• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Paul Diaconu, fermier și profesor la ASE: Prețul laptelui ar trebui să fie 3-3,5 lei/l la poarta fermei

    Daniel Befu -

    Paul Diaconu este atât fermier, cât și profesor universitar în cadrul Academiei de Studii Economice din București. Membru al Asociației Forța Fermierilor, Diaconu lucrează prin intermediul mai multor societăți, o suprafață de 2.200 de ha de teren răsfirate în județele Alba, Cluj, Sibiu și Olt. Dintre acestea, 60% sunt pășuni. El deține și o componentă zootehnică, formată din 2.000 de oi și 100 de vaci de lapte. În paralel cu activitatea din sectorul agricol, Paul Diaconu predă contabilitatea la Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, în cadrul Departamentului de Contabilitate si Audit.

    Agrointeligența – AGROINTEL.RO l-a intervievat pe ”profesorul fermier” pentru a vedea care este perspectiva acestuia asupra a ce urmează în agricultură, în contextul cumulului de factori care au declanșat o spirală a escaladării prețurilor atât la inputuri, cât și la principalele produse agricole din vegetal.

    Agrointeligența: Domnule Diaconu, trăim vremuri pe care nu ni le doream. Agricultura nu a fost menajată și resimte din plin efectele războiului și ale sancțiunilor generate de el. Unde se află agricultura la acest moment de răscruce?

    Paul Diaconu: Totdeauna în istorie trebuie să privim trecutul, ca să vedem ce ne rezervă viitorul, pentru că noi, ca specie, suntem blestemați să repetăm trecutul, până când reușim să învățăm din greșelile lui și să trecem într-o etapă superioară a evoluției sociale. Din păcate, azi se întâmplă cam același scenariu al secolului al XX-lea. Până acum n-am reușit să facem saltul spre o evoluție superioară, în mod semnificativ. Nu e încă timpul pierdut, dar premisele secolului XXI sunt acelea ale unui început de secol XX, numai că cu alți actori și în alte structuri sociale.

    Contextul Primului Război Mondial se repetă cu alți actori și, din păcate, repercusiunile asupra societății sunt mult mai profunde și mai costisitoare pentru noi, oamenii, în general. De ce? Pentru că între timp a existat o globalizare, între timp a existat o specializare a unor țări, a unor zone, pe anumite activități, de maniera că în Europa s-a dezvoltat foarte mult partea de servicii, partea de industrie auto, etc.. Agricultura a fost menținută prin subvenții pe linia de plutire, pentru a asigura liniștea, ca să spun așa, a guvernelor, dar dezvoltarea tehnologică, a permis la un moment dat și o producție excedentară, pe care am fructificat-o ani la rând. Am exportat din Europa industriile grele: le-am falimentat, închis și tăiat. Am început să facem pași timizi și înspre Green Deal, în sensul că am început să limităm foarte mult partea de extracție a cărbunelui, care era foarte invazivă față de mediu, tăierile de lemn au fost restrânse, numai că, odată cu acest pericol al coborârii unei noi cortine de fier, am constatat că foarte mult din industria grea și din bazele chimiei se află acum în țări precum Rusia, Brazilia, nordul Africii. Industria chimică o regăsim și prin Iordania și în țările arabe, deci destul de departe de noi și nu neapărat la prietenii Europei. Curând a început să se pună problema cine este prietenul cui și dacă primim sprijin în situații limită, cum e cea de acum, în care avem nevoie disperată de îngrășăminte.

    De aceea trebuie să privim viitorul cu foarte mare rezervă și cu frică, sincer. Cu frică fiindcă nu avem o soluție clară și soluția clară, de regulă în astfel de situații de conflict trebuie să vină din partea statului. Din păcate, cel puțin în ceea ne privește pe noi, agricultorii, noi nu prea mai avem mari speranțe și vreo așteptare de la statul român. Din experiențele avute în trecut, știm că statul nu face decât să ne încurce. Asta face de ani întregi și nu are cum să se schimbe acum. Așa s-a creat acest sistem. Din păcate factorul politic a decimat de profesioniști zona ministerelor. Oamenii de acolo au fost plătiți o bună perioadă de timp foarte prost și au trebuit să se reorienteze. Există multă neputință și degeaba o să ne batem gura. De aceea cred că nu avem ce mari așteptări să avem dinspre zona guvernamentală că o să reacționeze de o manieră care să fie benefică pentru fermierul român. Noi avem lucruri mai stringente de rezolvat.

    Trebuie să vedem ce facem cu vecinul fermelor noastre, cu furnizorul de inputuri, cu cumpărătorul de cereale de lângă noi, ca să trecem de această perioadă, care eu atât de mult speram să se termine într-o perioadă scurtă de timp și să nu se distrugă lanțurile acestea de aprovizionare, de furnizare de inputuri. Dar iată că lucrurile nu se termină după o lună, ci se complică pe teren. Războiul dintre Ucraina și Rusia are impact direct la modul absolut și radical pentru business-ul agricol, atât pe partea de vânzări, cât și pe cea de cumpărări.
    Vedem că acest război continuă și în perioada însămânțării florii soarelui și a porumbului. E clar că pe noi, agricultorii români, teoretic ar trebui să ne bucure nenorocirea altora, dacă putem spune așa, pentru că în mod cert va fi o penurie de producție la culturile de primăvară: grâu de primăvară, porumb, floarea soarelui, care, în condițiile unei cereri constante, dat fiind că populația lumii e tot aia și consumul cam tot ăla, în mod cert va determina o creștere a prețurilor.

