Rețeta unei recolte bogate la vița de vie: Proporția ideală de fosfor și azot în fertilizare
agrointeligenta.ro -
În cultivarea viței de vie, prin fertilizare se urmărește asigurarea obținerii unor recolte sporite de struguri fără diminuarea indicilor de calitate și de scădere a rezistenței plantelor la boli, dăunători sau alți factori naturali. Pentru a atinge aceste țeluri pe plantația viticolă, este obligatorie o cunoaștere reală a stării solului, ce elemente nutritive sunt accesibile plantelor și care este consumul anual de hrană în funcție de producția planificată.
Efectuarea analizelor de sol și plantă nu este o practică ușoara pentru viticultorii români dar, pentru a raționaliza fertilizarea este important ca plantația să fie observată din aceste puncte de vedere. Vigoarea plantelor, fertilitatea mugurilor, eventuale carențe, prezența plantelor indicatoare a excesului sau deficienței unui element de nutriție, pot constitui un diagnostic al stării plantației, potrivit specialiștilor de la revista Sănătatea Plantelor.
”Dacă în timpul vegetației, mulți lăstari au creșteri mari și internodii lungi, frunzele sunt numeroase, de culoare verde intens, butucii sunt viguroși sau dacă avem plante indicatoare ale excesului de azot cum ar fi: stirul, maselarita, loboda, urzica, laur, scaieții, urda vacii, golomățul, rezultă că vița de vie beneficiază de o nutriție excesivă cu azot”, explică dr. Silvia Cazacu, reprezentant AgroProspect SRL.
Similar, dacă observați că lăstarii sunt însă mici, frunzele subțiri, de culoare verde pal spre galben, vigoare slabă, plantația are nevoie de azot.
”Fiind viguroasă, nici un îngrășământ cu azot nu este necesar. În cazul în care este mai puțin viguroasă, este suficient să o întreținem cu un aport maxim de 30 de kg/ha azot s.a pe an. Mai mult, dacă vigoarea este prea slabă, un aport de 50 de kg/ha s.a va permite ameliorarea sa. În momentul în care vița de vie este inierbată putem crește cantitatea de îngrășământ cu azot cu 10 – 15 %. Trebuie să știți că dozele mari de azot determină sporirea nevoii de apă, sensibilizarea plantei la atacul bolilor și dăunătorilor, dar și cresterea acidității mustului. Aprovizionarea optimă cu azot influențeaza ritmul de fierbere a mustului și previne îmbătrânirea atipică a vinului și degajarea mirosurilor neplăcute”, explică specialistul.
Cât de important este azotul
Vița de vie are nevoie de azot pe toată perioada de vegetație, înregistrând un consum maxim în faza de creștere intensă a lăstarilor și a boabelor. În aceste fenofaze se poate instala carența de azot care poate determina scăderea potențialului de creștere a lăstarilor și a boabelor, scuturarea florilor și a boabelor, acumularea redusă a zaharurilor, stânjenirea diferențierii mugurilor de rod, frunze decolorate în verde pal. Cel mai mare consum de azot îl au soiurile pentru masă și vin de mare producție.
Ca măsură de asigurare a necesarului se aplică îngrășăminte cu azot radicular primăvara. Cele mai folosite îngrășăminte cu azot sunt:
– azotatul de amoniu conține 32 – 35 % azot s.a, are o reacție slab acidă, se administrează primavara devreme;
– ureea conține 46,6 % azot s.a, poate fi utilizată pe toate solurile;
– sulfatul de amoniu are o reacție ușor acidă și un continut de 20,7 – 21,2 % azot s.a., se poate aplica în perioada toamnă-iarnă pe solurile neutre sau usor bazice;
– azotatul de calciu cu efect rapid, conține 13 -15,5 % azot s.a. Deoarece conține și calciu solubil este foarte indicat pe toate solurile, se administrează în timpul vegetației;
– nitrocalcamoniu cu 28 % azot s.a, 7 % oxid de magneziu s.a și 2 1 % Ca(NO3) s.a, are reacție bazică se aplică pe solurile acide. Dacă în plantație observăm că frunzele, și mai ales cele tinere, au o culoare roșietică – violacee, cele adulte au pete necrotice circulare, o cădere prematură a frunzelor de la bază, încetinirea creșterilor, diferențierea scăzută a mugurilor, reducerea legării boabelor, întârzierea maturării boabelor, prelungirea vegetației, sunt indicii care ne semnalează lipsa fosforului.
