Nostalgia vinde. O dovedesc ex-iugoslavii care fac bani frumoși de pe urma dorului de casă al cetățenilor din diaspora
agrointeligenta.ro -
Din regiunea noastră apropiată, popoarele fostei Iugoslavii au învăţat cel mai bine că nostalgia vinde. Nu e de mirare – au una dintre cele mai largi diaspore, iar comunismul lor a fost unul mult mai bine aprovizionat şi mai variat ca ofertă de produse alimentare. Se spune că papilele gustative au o memorie a lor – de fapt este un proces complex care leagă percepţia de memorie şi mai ales de formarea referinţelor în procesul de învăţare. Noi oamenii păstrăm în mintea noastră pentru totdeauna gustul particular al alimentelor din copilărie, din adolescenţă, de pe „vremea noastră”, cum se spune.
Atunci când plecăm într-o ţară străină, simţim imediat gustul diferit al laptelui, al pâinii, al multor alimente cunoscute nouă – şi spunem imediat că nu sînt ca cele de „acasă”. Când dorinţa de a simţi gusturile de „acasă” ne împinge să căutăm în magazine produse ca la „noi”, atunci putem spune că am ajuns să cumpărăm nostalgic.
Cam la fel se întâmplă lucrurile şi când în loc de spaţiu este vorba de alt timp – când ne dorim să simţim gusturile copilăriei, adolescenţei sau tinereţii. Întreprinzătorii au înţeles că acest dor după „gusturi”, crează o piaţă stabilă de unde vine o cerere constantă care le poate susţine dezvoltarea afacerii.
Nimeni în regiunea noastră nu se pricepe mai bine la acest lucru ca popoarele fostei Iugoslavii.
Adevărul e că ei şi au după ce să nostalgieze – în comerţul lor socialist era mult mai multă varietate şi calitate ca în al nostru (noi după ce să ducem dorul, după QuickCola?). În plus şi datorită politicii mai relaxae în ce priveşte emigrarea şi a problemelor care au apărut după 1990 – mulţi ex-iugoslavi au plecat din ţară.
Acum cei care hrănesc nostalgia au clienţi şi din partea celor care caută produsele tinereţii lor şi a celor care caută hrana de acasă.
Un exemplu vine din Croaţia – ţară nou intrată în Uniunea Europeană şi care graţie noului său statut beneficiază de eliminarea barierelor vamale cu celelalte membre – un lucru care evident înseamnă şi costuri mai mici de export, rezultate din dispariţia taxelor şi posibilitatea de a livra mai uşor.
Vânzări virtual pentru croații plecați din țară
Profitând de aceste două avantaje nişte întreprinzători au avut iniţiativa construirii unui magazin virtual – www.croatiancorner.com – unde oferă conaţionalilor dar şi coloniilor de croaţi plecaţi la muncă în vestul Europei sau, pur şi simplu, stabiliţi definitiv acolo, produse agro-alimentare cunoscute încă de pe vremea Iugoslaviei.
Oferta lor este foarte variată, incluzând alimente, dulciuri, sucuri ale unor branduri mult iubite, produse tradiţionale precum dulceţuri şi gemuri, băuturi distilate tradiţionale, vinuri locale sau mezeluri cu specific naţional, dar şi cosmetice produse integral din ingrediente naturale din Croaţia.
Preţurile sînt în euro, plata se face prin PayPal iar livrarea se face în toată Uniunea Europeană, fiind oferite reduceri în funcţie de cantitate.
Avantajul magazinului virtual este acela că vânzătorul nu trebuie să se ducă cu marfa până în ţara unde s-au mutat potenţialii lui cumpărători – este un avantaj – pe de altă parte, aceasta reduce posbilităţile de vânzare doar la produsele agro-alimentare ambalate.
Magazinele mici cu produse aagro-alimentare sunt alimentate săptămânal
Magazinele deschise peste graniţă, în comunităţile de peste mări, dar aprovizionate săptămânal cu produse proaspete „de acasă”, oferă posibilitatea unor vânzări mult mai mari ca volum dar şi ca gamă.
Un exemplu de acest gen – este Shop Express,un magazin alimentar cu specific ex-iugoslav deschis în Garfield New Jersey (SUA) – care oferă produse proaspăt gătite şi conservate după reţete şi cu igrediente autentice din Serbia, Bosnia şi Macedonia.
Magazinul funcţionează şi în regim de restaurant oferind clienţilor, care vor să consume pe loc, un menu variat din care nu lipsesc farfuriile zilei, evident, feluri de mâncare cu specific.
La raft se găsesc diferite produse tradiţionale – mezeluri, produse de carmangerie etnică (pastă de cevapi – micii sârbeşti), patramă, slănină, pateuri de ficat cu specific, feluri de pâine cu specific, brânzeturi şi lactate, de asemenea, cu specific, şi bine-nţeles rachiuri şi vinuri.
Afacerea merge, având mereu clienţi.
Ce este aparte cu aceste două tipuri de afaceri care vând nostalgie culinară – toate se bazează pe marfă 100% din ţările de origine – iar asta înseamnă cerere pentru export. Nu este acelaşi lucru cu un restaurant românesc din Spania sau Italia unde deşi se gătesc feluri româneşti, ingredientele precum legumele sau carnea sînt… spaniole.
Nici gustul, nici ideea de afacere nu este aceeaşi.