    Acum, ca să ne facem o idee aproximativă cu cât va crește acest preț, trebuie să ne uităm și la consumatorii care sunt afectați. Rusia și Ucraina erau furnizorii principali de cereale pentru Africa și în speță Africa de Nord. Pentru populațiile din acele regiuni urmează o perioadă disperată în privința a ce urmează să se întâmple. Pentru că dacă Rusia nu va putea transporta în acest an cereale prin Marea Neagră, iar Ucraina nu va avea ce să transporte, pentru că este bombardată și este distrusă zi de zi, vorbim de sute de milioane, poate chiar de 1 miliard de oameni, care nu vor avea ziua de mâine asigurată.

    Probabil că țările din Africa vor avea o problemă, pentru că ele tot timpul cumpărau produse agricole. Și ele nu pot să vândă nimicul pe care-l au de vândut la preț dublu, ca să aibă bani să-și acopere nevoia de hrană. Țările vulnerabile care trebuie să mănânce sunt Egiptul, mare cumpărător, Tunisia, Marocul, Republica Centrafricană, Nigeria, toate cumpărau de undeva cereale și le-a fost foarte la îndemână, ani la rând, să întrețină relații comerciale cu Rusia. Iar acum Rusia e posibil să aibă o problemă pe unde își va trimite cerealele. Probabil că va găsi o soluție, că va fi doar o problemă de transport. Dar există și riscul că va trebui să le care prin portul de la Vladivostok și să vină roată jumătate de lume cu ele, ceea ce înseamnă niște costuri mărite, dar până la urmă, la ce preț vor avea cerealele, costurile de transport vor fi înghițite în ele ușor. Asta în condițiile în care Marea Neagră rămâne închisă și deja observăm o șicanare din partea Rusiei a vapoarelor care transportă mărfuri agricole pe Marea Neagră.

    În astfel de condiții, cine să-și mai trimită nave în Marea Neagră, când știe că au început să apară mine? Asta este o noutate care ne va afecta și pe noi direct. Un incident naval care implică explozia unei mine, nu știu dacă e acoperit de asigurările firmelor de shipping, pentru că nici o asigurare, după cum știți, nu funcționează în caz de război. Și aici și noi o să avem o mare problemă: ”cum trimitem cerealele”, dacă chestiunea riscurilor de transport pe Marea Neagră nu se rezolvă cât de curând.

    Agrointeligența: În contextul războiului, cât va fi producția Ucrainei în 2022?

    Paul Diaconu: Ucraina maxim ce poate să mai facă, e să mai recolteze ceva din grâu, dacă nu reușește să însămânțeze culturile de primăvară. Eu cred că va reuși, pentru că Ucraina rurală nu este atât de interesantă ca teatru de război. Singura lor problemă este faptul că vor avea o penurie de îngrășăminte și probabil de petrol.

    Agrointeligența: Fermierii ucraineni cât de tare resimt consecințele invaziei ruse?

    Paul Diaconu: Eu cred că la nord și la est de Nipru nu se va face producție. Închipuiți-vă cum să-ți cari tu motorină? Ce transportator îți vine ție la fermă, când în satul tău sunt ruși, două sate sunt cu soldați ucraineni, în al treilea sat se dau lupte. Du-te tu cu cisterna de motorină prin așa ceva.

    Agrointeligența: Puteți estima, chiar și grosier, cât credeți că se va diminua producția de grâne a Ucrainei în acest an, din cauza războiului?

    Paul Diaconu: Nu vreau să fiu cinic și nu e decent pentru vecinii noștri să estimăm procente de nenorocire. Că practic asta îmi cereți. Și mai e o problemă obiectivă: informațiile din acea zonă nu sunt atât de ușor disponibile, pentru că fiind război și în primul rând un război informațional, foarte greu răzbate de acolo realitatea de pe teren. Dar ca să dau totuși un răspuns, acesta e: închipuiți-vă că e mai rău decât ne putem noi imagina.

    Agrointeligența: În fișa postului jurnalistului e să încerce să obțină răspunsuri la întrebări, uneori chiar insistând. Dacă mă uit pe hărțile apărute în presă, ale zonelor unde a fost semnalată prezență militară rusă, estimez, ca nespecialist că e vorba de cel mult 25-30% din teritoriul Ucrainei, poate mai puțin. Cu un procent asemănător se va diminua și producția de cereale și oleaginoase a Ucrainei?

    Paul Diaconu: Nu. E mult mai mult. Eu cred că tot ce e la nord și est de Nipru e cu problemă.

    Agrointeligența: Motorina cât înseamnă din costurile de producție ale fermierilor? Ca și exemplu concret, ce impact au scumpirile carburanților asupra dumneavoastră, ca fermier?