La ce ajută fosforul
Fosforul ajută la o mai bună folosire a azotului, stimulează fecundarea florilor, ajută la maturarea boabelor și a lemnului, favorizează ramificarea rădăcinilor, contribuie la finețea vinurilor.
Fosforul în exces blochează fierului în sol. Carența în fosfor nu a fost identificată. Consumul anual al fosforului este de 20 până la 30 kg/ha s.a pe an.
Cel mai folosit îngrășământ cu fosfor utilizat în viticultură este superfosfatul simplu, ce conține 16 – 22% fosfor și dublu cu 38 -50 % fosfor. Se poate aplica pe toate tipurile de sol, toamna, concomitent cu arătura de toamnă.
Schimbarea culorii și strălucirii frunzelor, decolorarea marginală a acestora (la soiurile pentru vinuri roșii apare o pigmentație antocianica), iar partea centrală capătă o stralucire specifică, răsucirea înafară, necrozarea frunzelor, aspectul de “ars”, boabe mici, strugure lax, ne duce cu gândul la o deficiență în potasiu. Un număr redus de boabe în ciorchine, perturbări de creștere, prezența în plantație a macului roșu, pelinul, nalba mare, rodul pământului ne indică excesul de potasiu.
Excesul de potasiu duce la creșterea pH-ului din must, ceea ce influențează negativ stabilitatea și calitatea vinului. Potasiul favorizează absorbția fierului, determină corpul, extractivitatea, gustul, aroma și durabilitatea vinului, intensifică culoarea, mărește rezistența la boli și seceta, ajută la asimilarea zaharurilor, mărește longevitatea plantației. Ținând cont de efectele benefice ale potasiului și de efectele carenței, se recomandă fertilizarea cu doze moderat sporite de îngrășăminte potasice.
Îngrășămintele potasice pot fi mai mult sau mai putin spălate. Cu cât solul este mai greu cu atât potasiu este reținut mai bine. În acest caz, îngrășământul potasic este mai bine administrat toamna, în același timp cu arătura. În solul levigat, potasiul este rapid spălat, deci trebuie administrat primăvara. Doza de îngrășământ, poate varia între 60 kg/ha s.a (soluri nisipoase) și 90 kg/ha s.a (soluri argiloase).
Îngrășământul potasic cu cea mai mare utilizare este sarea potasică. Contine 38 – 44 % oxid de potasiu, este ușor higroscopică, se aplică pe toate tipurile de sol. Sulfatul de potasiu conține 48 -52 % oxid de potasiu și are reacție acidă. Se recomandă pe solurile cu reacție neutră.
Îngrășămintele chimice folosite la fertilizarea de bază pot fi simple, numai azot, fosfor sau potasiu și complexe – binare (N22P22), sau ternare cuprinzând cele trei elemente N, P, K. (N11P22K11; N16P16K16; N15P15K15 etc.) ca și cele cristaline utilizate odată cu apa de irigat. ”Cifrele de la îngrășămintele binare și ternare reprezintă conținutul în substanța activă”, explică dr. Cazacu.
Îngrășămintele foliare au efect limitat
Potrivit specialistului, este iluzoriu să gândim că fertilizarea de bază cu elementele majore (N, P, K) poate să se realizeze prin metode foliare. Fertilizarea foliară este un mijloc eficient pentru rezolvarea problemelor de carențe din momentul apariției primelor simptome.
Consumurile specifice de elemente nutritive (N, P, K) înregistrate de principalele soiuri cultivate pentru realizarea unei tone de struguri (inclusiv organele vegetative anuale aferente) oscilează între 4,0-14,8 kg N, 1,0-3,7 kg P2O5 si 3,8-15,2 kg K2O. Soiurile pentru vinuri de calitate superioară realizează consumuri specifice de elemente nutritive mai ridicate (mai ales de P si K), comparativ cu soiurile de masă și de vin de mare randament.
