Fermele Silvania Bio mizează pe borceaguri cu conținut maximizat de substanțe active
Daniel Befu -
Fermele din componența Silvania Bio mizează pe borceaguri cu producție mai redusă la hectar, dar o cultură cu conținut de substanțe active maximizat.
Fermele Ecologice Silvania Cooperativă Agricolă sunt un conglomerat de 7 ferme cu activitate mixtă, atât pe vegetal, cât și în zootehnie, procesare și desfacere, aflate pe raza județului Sălaj. Componenta vegetală a cooperativei este reprezentată de 2.200 ha. Această suprafață este defalcată pe specii de cultură în următoarele proporții: 15% din suprafață este ocupată de pășuni, 5% de fânețe, 20% de amestec de lucernă și trifoi, 20% de borceag, 10% de porumb siloz, 10% de triticale, secară și grâu, 10 % floarea soarelui, 5 % soia și 5% rapiță.
Ciclul de rotație al culturilor în cadrul Silvania Bio e focusat pe maximizarea impactului culturilor asupra reducerii infestării solului și pentru obținerea unui procent cât mai ridicat de substanță activă în producția obținută, conform lui Sorin Terheș, directorul de producție al cooperativei.
”Monocultura e interzisă în agricultura ecologică, nu doar din punct de vedere al legislației, ci și al durabilității culturii, privind stabilitatea ei la boli și dăunători. Până la urmă, rotația culturilor tocmai de aceea a fost gândită și s-a făcut, pentru a stopa lanțul bolilor și dăunătorilor, prin identificarea de specii succesive care nu au același boli și dăunători. În cultura mare rotația are un rol foarte important, numai că la noi rotația e oarecum destul de simplă, pentru că utilizăm culturile de cereale în rotație cu plantele de nutreț, borceagul și lucerna, spre deosebire de exploatațiile agricole convenționale, unde, de regulă, culturile anuale reprezintă baza”, a declarat pentru Agrointeligența – AGROINTEL.RO Sorin Terheș, directorul de producție al cooperativei.
În fermele Silvania Bio, borceagul se seamănă o dată la 1-2-3 ani în functie de rețetă, iar lucerna e o cultură care merge 3-4 ani în funcție de randamentul pe care îl dă. Floarea-soarelui se seamănă 2 ani din 10 ani pe aceeași parcelă. ”Noi ajungem cu floarea soarelui o dată la 5-6-7 ani pe aceeași parcelă, având în vedere că avem suprafețe semnificative dedicate plantelor de nutreț. În asolamentul culturilor din ecologic nu se urmărește o rotație a culturilor diferită față de cele din convențional, doar că există o restricție foarte importantă asupra monoculturilor. Toți producătorii și-ar dori să poată face o astfel de rotație între culturile de plante de nutreț și cereale, respectiv oleaginoase. Practic ăsta e cel mai viguros asolament posibil, pentru că în timpul în care terenul e acoperit cu plante de nutreț, lucernă, trifoi, borceaguri, calitatea solelor se ameliorează. De exemplu, se știe că trifoiul e cel mai puternic luptător contra buruienoilor. După o cultură de trifoi, orice cultură de cereale, respectiv oleaginoase se utilizează, are gradul de infestare cu buruieni redus de la 50% în jos. Sunt fermieri în agricultura ecologică care nu beneficiază, precum noi și de o componentă zootehnică. Ei nu au animale și utilizează trifoiul ca îngrășământ la sol, prin încorporare verde și pentru distrugerea buruienilor. Asta înseamnă nu un an de producție pierdut, dar jumătate de an cel puțin. În fermele lor, trifoiul e oarecum utilizat precum cultura verde. Se utilizează după recoltarea orzului și se ține cultura de trifoi până toamna, la altă semănătură sau arătură. E o cultură intermediară pentru cei care nu au zootehnie”, explică Sorin Terheș.
Borceagurile sunt una dintre culturile de bază în cadrul cooperativei
Borceagurile, reprezintă una dintre culturile favorite din cadrul Fermelor Ecologice Silvania Cooperativă Agricolă, prin cumulul de avantaje pe care îl aduc atât terenului, cât și prin aportul nutritiv adus animalelor.
”La borceag folosim mai multe combinații de rețete împrumutate de la colegi fermieri din Cehia, care lucrează solul pe o zonă de altitudine similară cu altitudinea noastră, respectiv de 350-400 m față de nivelul mării, sau chiar mai sus. Avem inclusiv borceag de toamnă, borceagul clasic, ca să spun așa, care are în compoziție amestec de triticale cu măzărice sau secară cu măzăriche. După aia avem rețete de primăvară, pe care le utilizăm cel mai frecvent, ce conțin mazăre furajeră în amestec cu lucernă, trifoi și iarbă. O astfel de cultură este viabilă pentru circa 2 ani de zile. Mazăre obținem numai la prima coasă, după care se elimină practic mazărea și rămâne amestecul de lucernă, trifoi și iarbă. O altă rețetă de borceag pe care o utilizăm este un amestec de primăvară de grâu și mazăre. Însă subliniez că pot fi și alte combinații, gen ovăz cu mazăre, de pildă. Singurul aspect care e foarte important la borceaguri, în cadrul Silvania Bio, față de stilul vechi cum se recolta borceagul, e că în fermele noastre nu urmărim cantitatea pe hectar, ci urmărim substanța activă în plantă să fie maximă. Practic noi recoltăm atunci când substanța activă se găsește în cea mai mare cantitate, în masa de produs”, completează directorul de producție al Silvania Bio.
Din acest motiv, în cadrul Fermelor Ecologice Silvania Cooperativă Agricolă, deși producțiile la hectar sunt relativ mici, între 8 și 12 t/ha, ele se recoltează în faza în care planta predominantă e în faza de lapte-ceară avansat, sau în faza de îmbobocire până la 20-30% înflorire.
”Pe noi nu ne interesează să avem 100 kg de siloz de borceag care să conțină 10 kg de proteină, ci ne interesează să avem 80 kg de siloz care să aibă tot 10 – 12 kg de proteină. Pe vremea lui Ceaușescu se utilizau foarte mult borceaguri, chiar și noi, în zonă, am utilizat foarte mult borceaguri, dar nu le-am privit din punct de vedere al laboratorului și al necesității animalului ca și substanță activă, ci am privit-o exclusiv din prisma obțineri a cât mai multă producție la hectar. În alte cazuri sau din alt punct de vedere privită cultura, producția se poate duce până la 20 – 40 t/ha, dar în realitate cu produsul respectiv doar umpli stomacul vacii și nu rezolvi producția de lapte. Cam asta e ținta noastră. De aceea, recoltarea o facem în momentul în care planta majoritară din cultură are procentul maxim de nutrienți de interes. Interesant e că deși noi, prin compoziția amestecului de semințe pe care-l punem, știm care plante sunt predominante, chestiunea asta nu se respectă neapărat în teren. E un factor pe care nu-l putem controla, datorită ecosistemului pe care-l avem noi. Ce e însă în controlul nostru e că se respectă recoltarea plantei majoritate, când aceasta e faza optimă pentru însilozare. Se recoltează când substanțele active, mai exact nutrienții plantei respective, respectiv proteina și celuloza sunt la nivelul cel mai ridicat și de calitate”, punctează Sorin Terheș.