    Paul Diaconu: Mult! Noi avem mare, mare noroc până acum, că avem o primăvară civilizată în Ardeal. Nu am arat cu costuri extraordinare pentru că a fost mai uscat pământul și dacă n-o să înceapă ploile, o să putem să și pregătim terenul pentru porumb. În anii cei mai buni, un consum minim de combustibil poate să fie undeva între 80-100 l/ha/campanie, însă un an normal de Transilvania este undeva la 150 l/ha/campanie. În halul ăsta de mult. La mine în fermă dacă plouă, e dezastru. Aveam și vecini care erau disperați. Țin minte anul trecut că arau cu 100 l/ha din cauză că aluneca foarte mult tractorul în arătură, nu se pregătea solul din prima, trebuiau 2-3 treceri, plus că sunt lucrările standard: semănatul, erbicidatul, împrăștierile de îngrășământ în vegetație, recoltatul, pe care nu ai cum să le eviți și ele consumă, consumă, consumă. Până acum a ținut Dumnezeu cu noi și suntem într-o zonă de confort în privința consumului de litri pe hectar și în 2022 am consumat cu aratul doar 35-40 l/ha. La mine în fermă cultura principală e porumbul, iar costul motorinei e 15-20% din costul total al investiției în cultură. Începutul de an mai blând mi-a adus până acum în acest sezon economii la consumul de motorină care înseamnă 4% din investiția totală în cultură. Însă dacă calculez că motorina a crescut în ultimul an cu 80%, de la 4,55 lei/l la 8-8,2 lei/l, per total componenta motorină înseamnă mai mult pentru mine, ca și cost în acest an.

    Agrointeligența: Să trecem la cel mai nevralgic punct, cel al îngrășămintelor, care s-au scumpit enorm și totodată au o disponibilitate redusă în piață. Cum reușesc fermierii să gestioneze acest factor de producție?

    Paul Diaconu: Sfatul meu pentru colegii mei fermieri e ca nu cumva să taie rația de azot la plantele din cultură, pentru că vor suferi pierderi groaznice. Hibrizii de porumb sunt calculați în așa fel încât dacă nu i-ai dat porumbului 150-200 kg/ha de azot, nu scoți producția de 6-7-8 t/ha. Nu ai cum. Așa sunt de avari de azot acești hibrizi. La fel și la grâu. Foliarele nu pot compensa reduceri drastice ale dozelor de azot. Fermierii să nu creadă că făcând economie de azot, vor obține vreun câștig. Din contră. Toată producția se va alinia la nivel de azot pe care-l dau în cultură. Vă reamintesc de acel principiu al butoiului cu doage inegale. Dacă una din doage e mai jos, apa din butoi se va scurge pe cea mai joasă dintre doage. Degeaba folosim cei mai buni hibrizi, degeaba dăm ierbicide bune, pentru că neavând mâncare, nu o să aibă de unde să consume planta. Lăsând la o parte veșnica întrebare românească: ”Doamne, vei da ploaie?”, că e nevoie de apă ca să și mobilizeze îngrășămintele alea în plante.

    Agrointeligența: Bun, sugerați fermierilor să facă ce-or face, doar să dea îngrășăminte plantelor. Cât e prețul îngrășămintelor acum? E un preț pe care vi-l permiteți? Și chiar și la prețuri excesiv de piperate, sunt suficiente îngrășăminte pe piață?

    Paul Diaconu: Dintre fermieri, cine a apucat să se aprovizioneze cu îngrășăminte, are premisele să aibă anumite câștiguri. Altfel, pentru cine nu, e de rău, pentru că este incredibil cum de la săptămână la săptămână se majorează prețurile, fără să poți să deschizi măcar gura. Mi-au mai trebuit niște resturi de uree și am văzut cum de la săptămână la săptămână, începând din februarie încoace, prețurile cresc cu 500-1000 lei/t. Complexul DAP 18:46:0, pe care eu am dat 3000 lei/t în octombrie sau noiembrie, acum deja este 5100 lei/t +TVA.

    Mare problemă o să aibă fermierul mic, care se aștepta tot timpul să cumpere cu bani jos la înființarea culturii. Acolo cred că este într-adevăr o problemă sensibilă.

    Marile ferme, sau fermele mijlocii, toate sunt ticsite de îngrășăminte. Asta din ce-mi spun vânzătorii de inputuri, că peste tot pe unde au fost, toată lumea geme de îngrășăminte. Ăsta e un lucru bun. Înseamnă că avem niște fermieri care sunt prudenți, care și-au făcut stocurile în mare și care pot să-și înființeze culturile în mod optim.

    E adevărat că există acest stres al motorinei, pe care îl experimentăm și aici vreau să atrag atenția că, din ce a răzbătut până la mine, ca informații economice, pot apărea sincope și recomand colegilor mei fermieri, în funcție de dimensiunea fermei, să aibă tot timpul în stoc motorină măcar pentru 1-2 săptămâni, pentru că există riscuri semnificative de a lipsi motorina din lanțul de distribuție a carburanților, din cauza unor evenimente neprevăzute peste noapte. Închipuiți-vă că vine un petrolier care alimentează Europa și dă de o mină și sare în aer. Sau se întâmplă iarăși vreun atac cibernetic la una din cele două mari rafinării ale noastre și se întrerupe alimentarea cu motorină. Incidentul de acum câteva săptămâni, când a fost acel salt brusc de preț, m-a afectat la mustață. Asta pentru că fix atunci trebuia să mă apuc de împrăștiat îngrășăminte și eu nu aveam 1.000 l în curte. Și atunci a trebuit să stau ca disperatul la cozi în acea zi de pomină, ca să prind motorina cu 7,5 lei/l și să n-o iau în ziua următoare cu 8-8,2 lei/l. Pentru că contează pentru noi acea diferență de preț. Înseamnă câteva mii de lei în buzunar. Acel incident e practic un semnal de alarmă a ce se poate întâmpla.

