Ferma de găini ouătoare, o afacere pe care Cornel Stroescu reușește să o țină pe profit
Daniel Befu -
Avicola lui Cornel Stroescu din satul Bistrița, comuna Hinova, județul Mehedinți, produce între 15.000 și 16.000 de ouă zilnic, în funcție de curba de ouat și vârsta celor 17.000 de găini, cu care are populate cele două hale ale fermei. Totodată e furnizor de ouă pentru hipermarketuri, dar și pentru componenta HoReCa din Herculane. Criza din zootehnie îl afectează, însă nu de o manieră insurmontabilă.
Nu există domeniu din zootehnie care să nu resimtă impactul exploziei prețului inputurilor, așa că nici Cornel Stroescu nu a fost ocolit de aceste scumpiri, care erodează profitul producătorilor. Faptul că a optat pentru modelul de creștere la sol a găinilor, îi asigură o desfacere mai bună decât pentru producătorii de ouă la baterie. Asta în condițiile în care, din cauza presiunii inflaționiste, concurează cu aceștia în condiții similare de preț, deși înregistrează costuri mai mari.
”De Paște în nici un an vânzările de ouă nu au fost «wow», dar noi având experiență de aproape 10 ani în domeniu, știm cum să ne organizăm și în perioade de criză, pentru că aceasta nu e singura când cerealele s-au scumpit. Am avut mai mulți ani în care ne-am confruntat cu o scădere a prețului ouălor, mai ales în perioada februarie-iunie e o perioadă foarte volatilă în ce privește comercializarea ouălor, în această perioadă prețurile fiind de obicei mai mici cu 25-30%. Anul acesta au fost momente speciale generate de dublarea prețului cerealelor. Comparativ cu anul trecut avem aproape același preț la ouă, cu toate că anul trecut cerealele în această perioadă erau la jumătate de preț față de acum. Am obținut doar o creștere de 8% de la începutul lui martie de la supermarketuri. Asta a fost toată creșterea față de prețul pe care l-am avut până atunci. Mai ales în această perioadă, când vedem că toți oamenii se uită să chibzuiască banii din cauza inflației, consumatorul se uită mai mult decât de obicei la preț și atunci a trebuit să rămânem cu preț, care este același cu al ouălor de import sau al găinilor crescute la baterie”, afirmă producătorul mehedințean.
Producția in-house îi permite termene de plată mai relaxate între ferme
În ciuda contextului general, rezistă în piață și se menține pe profit, în contextul în care confrați de breaslă mai puțini norocoși, au fost loviți dramatic.
”Ne-a scăzut foarte mult profitul, dar chiar și acum avem un profit, chiar dacă e profitul mai mic. În această perioadă avem doar 2-3% profit, în contextul în care de obicei în această perioadă, în anii trecuți era până în 5%. Dar, într-adevăr, în perioada septembrie-decembrie, profitul se duce la 20-30% și se compensează. Dacă facem un calcul la sfârșit de an, rămânem cu un profit de 10-15%, profit mulțumitor pentru mine ca om de afaceri și așa putem să mergem mai departe”, estimează acesta.
Deținând un lanț integrat de producție, în care ciclul pornește de la bobul de grâu și pe cel de porumb și se încheie cu oul care ajunge pe raioanele magazinelor, Stroescu resimte mai blând impactul dramatic al creșterii costului inputurilor. Unul din debușeele pe care le uzitează e modalitatea de plată de la avicola către ferma vegetală.
”Având și o fermă în vegetal și folosim cerealele de la ferma vegetală, avem FNC-ul nostru în care ne producem furajele și asta ne-a ajutat în această perioadă ca să trecem cât mai ușor greutățile care au fost generate de prețul la cereale, energie șamd. Ne-a ajutat foarte mult că avem cerealele, pentru că n-a trebuit să cumpărăm furaje de pe piața liberă. Noi facturăm totul de la ferma vegetală, pentru că avicultura și cultura mare sunt operate pe firme separate, fiecare business cu bucătăria lui, dar ne permitem, mai ales în perioada asta, să efectuăm plata facturilor către ferma vegetală doar după ce ni se achită nouă facturile de la hipermarketuri. La fermele care nu au astfel de supape, în special acum furnizorii de furaje, cer banii pe loc, sau cu OP, ceea ce afectează proprietarii de avicole, pentru că nu au încasările pe ouă. Cel mai mare avantaj al nostru e că avem acest respiro între firmele noastre și ăsta e cel mai important lucru în astfel de perioade. De aceea ne-a fost mult mai ușor în comparație cu alți fermieri care au avicole, dar nu au nici bucătărie furajeră, nici sector vegetal, pentru că au trebuit să cumpere tot ce înseamnă furaj”, descrie principalul atu pe care i-l conferă integrarea producției.
Face pași, chiar dacă timizi, înspre extinderea operațiunilor din avicultură
Stroescu e unul dintre susținătorii ardenți ai integrării producției. La momentul de față, doar 8-10% din producția sectorului său vegetal de 1900 ha, e inclusă în lanțul tehnologic din zootehnie, deși cererea din piață pentru ouă este ridicată. De ani buni încearcă să multiplice numărul de hale din ferma zootehnică, însă absența finanțării l-a împiedicat până acum să facă acest pas.
”Cel puțin 50% din necesarul de consum în România se importă. Am fost în discuții cu băncile, pentru că nu putem fără bancă. Nu avem bani și încă n-am găsit un finanțator care să ne sprijine. Sunt fonduri UE, dar până vin fondurile europene, mai trebuie să așteptăm. Chiar și așa, încercăm mai departe să creștem producția, fiindcă există cerere, există piață. Am făcut achiziții de teren în acest sens și vrem s-o creștem de 10 ori mai mult, pentru că avem piață, avem experiență de 10 ani în branșă și avem încredere în această afacere a producției de ouă. România e grânarul Europei, însă fiecare bob de grâu sau de porumb cel puțin își dublează valoarea, atunci când e transformat într-un ou ajuns pe raftul magazinului”, subliniază Cornel Stroescu nevoia de stimulare a producătorilor interni. Momentan ținta sa principală e menținerea pe linia de plutire în vreme de furtună, într-un context economic deloc prielnic cu avicolele. Nu e o misiune prea grea pentru un om care de-a lungul celor peste 17 ani de când face agricultură, a fost încercat în mai multe rânduri până la limită, dar mereu a reușit să iasă la liman, ”mai călit”, așa cum îi place lui să spună.
