Tudorel Andrei, președinte INS: Terenurile agricole sunt la fel de fărâmițate ca în perioada anilor 1930
Daniel Befu -
Recensământul General Agricol începe pe 10 mai şi se va desfăşura la nivel naţional până pe 31 iulie. Datele vor fi colectate şi analizate printr-o acțiune coordonată de Institutul Național de Statistică, condus de președintele Tudorel Andrei.
Dublu licențiat, în matematică la Universitatea București și în Economie la Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE, cu doctorat la ASE și studii aprofundate în domeniul econometriei și economiei matematice la Toulouse în Franța, în ultimii 8 ani Tudorel Andrei (56 ani) a ocupat funcția de președinte al Institutului Național de Statistică.
Citiți și: Recensământ agricol 2021: obligații fermieri. Amenzile pot ajunge la 5.000 de lei
În decursul carierei a realizat studii privind impactul corupției asupra dezvoltării regiunilor țării, a căutat corelații între specificul economiei din diverse zone și economia informală, precum și impactul calității sistemului politic asupra dezvoltării regionale. Totodată a studiat și costul generat de integrarea României în NATO. Totodată este profesor universitar la ASE, a predat ca profesor invitat la Universitatea Paris IX și e autor sau coautor a numeroase volume și studii de specialitate publicate în reviste cotate ISI.
Președintele INS constată că cel mai mare risc pentru mediul rural îl constituie scăderea populației și că, la fel ca străbunicii lor, fermierii români încă își folosesc energiile luptându-se cu handicapul dat de fărâmițarea excesivă a terenurilor.
”Acum, ne putem pune o întrebare foarte firească. Ce identificăm prin cele două cercetări statistice de mare amploare, care sunt Recensământul Populației și Locuințelor și Recensământul General Agricol? Dacă ar fi să ne uităm strict pe datele din agricultură, primul semnal este dat de fărâmițarea excesivă a terenurilor agricole la nivelul suprafețelor foarte mici și, mergând mai departe, ce se întâmplă cu toate acele persoane care trăiesc din cultivarea acestor suprafețe mici. Dacă ar fi să mergem pe datele de Recensământ al Populației și Locuințelor, întrebarea firească este: cât de mult poate suporta mediul rural îmbătrânirea excesivă a populației și care vor fi consecințele acestei îmbătrâniri în plan economic? Din păcate datele actuale ne arată o îmbătrânire a populației din mediul rural. Vă pot spune că sunt anumite județe în care vârsta medie a populației este de peste 45 de ani. Asta înseamnă că într-un viitor apropiat vom avea o rată a fertilității scăzută și că în curând vom avea o serie de probleme privind refacerea populației cel puțin la nivelul actual și cu predilecție în zona județelor limitrofe marilor aglomerări urbane. Asta fiindcă dacă ne uităm în județele din jurul Bucureștiului, vom constata că avem o îmbătrânire cu mult mai accentuată decât în alte județe”, constată Tudorel Andrei.
Pentru statisticianul șef al României, existența unui trend demografic dramatic nu înseamnă că ar trebui să ne resemnăm. ”Eu sunt o persoană destul de optimistă. În istorie se pot întâmpla și lucruri pe care e foarte greu să ni le închipuim la un moment dat. Pot avea loc anumite schimbări demografice datorită stimulării dezvoltării economice a acestor zone. În condiții favorabile e posibil să avem o revigorare a acestor zone, dar pe termen scurt e greu să schimbi lucruri în demografia unei populații. Într-un sistem totalitar este foarte simplu: vii și stimulezi creșterea fertilității prin diverse căi. Cunoaștem foarte bine politica demografică din perioada comunistă prin interzicerea avortului și creșterea natalității prin anumite avantaje oferite. Însă în sistemele democratice e foarte greu să vii cu asemenea măsuri. Aici sunt însă anumite modele de reușită la nivel european. Este pe de-o parte modelul francez, în care statul, pe o perioadă lungă de timp a venit și a încurajat politica de natalitate prin avantaje multiple oferite în acest sens. Însă este foarte greu de susținut o astfel de măsură pe o perioadă lungă de timp. Francezii de-a lungul vremii au venit și-au oferit o serie de ajutoare pentru familiile cu un anumit număr de copii. Între măsurile de sprijin s-a numărat oferirea anumitor avantaje din punct de vedere al spațiului locativ. Din fericire, Franța a reușit ca pe o perioadă lungă de timp să aibă o rată a natalității ridicată și să se plaseze peste nivelul de 2 copii născuți de o femeie. Pentru a menține populația unei țări cel puțin la nivelul actual, trebuie să ai cel puțin 2,1 copii la o femeie, care nivelul ratei de înlocuire. Din păcate, la acest moment, vedem toate acele încercări de schimbare a perspectivei privind oferirea acestor ajutoare sociale. Un alt model e cel din Marea Britanie, în care politica de stimulare e de cu totul o altă natură. La britanici nu există neapărat stimulente oferite imediat populațiilor, ci există alte cutume la nivelul societății respective. Marea Britanie e o țară în care populația a crescut o bună perioadă de timp prin alte pârghii: s-a încurajat migrația internațională și s-a dezvoltat puternic mediul economic, care e mult mai prielnic. Aceasta e o altă cale pe care poate s-o urmeze o țară”, nominalizează expertul în statistică cele două povești de succes în materie de demografie.
Privitor la gradul ridicat de fărâmițare al terenurilor, statisticianul a constatat că România a sărit cu 90 de ani înapoi în timp. ”În perioada anilor 1930 una din problemele foarte mari a fost tocmai fărâmițarea excesivă a terenurilor agricole. Existau niște lucrări foarte interesante ale marelui economist român Manoilescu și o lucrare interesantă a lui Vasilescu, care reclamă tocmai această problemă a agriculturii românești: fărâmițarea. Cauza la acel moment se datora legislației privind moștenirea. În jurul anului 1930 fusese trecut în legislație dreptul la moștenirea terenului de către toți copiii unei anumite persoane și Manoilescu chiar are o vorbă foarte interesantă. Spunea că cei care lucrează pământul sunt neproprietari, dar care urmăresc să capete moștenire de la tată. Și când căpătau moștenire? În momentul în care antecesorul lor deceda. Și atunci o anumită suprafață se diviza în 2-3, depinde câți copii avea respectivul care ad ecedat. De aceea fărâmițarea devenise una din problemele majore ridicate la începutul anilor ‘30. Ca structură, nu era o mare diferență între ce avem acum, mă refer la structura în raport cu repartizarea terenului utilizat pe ferme după dimensiune. Ce era în anii 1930 regăsim în mare parte și în această perioadă, să știți. Avem un număr foarte mare de exploatații sub 5 ha și mai ales sub 2 ha, însă în ultima perioadă se constată o ușoară masificare a exploatațiilor sub 2 ha”, observă șeful INSSE, care admite pentru Agrointeligența că și acum, la fel ca în trecut, efectul unei simple legi poate ”strica” sau ”repara” multe.