    De aceea, trebuie ca din toată sărăcia noastră să avem un 5.000-10.000 de litri, depinde cât de mare este ferma noastră, astfel încât să nu fim afectați de potențialele întreruperi în lanțurile de aprovizionare în următoarea perioadă. A avea combustibilul atunci când ai nevoie contează mai ales la noi, în Ardeal, unde dacă azi nu faci, mâine a plouat și deja ai pierdut o săptămână.

    Agrointeligența: Ați spus că la dumneavoastră în fermă cultura principală e porumbul. De ce?

    Paul Diaconu: Altceva nu se face pe dealurile noastre. N-are rost. Am experimentat și cu rapița și cu floarea-soarelui și nu e numai la mine. Nu am greșit eu cu ceva. Și la vecinii mei se întâmplă la fel. Florii-soarelui îi trebuie soare. La noi nu e soare. La noi e multă pasăre, iar dacă nu îți mănâncă păsările vin cerbii, iar dacă nu vin cerbii vin mistreții. Acum am scăpat de un an, doi, de mistreți. Nu mai avem așa presiune. În schimb a crescut populația de cerbi și de căprioare de ne-a terminat. Ce făceau mistreții acum doi ani, acum fac cerbii și cu căprioarele.

    Agrointeligența: Traduceți din experiența pe care o aveți ca profesor universitar în cadrul ASE București, care va fi impactul pe care războiul ăsta dintre Rusia și Ucraina îl va avea în viitor pentru agricultură și pentru fermieri? Cei români în mod special.

    Paul Diaconu: Nu avem de ce să dormim liniștiți. Sincer. Încerc să le spun prietenilor mei: da, avem un risc. Fermierii trebuie să privească tot ceea ce fac din logica războiului, ceea ce înseamnă multă prudență. Din păcate noi trebuia teoretic să fim ajutați de statul român în multe feluri. N-avem ce să așteptăm de la el decât piedici sau ajutoare care nu mai folosesc la nimic. Din acest punct de vedere fermierul nu are de ce să se mai gândească că mai țin o fermă de vaci, că poate îmi mai dă cineva subvenție. Nu. Pentru că marea problemă a agriculturii românești în momentul de față este zootehnia. Fermele de vaci se termină anul ăsta, din cauza dublării costului furajelor. Suntem în faliment cu ele. N-avem ce face. Tăiem efectivele. O să rămână România fără lapte, dar prin lichidarea efectivelor, măcar ne asigurăm că în loc să luăm bani de acasă ca să băgăm în fermă, ducem bani acasă și familia noastră nu se duce de râpă. Toți vecinii mei care sunt văcari spun: ”Cât dau pe curent, atâta primesc pe lapte”.

    Carnea de vită a crescut cu 1 leu/kg în condițiile în care furajul s-a dublat. Oamenii ăștia nu au cum să mai reziste decât dacă nu se uită la costuri și încearcă din cultura mare să mai acopere din pierderi. Însă nu doar creșterea vacilor de lapte e în agonie. Suntem încurcați de prețuri mici la carnea de vită și de prețuri foarte mici la porci.

    La porc e supraproducție în Europa, în special în fermele din vest, China nu mai cumpără și asta ne afectează și pe noi. UE recomandă cumpărarea și stocarea lui și abatoarele românești cumpără cu 5-6 lei/kg. Deci despre ce vorbim? Cumperi porcul de 2-3-4 săptămâni cu cât intră el în producție, cu un preț și îl vinzi cu 100 lei în plus peste 3 luni de zile, când se face de 100 de kg. Deci n-ai cum să câștigi. Nici subvențiile n-au cum să acopere îngrijirea porcului această perioadă. În clipa de față noi nu avem loc de fermierii din occident. Ei probabil au subvenții mai mari, probabil că au altă structură de cost, dar ei își permit în continuare să vândă la aceste prețuri ridicole, pe care fermierii români nu au cum să le susțină. Mai ales că că au pățit ce au pățit, cu pesta porcină.

    Ciobanii au o perioadă un pic mai bună după ce breasla asta a fost decimată acum 2-3 ani. Unii mai au doar jumătate din efectivele de acum 3 ani. Au rămas în domeniul creșterii oilor numai nebunii, temerarii și familiile de ciobani din tată-n fiu. În prezent carnea de miel are un preț cât de cât rezonabil, dar nu înseamnă că viața crescătorilor de oi e ușoară, fiindcă sunt probleme tot mai mari cu oamenii. Toată lumea se vaită că nu mai există ciobani și începem să plătim ciobanii cu 1.000-1.500 euro/lună și tot nu ne vin.

    Singurele ferme care nu știu ce grad de afectare au, sunt cele de pui de carne. Dar și ele sunt intensive și au consumuri pe măsură și n-are cum să fie bine nici la ei. Au curentul care-i termină. Au costul furajului, care-i mare. Doar să ne rugăm de oamenii ăia să mai reziste, cu rostogoliri de credite măcar un an, doi, poate le-o fi mai bine.

    Agrointeligența: Opinați că fermele de vaci vor falimenta în acest an. Fermele de porci la fel?

