Tânăr oier: Brânza de oaie a ajuns un lux pentru mulți români, o delicatesă vândută cu suta de grame!
agrointeligenta.ro -
Dacă în urmă cu câțiva ani românii cumpărau brânză de oaie în calup de un kilogram, aceasta va fi o delicatesă scumpă, cu preț pe suta de grame. Practic, vom trece de la statutul de consumatori zilnici de brânză la degustători, spune George Cățean, fermier dintr-o familie de crescători de ovine și bovine, dar și fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii.
George Cățean spune că deși ”avem milioane de oi și hectare de pășune, dar brânza de oaie a ajuns pentru mulți români un lux, având în vedere prețul și faptul că se găsește tot mai greu”.
”În doar câțiva ani, bucățile de brânză de oaie de pe tarabe au devenit tot mai mici și mai scumpe. Telemeaua autentică din lapte de oaie e pe cale să devină „rara avis”. În opinia mea, la această situație contribuie:
– jocurile politice ale unor reprezentanți din sectorul agricol care au fost complet în defavoarea crescătorilor de animale
– prețul mic pe care îl primesc fermierii de la procesatorii de lapte
– lipsa unei bune organizări a sectorului”, arată Cățean.
Potrivit tânărului ce provine dintr-o familie de oieri și care conduce, alături de frații săi, Ferma Cățean, paradoxul vine, mai ales, într-un context în care se regăsesc multiple premise necesare pentru producția brânzeturilor de oaie.
Cum s-a ajuns la această situație? Iată analiza lui Cățean:
– Subvențiile pentru ciobani există; totuși, banii nu ajung la ei sau cei care ajung sunt prea puțini. Concurenții fermierilor adevărați sunt speculatorii care atrag sume importante sub formă de subvenții – aceștia simulează utilizarea terenurilor prin vânzarea de masă verde, iar animalele pe care ei le cresc figurează doar scriptic, pe hârtie (nu pasc pășunile).
– „Vânătorii de subvenții”, așa pot fi supranumiți cei deveniți ciobani peste noapte. Adică, atunci când sumele provenite din subvenții erau considerabile, se mândreau cu titulatura de crescători de animale. După ce subvențiile au fost în scădere, au abandonat activitatea. Iar această practică oportunistă le-a adus prejudicii fermierilor veritabili/activi, în sensul că economia locală a fost slăbită din perspectiva crescătorului de animale.
– Creșterea oilor și a caprelor, în special a celor care se mulg, este o treabă dificilă, adesea descurajantă și nici foarte atractivă din punct de vedere financiar; motiv pentru care tot mai puțini ciobani aleg să mai producă lapte.
– Lipsa forței de muncă este încă o cauză. Ba mai mult, acolo unde mai sunt oameni dispuși să lucreze în agricultură, recompensele trebuie să fie foarte mari. Chiar și așa, calitatea muncii nu este îndeplinită. Așa se face că proprietarii de animale care nu au reușit să își autogestioneze gospodăriile/fermele mai ales cu familia, au abandonat mulsul oilor și al caprelor în favoarea producției de carne.
– Terenurile agricole și, în special, pășunile comunale sunt greu accesibile și dificil de primit în utilizare. În concluzie, crescătorii de animale, inclusiv cei de vaci, au abandonat această activitate.
– Exploatarea terenurilor agricole private cu contracte de arendare nu oferă siguranță pe termen lung. Există numeroase situații în care clauzele din documente nu au fost respectate; de pildă, anularea contractelor înainte de termenul prevăzut inițial.
– Producția de lapte presupune costuri ridicate – forță de muncă scumpă, tarabe și locuri pentru vânzare la costuri exorbitante, furaje limitate și la prețuri mari, servicii veterinare costisitoare.
– În piețele agroalimentare, ciobanul concurează direct cu samsarul. Crescătorul de animale fie nu are loc pe piață, fie este nevoit să își vândă marfa sub prețul de producție.
– Regulile legislative sunt îngreunate, iar unele instituții publice sunt neprietenoase cu crescătorii de animale – de multe ori, legislația și oamenii care lucrează în administrație nu au avut ca scop încurajarea fermierului, ci demobilizarea acestuia.
– Piața este arhiplină de produse contrafăcute. Adică, tipuri de brânză și specialități derivate care nici măcar nu conțin lapte. Acestea sunt adesea produse în afara țării, la prețuri foarte mici. În concluzie, totul se traduce prin concurență neloială pentru brânzeturile autentice.
”Așa că, dacă în urmă cu câțiva ani românii cumpărau brânză de oaie în calup de un kilogram, aceasta va fi o delicatesă scumpă, cu preț pe suta de grame. Practic, vom trece de la statutul de consumatori zilnici de brânză la degustători; asta în contextul în care România are milioane de hectare de pășune și deține printre cele mai multe oi și capre din Uniunea Europeană; rămâne de văzut dacă doar pe hârtii sau chiar fizic”, concluzionează George Cățean.
