la Casa de Comerț Unirea. Nu existat nici măcar curajul de a comunica oficial și din proprie inițiativă despre factura destrăbălării de la Romexpo, unde PSD a plătit cu banii Casei o acțiune de campanie electorale. Despre asta am scris AICI. A trebuit să port o negociere, adică să fac o cerere pentru a obține respectivele informații, pentru a exista un motiv în a-mi fi livrate. De ce nu a existat un comunicat de presă? Și mai important, de ce nu au fost furnizate informații și cu privire la beneficiarii sumelor respective ci doar cu privire la valoare? De ce oare?
Am fost acuzat ieri că fac campanie electorală pe față, prin faptul că am stârnit cuibul de viespi de la Casa de Comerț Unirea. Nu am înțeles exact cui fac campanie, dar probabil că peneliștii se refereau la PSD. Numai un ticălos îmi poate reproșa mie atitudini pro-PSD. Ceea ce nu înțelege actuala conducere a ministerului Agriculturii este că lupta pe care am considerat că trebuie să o duc cu Petre Daea, care a făcut și lucruri bune alături de cele rele, nu înseamnă deloc un cec în alb pentru ei și pentru matrapazâlcurile pe care vor să le facă. Nu am de ce să primesc lecții de antipesedism de la unii care, atunci când eu scriam despre șmenurile cu Casa de Comerț Unirea, stăteau cu capul la cutie și se luptau cu dușmanul doar prin sufragerie, cu pistolașele cu apă. Și care acum sunt mari mahări prin guvern și ministere. Nu aveți un pic de rușine?
Să revenim la Casa de Comerț. Personal nu cred că va aduce ceva bun producătorilor agroalimentari. Cred că rolul statului este de furniza politici agricole și, mai departe, finanțare publică dacă este nevoie direct fermierilor pentru a putea răzbi în distribuția și retailul privat. Decât să facă Casa de Comerț Unirea centre de depozitare, mai bine producătorii să primească bani direct prin ajutor de stat (maxim 100.000 de euro, ne dă voie Comisia Europeană) pentru a face respectivele investiții. Chiar cu banii pe care îi veți băga în Casa pentru clientela politică, nu mai bine sprijiniți direct fermierii? Vă plângeți că nu aveți bani să dați ajutorul de stat, iată o soluție ne-populistă, domnule ministru Oros!
Sunt conștient însă că sunt fermieri și experți în zona agroalimenatară, toți de bună-credință, care sunt de părere că statul ar trebui să se implice cu o structură de tip Unirea pentru susținerea agriculturii și industriei alimentare, mai ales în perioade de criză, cum este cea a pandemiei prin care trecem în prezent. Le înțeleg argumentele, le apreciez implicarea și atitudinea, chiar dacă nu avem același punct de vedere cu privire la mijloc, nu la scop. Cu toate acestea, voi putea putea accepta să analizez rolul benefic al unei asemenea Case doar dacă sunt atinse câteva puncte esențiale.
1. Focusul Casei de Comerț Unirea să devină gestionarea eficientă relației între producător și comerciant
2. În zona de retail, Casa să se limiteze doar la comercializarea produselor tradiționale, în magazine mici, în zona urbană
3. Managementul Casei să fie asigurat doar de persoane din mediul privat, fără apartenență politică
4. Listare pe Bursă, statul să își păstreze acțiunea de control, cu banii rezultați să fie înființată și capitalizată o bancă pentru agricultură și industria alimentară
5. Transparență totală în cheltuieli, lista cu toți furnizorii, toate contractele (inclusiv cele de promovare și publicitate)
7. Publicarea raportului Corpului de Control
6. Asumarea publică a tuturor celor de mai sus de către ministrul Adrian Oros, într-o conferință de presă
Tare mă tem însă că nimic din toate acestea nu se vor întâmpla cu adevărat. M-am săturat până peste de cap de lupi îmbrăcați în piei de oaie. Îmi doresc nespus ca de data aceasta, ar fi prima dată totuși, să mă înșel și Casa de Comerț Unirea să devină un instrument de sprijin al fermierilor și nu al clientelei politice. Doamne ajută!
PS. Sinecură, conform DEX: Slujbă, funcție bine retribuită, care necesită o muncă minimă sau nu necesită nici o muncă. Din latină – sine (fără), cura (grijă).