    Paul Diaconu: Fermele de porci sunt decimate. Deci nu mai au cum să fie decimate în acest an. Doar că există toate premisele să nu se mai repopuleze.

    Agrointeligența: Ați spus că anul 2022 e sub zodia falimentului fermelor de vaci. Spuneți-ne concret cum e să fii în pielea unui crescător de vaci în aceste vremuri?

    Paul Diaconu: Vacile mele sunt de lapte, dar încerc să le transform în creșterea de viței, pentru că dincolo de dublarea prețului furajelor, am mari probleme cu oamenii. Am situații în care angajații nu le mulg…. foarte greu mă chinui cu ei. Nu găsești forță de muncă și dacă o găsești este slab calificată și dispare când ți-e lumea mai dragă. Vă dau exemplul cel mai recent. Eu, profesor universitar, m-am dus joi și vineri să dau de mâncare la animale, întrucât s-a îmbătat văcarul și nu aveam ce să fac ca să-l aduc în simțuri. I-am luat și pe ceilalți din fermă să mă ajute, dar a trebuit să stau între ei, acolo. Vă dați seama că eu mă gândesc foarte serios la ce abator să dau toate animalele, numai ca să scap?

    Agrointeligența: Sunteți un om al cifrelor. Cum arată din punct de vedere financiar ferma dumneavoastră de vaci?

    Paul Diaconu: Pe vacă sunt în pierdere de mai mult timp. Trebuie să mă gândesc cumva anul ăsta încotro o apuc, deoarece ca anul ăsta n-am fost niciodată atât de ”în gaură”. Vă spun sincer. Nu mi-am făcut calculele cât pierd, pentru că nu vreau să văd cât de prost businessman sunt la vacă.

    Agrointeligența: Sunteți și crescător de oi. Acolo viața vă e mai blândă?

    Paul Diaconu: Pe oaie teoretic ne ajută efectul ăsta de cârduire a oilor și nu ne trebuie atâția oameni. Adică am 2.000 de oi și iaca mă descurc cu 3 ciobani și oamenii din fermă deja le dau de mâncare pe vremea asta. Avem și 1500 de miei. Altfel sunt cifrele. Bineînțeles că nu ne permitem cu 3 ciobani să le mulgem, dar și dacă aș face rost de 4-5 mulgători, cât iau pe lapte, atâta dau la mulgători și mai și fură de prin fermă. Așa că prefer să vând mielul și măcar marchez profit. Avem și un preț care este ușor în creștere. Nu este atât de dramatic ca la vită. Pot spune că oaia e pe profit dacă suntem foarte, foarte atenți la costuri. Deși s-a dublat costul furajului, avantajul la oaie e că după ce ai scăpat de luna aprilie și teoretic dacă ar ploua acum, dă colțul ierbii, putem să ieșim cu ele la pășunat și începe să nu mai fie atâta presiune pe furaj, pe când la vită presiunea pe furaj este continuă. Însă la oaie nota de plată îmi va veni la toamnă, când va veni scadența plății arendei. Că pășunea cât poate să producă?

    Agrointeligența: Ați vorbit de impactul energie asupra societăților din domeniul zootehnic, dar Guvernul a plafonat creșterile de preț la curentul electric.

    Paul Diaconu: Da, dar tot sunt mari față de 2021. S-a acoperit o bună parte prin măsurile luate de stat, dar la cât de mari sunt fermele și cât de mari consumatori, acolo tot timpul va fi o problemă de costuri și de trecut acest an, practic. Și dacă componenta asta a energiei a fost cât de cât rezolvată, problema furajului n-are cum s-o rezolve. Pe măsură ce se consumă stocurile lui 2021 și vom începe să intrăm în stocurile și costurile lui 2022, problema va fi critică, pentru că vor trebui dublate, triplate prețurile. În noul context care se profilează la orizont, vă dați seama că în condițiile în care coșul de consum al românului e deja 30-40% din total venituri, va fi dezastru. Cine va conduce România pe finalul lui 2022 este un kamikaze garantat.

    Agrointeligența: De când estimați că se va vedea o creștere dramatică de preț a alimentelor la raft?

    Paul Diaconu: O să înceapă după recoltatul cerealelor păioase. Atunci fabricile de pâine își vor face noul stoc. La mine în oraș, la Aiud, pâinea în magazin e deja 8 lei/kg. Iar brutarii de aici s-au aprovizionat cu grâu când era 70-80 bani/kg.

    Agrointeligența: Bun, dar cât poate urca spre finalul anului procentul din venituri alocat coșului de consum, dacă dvs. susțineți că acum e 30-40%? Din total venit, cât va fi coșul de consum?

    Paul Diaconu: Tot. Dacă ați trăit în anii ’90 veți înțelege ce ne așteaptă. Cam așa o să fie. Vă amintiți că vă spuneam în interviul acordat Agrointeligența în toamna anului trecut, când vorbeam de cotații potențiale de 1,5-1,6 lei/kg la grâu. Deja este o previziune depășită. Marea problemă care poate să apară știți care va fi? Crești prețurile foarte mult, dar nu mai are cine să-ți cumpere. Și atunci înseamnă faliment. Adică noi să investim la costuri de producție foarte mari, previzionând că vom vinde cu 2 lei/kg de grâu și să nu existe cumpărători la prețul acesta. Atunci piața se va prăbuși, fermierul va trebui să suporte paguba și nu va mai putea continua.

