Românul care a dovedit că se poate face agricultură profitabilă chiar şi pe un singur hectar
agrointeligenta.ro
Agricultorii români încep să renunţe la culturile tradiţionale şi se orientează spre altele mai puţin obişnuite pentru aceste meleaguri, dar care le aduc profituri bune. Câmpurile cu lavandă au început să răsară ca ciupercile după ploaie.
De ce merge aşa bine? Franţa, principalul producător tradiţional, este din ce în ce mai puţin competitivă din cauza costurilor mari. Regiunea Provence, faimoasă pentru lanurile nesfârşite de lavandă din fotografiile de mai jos – cu totul vreo 20.000 de hectare – şi-a redus ponderea în producţia mondială de la două treimi la jumătate în numai zece ani. Locul lăsat liber a fost ocupat rapid de China, al doilea producător mondial, şi de ţările Europei de Est.
La Ocna Mureş, primele câmpuri de lavandă au apărut în urmă cu trei ani. După ce şi-a încercat norocul cu porumb şi orzoaică, culturi tradiţionale în zonă, Ioan Iacob şi-a dat seama că nu are cum să iasă pe profit decât dacă schimbă ceva. Altfel, nu-şi scoate nici banii pe care i-a dat pe pământ.
Iacob s-a hotărât să pună lavandă, chiar dacă nu cunoştea mare lucru despre tehnologia culturii. Ştia însă că exista o cerere mare în piaţă, ceea ce se întâmplă şi acum. Iar dacă la început, vecinii se uitau ciudat la “ierburile lui”, acum au început să facă la fel.
Cel mai greu este în primul an, când se plantează butaşii şi trebuie să cureţi plantele de iarbă de 5-6 ori. Şi terenul trebuie să fie foarte bine lucrat, pentru că rădăcina plantei intră chiar şi până la un metru în pământ. Dacă treci însă de primul an, după aceea este mai uşor, povesteşte Iacob.
Pentru înfiinţarea unui hectar de lavandă sunt necesari circa 18.000 de butaşi. Preţul unui butaş este de 2 lei, ceea ce presupune o investiţie de peste 8.000 de euro, care poate fi amortizată în câţiva ani. Cultura rezistă 18 ani, timp în care cheltuielile de întreţinere sunt minimale.
Iacob, de exemplu, a pornit cu un hectar şi vreo 70 de ari, în primul an, când a avut o producţie de circa 500 de kilograme la hectar. Nici nu ştia cum s-o păstreze, a pus plantele în pod şi prin octombrie au început să-l sune cumpărătorii. Între timp, şi-a făcut un solar unde usucă plantele, pentru că preţul e mai bun decât dacă le vinde verzi.
Cheltuiala şi-a scos-o din anul doi, deşi a rămas doar cu un hectar de lavandă, pentru că restul terenului a fost inundat. Din anul trei a intrat pe profit, mai ales că producţia creşte de la un an la altul, pe măsură ce plantele ajung la maturitate. În al treilea an, Iacob a avut o producţie de circa 4.000 kilograme la hectar, pe care a vândut-o în întregime. Nici n-a avut producţie la cât de mare a a fost cererea. Şi dublu să fi avut, tot găsea cumpărători, povesteşte agricultorul, care se plânge că nu a putut să onoreze o cerere de şase tone venită de la Orăştie.
Plantele verzi le-a dat cu 5 lei kilogramul, iar cele uscate cu un preţ care variază între 12 şi 15 lei pe kilogram. Clienţii sunt în general magazinele de produse naturiste din ţară, dar şi furnizorii de materii prime pentru industria cosmetică sau farma. Sunt cereri şi din partea florăriilor, dar şi de la fermierii care vor să se apuce de această cultură.
Recoltatul lavandei se face în general în perioada 15 iunie- 20 iulie, important este că să nu vină ploile. Producţia la hectar poate ajunge şi la 5-6 tone, mai ales că plantele dau şi a doua floare toamna (în funcţie de cum sunt tăiate), ceea ce reprezintă uneori chiar jumătate din prima producţie.
După ce se maturizează şi cultura, şi fermierul, profitul poate ajunge şi la 8.000 de euro pe an.
Lavanda este o plantă rezistentă la boli, dar şi la secetă spre deosebire de porumb, de exemplu, Ba chiar îi merge mai bine pe secetă, spune Iacob. Pe el, lavanda l-a convins. Acum se gândeşte chiar să mărească suprafaţa cultivată la 3-4 hectare, mai ales că îl ajută şi băiatul, întors din Spania, la muncă. De cultură se ocupă amândoi, între timp şi-au luat şi utilaje (motocoase şi motocultoare), ceea ce le uşurează munca.
“În campanie, plecăm la câmp dimineaţa pe la şase şi să stăm până la 12.00. După masă, venim pe la 17.00 şi plecăm la 21.00”, spune Iacob. Este mulţumit nu doar că munca lui este profitabilă, dar şi pentru că a convins şi pe alţi agricultori să cultive lavandă, nu doar la Ocna Mureş, ci peste tot în ţară unde a furnizat butaşi.
