Filozofia de viață a fermierilor din Matca: Solariile sunt tratate ca membri ai familiei
Daniel Befu -
Reportaj la Matca – episodul 4 din 6
Fermierul Dobrea Ionel (55 ani) explică filozofia de viață care mână înainte din punct de vedere economic comunitatea mătcașilor: „Știi cum e la noi? E concurență. Tre să tragi, dacă nu muncești să-ți faci cât de cât o gospodărie, ăștia se uită la tine: «Ăsta n-a făcut nimic». Și cu solariile astea iată că acum, din cauza lor, că îs multe, a căzut acum prețul la roșii“. Consecința cea mai vizibilă a acestei viziuni existențiale se vede la aproape fiecare pas. Din mai toate curțile răsar vile extravagante, sau ultramoderne, unele dintre ele demne mai degrabă de Satul Francez, decât de o comună din Moldova. Însă lângă locuințele moțate vezi invariabil solariile rudimentare pe structură de lemn, adică cufărul din care mătcașii au făcut banii care le-au permis să acceadă la traiul somptuos. Nelu Dobra e sincer: „Ce să facem cu banii? Problema la noi e cu luxul ăsta. Casa să ți-o faci cât mai șmecheră, cât mai… La noi omul vrea să fie mare, să pară cineva. Bine, e normal să ai baie, să ai încălzire centrală“.
În ultimii ani, în comunitate a mai pătruns o epidemie a civilizației, care a prins rădăcini, care s-a răspândit mai iute decât o făcea în urmă cu jumătate de veac taina legumiculturii la solar: „Am pe cineva la bancă care mi-a spus: «Băi, uite vezi mătcașii ăștia care zici că-s bogătași? Știi câte miliarde sunt împrumutați la bancă? Parcă-s nebuni». Acum au rămas și la noi fără bani, dintre cei care s-au împrumutat pe la bănci, că băncile le-au crescut dobânda și acum nu mai au de unde să investească. Nu mai pot să facă solarul bun, să ia folie bună, sămânță bună și li se duce totul de râpă“.
În ultimul deceniu s-au schimbat și obiceiurile localnicilor, însă sursa prosperității, solarul, se vede în toate momentele, inclusiv în momentele definitorii din viață, cum e măritișul. Ionel Dobrea: „Până acum vreo 10 ani nunta a fost cu zestre la Matca. Zestrea o prezentai la nuntași, să vadă lumea cum o dai, atunci, pe loc, în ziua nunții. Socrii mici trebuiau să cumpere mobilă de bucătărie, dormitor, sufragerie, televizor, dar era de valoare mare, tare. Acum nu-i mai dă zestre miresei. Bine, că acum, automat, îi dă solar sau chestii de-ăstea. Mă refer la mătcașii care au mai mult pământ“.
În același timp, solarul e cel care dă prilejul de a munci și a câștiga pâinea de toate zilele și celor care în alte zone ale țării ar fi condamnați la marginalizare sau la emigrare spre mirajul Occidentului: „Am un băiat care n-a mai mers la școală. Are 26 de ani. Din clasa a 8-a s-a lăsat. Are și el solarul lui, dar banii pe care-i are îi cheltuie. Și-a luat un BMW și banii îi cheltuie toți. I-am zis: «Dacă-i cheltui așa, îl mai schimbi la anul». Stă cu mine, dar e loc, am vreo 6 camere, bucătărie, baie“, ne spune fermierul.
La Matca legumele sunt în tot și în toate: „De pildă, s-au dus unii cu roșiile la piață, erau cu lăzile și nu aveau lei. Au jucat barbut pe lăzi și unul a câștigat toate lăzile și ceilalți au plecat acasă“. De fapt nu chiar în toate: „Eu nu prea mănânc legume. Consider că mi-au făcut prea multe zile negre“, recunoaște Ionel Dobrea.
Aici, legumele n-au valoare nici măcar de îngrășământ, cultivatorii preferând mai degrabă să le arunce pe cele pălite la groapa de gunoi de la marginea satului, din comoditate: „Îs multe, îs foarte multe roșii. Păi ce-i dus în piață și nu s-a vândut le-a dus la gunoi și le întinde sus pe deal cu lama. Nici la animale nu le poți da. Ce animal îl ții cu roșii? Din ele cu ce rămâi? Ce conțin? Se dizolvă, se usucă, nu mai rămâne nimic, dacă-s numai apă. Păi castraveții și roșiile sunt 99% apă, nu? Însă când înlocuim plantele, din vrejurile pe care le aruncăm recunosc că s-ar putea obține îngrășământ. Dacă le pui grămadă și scoți ațele din ele, poți să le folosești“. Însă mai e până când legumicultorii vor avea răbdarea să aleagă plasticul de resturile vegetale și să-și încropească, la capul solariilor, câte un mic țarc de compost.
Și tot așa cum în anii ‘60, o mână de băștinași introduceau discret tehnologia legumiculturii la solar, nebănuind că gestul lor va declanșa o revoluție în nivelul de trai și în activitățile din zonă, la fel, în prezent, câte-un mătcaș mai năzdrăvan încearcă marea cu degetul, în speranța că va da lovitura pe piață cu vreo noutate: „Ai auzit de lufe? Cresc ca un castravete așa lung și când se coace îi cureți coaja de pe el și rămâne așa, ca un fel de burete natural, care e bun tare de spălat. La supermarket am văzut și perii cu chestie din aia. E ca un burete, dar ațos, fibros, așa. Într-un an făcuse un bătrân și vindea de-aia la noi, la Matca, dar nu cumpăra nimeni. Râdeam de el: «Ăsta e de spălat bre?»“.
Nu doar bătrânii, ci și tineretul încearcă tot soiul de inovații, ca să ducă legumicultura din Matca cu un pas mai departe: „Unul a făcut șanț pe lângă solar și a îngropat o coală din aia de polistiren de 5 centimetri grosime. A pus de jur împrejurul solarului un rând de-ăla, ca să nu mai treacă răceala. El zice că ține un pic de căldură. Au încercat unii și cu motorină și cu niște turbine care suflă aer cald în solar făcută tubulatură, dar nu-i viabilă. E prea scumpă motorina și ca să încălzești solarul îți trebuie 50 de litri pe noapte. De unde să ai tu atâția bani? Însă singura metodă care dă roade e ca iarna să dublezi pereții laterali și tavanul solarului cu un al doilea rând de celofan. Atunci se creează o pernă de aer care ține cald plantelor“.
Matca e o comunitate în permanentă vânzoleală și, odată cu legumicultorii, prosperă și alte îndeletniciri: „La noi le merge tare bine la ăștia cu depozite de tot soiul: vând toate sărăciile, de la motosape la pompe de apă, de la folie la semințe și tratamente. În plus, toată lumea face și construcții în sat. E mișcare. Vezi tu pe cineva să stea? Nu există așa ceva“.
VA URMA