    Agrointeligența: Dumneavoastră ca fermier, dat fiind contextul de prețuri și contextul climatic de până acum al anului în curs, dar și cel previzionat, la ce costuri de producție estimați că vă închideți pe principalele specii de cultură?

    Paul Diaconu: Rapița e foarte puțină pe zona Ardealului. E o cultură care ocupă 3-5%, după estimările mele. Porumbul e cultură de bază la noi. Dar în ce mă privește, anul acesta eu am pus și o suprafață mai mare cu grâu, pentru că am avut mai mult timp și am undeva la 250 ha. Dar nu e strălucit. Pentru Ardeal producția grâului nu este jucată. Este incertă la acest moment. De ce? N-a nins. Grâul a ieșit rău în primăvară. El săracul a ieșit tot, dar e plăpând. Cu zilele astea de căldură a intrat în vegetație. Problema e că până la jumătatea săptămânii trecute nu a dat ploaie și nu a putut să-și absoarbă azotul, care mi-e frică că odată cu venirea căldurii o să se evaporeze înainte de a apuca să se transfere spre rădăcinuțele grâului. Noi am dat îngrășăminte și am văzut că toată lumea în jurul nostru a dat azotul. Începe ușor, ușor să înfrățească de-abia acum. Grâul o să plece, dar o înfrățire de primăvară va fi net inferioară. Deci vă dați seama că n-avem cum să vorbim de o producție strălucită în zona colinară a Ardealului. Estimez că producțiile vor fi sub 5 t/ha, cel mai probabil 4-5 t/ha. Un bazin mai bun sunt în zonele acestea de câmpie: zona Sebeșului, până spre Alba Iulia și pe lunca Mureșului. Acolo culturile arată mai bine.

    Agrointeligența: Din experiența anilor trecuți, când aveți un început de an cu astfel de caracteristici, ce estimări de costuri de producție aveți?

    Paul Diaconu: La grâu o componentă semnificativă a costurilor a fost investită în 2021 și nu putem să spunem că mai avem foarte multe de făcut în 2022. Mai trebuie să-i dăm două tratamente, o fertilizare și apoi recoltatul. Estimez un cost la hectar de 5000 lei, care, dacă voi obține 4 t/ha, înseamnă că automat costul de producție sare de 1,2 lei/kg.

    Agrointeligența: Porumbul de la ce preț și de la ce producție în sus e rentabil pentru dumneavoastră, ținând cont de specificul anului în curs?

    Paul Diaconu: În acest porumbul are alocate 500 ha. Aici, iar, sunt foarte multe necunoscute. Costurile vor fi mai mari cu cel puțin 1.000-1.500 lei/ha față de cultura grâului, dar dacă va ploua, că iarăși, Dumnezeu, ca de obicei, ne scoate sau ne afundă și în Transilvania până acum ne-a iubit Dumnezeu, va fi bine. Vor fi producții de 6-7-8 t/ha. Costul de producție per kg va fi tot de 1-1,2 lei/kg. Nu e foarte departe față de grâu. Niște prețuri de vânzare cât de cât civilizate pentru fermieri ar trebui să fie undeva peste 1,5-1,7 lei/kg. Eu dacă spun unei alte industrii că trebuie să stea 1 an de zile să se chinuie pentru un adaos de 20-30%, o să zică că niște fundații, niște ONG-uri, nicidecum niște societăți comerciale. Dat fiindcă alte business-uri au o viteză de rotație mult mai mare. Adică iau 20%, dar ei investesc acum și 20% îl văd peste 2-3 săptămâni, dar nu așteaptă 1 an și chiar mai mult, cum așteptăm noi.

    Agrointeligența: Da, dar alte linii de business nu primesc subvenții, așa cum e cazul agricultorilor…

    Paul Diaconu: Subvențiile sunt binevenite tot timpul și acoperă această pierdere de performanță pe care o trăim noi, agricultorii. Dar drama acum e că subvențiile sunt total necorelate cu prețul cerealelor și aici atrag atenția fermierilor care nu-și fac suficient de bine calculele, că majoritatea contractelor de arendă pe care le avem noi sunt exprimate în cereale și avem undeva între 500 și 1500 kg/ha. Păi în condițiile în care grâul se face 1,5-2 lei/kg, sub nici o formă subvenția pe teren nu mai acoperă nici măcar parțial prețul arendei. Deci acolo este o mare problemă. Însă cel mai grav e la pășuni. V-o spun în calitate de fermier care exploatează 1200 ha de pășuni. Când fermierii români vor începe să-și facă calculele și vor vedea că vor trebui să plătească pentru pășuni aceste cuantumuri ale arendelor, atunci de-abia vor avea imaginea corectă a profitabilității anului 2022. În câțiva ani toate pășunile din țara asta vor fi pustiite, pentru că nimeni nu-și va mai permite să plătească 600-800 de kg/ha pentru 1 ha de pășune. Și am înțeles că subvenția pe teren o să fie drastic redusă la pășuni. Auzeam că se vehicula suma de undeva la 30 de euro/ha. Se va întâmpla o împădurire forțată a României în următorii ani, pentru că nu ne vom mai permite să luăm în arendă pășunile și să le mai întreținem. Asta va lovi din nou zootehnia.

