Est-europenii vor să îşi sature pofta de banane de dinainte de ’89 – iar asta aduce bani buni importatorilor de „exotice”

agrointeligenta.ro - 22 octombrie 2013 11:36

Într-o lume globală, cu facilităţi de transport dezvoltate, exotic nu mai înseamnă ceva ce se găseşte rar pe piaţă – aşa cum se întâmpla acum câteva secole cu mărfurile din „Indii” – ci ceva care nu se poate produce pe plan local.Fructele exotice sunt considerate azi o parte a dietei obişnuite a europenilor, cel puţin. Bananele, kiwi, avocado sunt recomandate în „doze” zilnice în dietele sănătoase prescrise de nutriţioniştii de pe continent. Nimeni nu îşi pune problema că ele ar putea lipsi de pe piaţă. Sub acest aspect ele intră chiar în competiţie cu fructele „indigene” precum merele, perele, gutuile, cireşele, caisele, piersicile şi aşa mai departe.

Oferta era mică în vrea comunismului

În Estul Europei situaţia este un pic mai specială. Vorbim despre o regiune cu o istorie aparte. Comunismul a scos ţările acestei regiuni din circuitul fluxurilor globale pentru o jumătate de secol. Sigur că şi în perioada comunistă în ţară pătrundeau fructe exotice – banane, portocale, mandarine – dar oferta era destul de săracă sub aspectul diversităţii şi în cele din urma a devenit săracă chiar şi sub cel al cantităţii.

După 1989, puţini estici s-au putut bucura de abundenţa adusă de „deschidere” – tranziţia, cu procesele sale de restructurare foarte dureroase sub aspect social, a fost o perioadă grea – un banc spunea chiar că „dacă înainte de 89 aveam buzunarele pline şi rafturile goale, după 89 aveam buzunarele goale şi rafturile pline” – primul deceniu de deschidere nu a fost o perioadă de explozie a consumului.

Stabilizarea economică din anii 2000 a adus esticilor mai mulţi bani în buzunare – aceştia au avut, în sfârşit bani să îşi cumpere toate minunăţiile pe care le vedeau în filmele de pe „casetă” în anii 1980 şi în reclame în anii 1990.

În perioada 2002-2012 livrările de fructe exotice către ţările Estului Europei au crescut cu 75%, făcând ca regiunea să aconteze aproape o zecime (13%) din piaţa globală a acestui gen de produse.

Europa de Vest continuă să fie destinaţia principală pentru fructele exotice, cu 38% din livrări– în scădere, mai ales după ce criza economică a afectat consumul general în această regiune – lucru care a dus livrările la 66 milioane tone.

Modalitatea principală de livrare a fructelor exotice de la “tropice” în restul lumii este pe mare – volumul transporturilor crescând cu 10% în ultimii 10 ani.

Reefer Shipping Market Annual Review editat de cei de la Drewry indică faptul că la nivel global au schimbări semnificative în ce priveşte trasurile de transport dintre zonele de producţie spre pieţele de desfacere – ţările emergente majorându-şi semnificativ cota de piaţa – de altfel, Europa de Est este inclusă tot în această parte a economiei mondiale.

La nivel global în ultimii 10 ani livrările de fructe exotice au crescut cu 10%.

Cele mai căutate fructe exotice sînt anansul, kiwi şi avocado.

Lucrul nu ar trebui să ne mire – ele sînt recomandate de nutriţionişti ca hrană zilnică, pentru conţinutul lor de antioxidanţi şi substanţe minerale, care le fac extreme de utile în dietele sănătoase la modă.

Foto: romanialibera.ro