    Agrointeligența: Dumneavoastră, în costurile de producție pe care ni le-ați comunicat mai sus, pentru grâu și porumb, din care a rezultat un cost de 1,2 lei/kg grâu și 1-1,2 lei/kg de porumb, ați inclus și acest extra-cost cu plata arendei?

    Paul Diaconu: Nu, pentru că în anii trecuți subvenția acoperea arenda. Numai că ecuațiile contabile ale acestui an ne vor da în cap. Doar din creșterea prețului grâului, creșterea costului de producție cu 10-12% peste costul pe care l-am calculat mai devreme. Arendele în Ardeal sunt între 850 și 1.000 de kg/ha. Nu avem mai mult. Însă când grâul e 1,4-1,6 lei/kg, la o arendă de 1.000 de kg/ha, deja noi trebuie să mai punem de la noi încă 700 de lei/ha ca să plătim toată arenda, după ce încasăm toată subvenția. Însă la pășuni va fi măcel, iar eu o să fiu unul dintre cei măcelăriți, deoarece am 1.000 de ha de pășune, pentru cele peste 2.000 de oi pe care le cresc și pentru cele 100 de vaci de lapte. Am suprafețe de pășune unde plătesc 500 de kg/ha, dar am și cu 800 de kg/ha. Oricât de puțin aș plăti, nu-mi acopăr cheltuielile, pentru că o pășune trebuie întreținută. Te trezești cu tot felul de nenorociți care dau foc la pășune și vine APIA înainte să apuci să faci plângerea penală și îți taie subvenția pe toată suprafața pășunii din ferma respectivă.

    Agrointeligența: Din tumultul ăsta de schimbări rapide din ultimul an, care dintre ele nu vor mai reveni la normal și îi vor însoți și pe mai đeparte pe fermieri? Care sunt semnele viitorului, pe care le vedem în prezent?

    Paul Diaconu: Fermierii trebuie să se obișnuiască cu ani de insecuritate, cu ani de lipsă de predictibilitate, cu ani în care cred că totuși vom fi, dacă rezolvăm problemele legate de arende și dacă vom răspunde la problema ”nu cu ce preț îți vei lua îngrășămintele, ci dacă vei avea de unde să ți le procuri”. Foametea în mod cert este anunțată de mai marii lumii. Vorbim aici de președintele Americii, de primul ministru al Germaniei, care deși de o manieră prudentă, anunță foamete. Ei încearcă să pregătească populația, ca să nu-i surprindă pe cetățeni total nepregătiți. Cine va avea mâncare de vândut, nu o va duce tocmai rău. Problema este să ai cu ce s-o faci, că noi, românii, am murit de foame și în trecut și aveam aceleași câmpii pe care le cultivăm și astăzi, dar nu mai aveam cu ce: semințe, nu mai aveam cu ce să arăm, că oamenii erau la război, iar apa nu pica din cer. Incertitudinea atunci avea alte variabile.

    Acum avem cât de cât tractoare, dar ce te faci când motorina nu o mai găsești, sau nu îți mai permiți să ți-o cumperi? Plus că parcul auto al fermierilor trebuie tot timpul reînnoit și trebuie să ne așteptăm la creșteri de două cifre și la utilaje și echipamente. Și a doua problemă legată de utilaje e că nu vom mai avea de unde să le mai cumpărăm. Dealerii de utilaje nu mai au marfă. Eu am vrut să-mi iau un amărât de erbicidator cu GPS, tocmai ca să evit risipa de erbicide. Din 5 distribuitori contactați, nu îl aveau decât 2, dar și aceia la prețuri de puteam să cumpăr un apartament. Nu mai au produse, pentru că sunt rupte lanțurile de aprovizionare. Lanțuri care se rup în continuare și producătorii nu mai au de unde să-și procure componente. Globalizarea în momentul ăsta a luat sfârșit, pentru că toți oamenii conștienți își dau seama că nu este deloc responsabil pentru tine ca economie, să lași ca ouăle să fie clocite în alte state, pentru că subit acele state pot să-ți devină inamice, sau pot să aibă o problemă și te afectează pe tine.

    Agrointeligența: Încercați scenariul opus. Care e cel mai optimist scenariu din punct de vedere agricol pe care-l vedeți pentru Europa și pentru omenire.

    Paul Diaconu: E destul de greu exercițiul ăsta. Scenariul optimist pentru fermieri este ca prețul grâului să ajungă undeva la 1,7-1,8 lei/kg în campanie și să aibă fabricile de pâine suficienți bani să-l cumpere, cel puțin cele din Europa, că noi producem grâu, deci la acest capitol n-ar trebui să avem un stres. Componenta pâine în coșul nostru zilnic să nu fie atât de mare și să nu ne afecteze o creștere cu 50-60% a prețului la grâu. Carnea, deoarece există supraproducție la porc, să existe în rezervele naționale ale statelor dezvoltate și să fie scoasă atunci din congelatoare și în continuare să mergem pe o inerție a pieței. Dar asta nu înseamnă că fermele acelea vor putea să producă la 6 lei/kg de carne în viu. Asta înseamnă că oamenii care au ferme de porci vor pierde, în mod cert, în Româmia și nu vor mai avea ușor posibilitatea să repornească, pentru că dacă ții oamenii în șomaj tehnic o lună, două, a treia îți pleacă. Își găsesc foarte simplu în altă parte și rămâi cu niște hale la care să te uiți și cu niște ipoteci care sunt puse pe ele și nimeni n-o să mai fie interesat de ferme de porci.

    La vită v-am spus că anul 2022 este unul definitoriu, mai ales pentru lapte, unde există la fel, supraproducție la nivel european. Subvențiile la noi nu ne acoperă pierderile pe vaca de lapte, dar fiind supraproducție, Europa nu va mări ajutoarele. Deci în mod cert statul nu are cum să ne ajute, că nu ne-a ajutat decât mult prea târziu, când nu mai aveam nevoie. Deci din punctul ăsta de vedere, noi, pe vaca de lapte iarăși o să avem pierderi. V-am mai sus, nu știu exact situația la pui, că nu am urmărit-o, dar mă gândesc că nu strălucit. N-are cum să fie extraordinar un sector și celălalt să fie foarte păgubit. Deci după mine și ei vor suferi. Marele avantaj al puiului, dacă putem privi din perspectiva nenorocirii care se întâmplă în țara de lângă noi, e că industria puiului din România era extrem de puternic afectată de carnea de pui ieftină din Ucraina, pe care marii producători autohtoni o acuzau de competiție neloială.. Dacă acolo producția se întrerupe, o să poată să-și vândă și producătorii români carnea de pui la un preț corect. O să mai aibă drept competiție doar puiul de Ungaria și cel de Bulgaria, care, mă rog, nu cred că o să fie atât de competitiv ca preț cum era puiul de Ucraina.

    Agrointeligența: Care e prețul corect pentru carne și pentru lapte la poarta fermei, în contextual noilor prețuri cu inputurile?

    Paul Diaconu: Nu pot spune cu certitudine, dar probabil că un 5 euro/kg la vita în viu ar fi fost un preț corect. Închipuiți-vă că vaca crește cu furaje mai scumpe și de mai multă forță de muncă și energie decât carnea de miel. Dacă carnea de miel este 18-20 lei/kg, adică 3,5-4 euro/kg, asta înseamnă că carnea de vită trebuie să fie mai scumpă decât cea de miel. Plus că are o piață mai largă carnea de miel. Ar trebui să fie undeva la un 25 lei/kg, ori ofertele de achiziție sunt pe piață undeva la 10-11 lei/kg, deci sub jumătate.

    Agrointeligența: Porcul?

    Paul Diaconu: Porcul cred că e mult sub prețul la care ar trebui să se vândă pe o piață corectă. Ar trebui să fie undeva la 3 euro/kg. El are indicii de îngrășare mai buni decât vita și mielul. El acumulează mai ușor greutate, dar la fel, ai nevoie de energie și de furaje pentru el și cu toată mecanizarea pe care o ai, nu poți să suplinești hrana.

    Agrointeligența: Laptele?

    Paul Diaconu: Laptele de vacă ar trebui să fie dublu decât acum. Ar trebui să fie undeva la 3-3,5 lei/l plecat din poarta fermei, ori el este undeva 1,5-1,8 lei/l. Nu ai cum să fii viabil, ca fermier, la banii ăștia.

    Agrointeligența: Cum estimați că va fi restul acestui an pentru agricultorii români, din datele accesibile dumneavoastră până acum?

    Paul Diaconu: 2022 e un an haotic. Singurul lucru care ne ține pe noi, fermierii, pe o linie de funcționare este credința noastră în Dumnezeu. Credința este ancestrală, este fundamentală și ea ne-a condus prin generații, ca să supraviețuim pe acest Pământ, care a mai trecut prin astfel de experiențe. Dacă avem încredere în Dumnezeu, dacă nu ne mai văităm și ne vedem de ce avem noi de făcut în curtea noastră, dacă îi dăm culturii ce are nevoie și ne rugăm să și plouă, eu zic că vom trece cu bine și de acest an. Că până la urmă noi, fermierii, nu avem mari așteptări. Ce pune pe masă mereu am avut. Acum, că va fi un an în care vom câștiga sau vom pierde puțin, vom vedea. Însă eu zic că o să fie bine. Pentru că mâncare se va cere.

    Mai este un principiu în economie pe care vreau să-l amintesc: ”Atunci când toate celelalte business-uri merg prost, alea care de regulă mergeau prost, merg bine.” Este o regulă a ciclurilor opuse. Atunci când afacerile imobiliare, industria auto și comerțul înfloreau, noi în agricultură ne chinuiam. Acum, când aceste ramuri se prăbușesc, e rândul celorlalți să marcheze câștiguri.


    Te-ar mai putea interesa

    O nouă ediție a evenimentelor în câmp Forța Fermierilor AGROSHOW, la start! Victorie de etapă pentru Asociația Forța Fermierilor! Schema de subvenționare la gaze și electricitate – publicată de Ministerul Energiei! Acvacultorii care administrează Lacul Oltina și Lacul Bugeac s-au înscris în Asociația Forța Fermierilor: ”Am observat că e o asociație respectată și foarte corectă, care nu încearcă să păcălească pe nimeni”

    Ultimele știri

    Garda de Mediu le răspunde celor deranjați de mirosul provenit de la fertilizările cu gunoi de grajd Emiratele Arabe Unite încep să-și producă propriile furaje în sere hidroponice Soiul de roșii Marmande: productivitate, rezistență la boli și dăunători