Ionuț Victor Radu, tânărul fermier care s-a întors din Scoția pentru a cultiva legume la Obârșia
agrointeligenta.ro -
Ionuț Victor Radu este un exemplu de succes pentru generația de tineri care au plecat în afară și, cu banii strânși, a revenit acasă pentru a-și face propria fermă. La Obârșia, în județul Olt, Ionuț Victor Radu și-a construit viața la care visase când muncea printre străini: o afacere de familie care asigură copiilor săi un viitor mai bun.
Timp de 6 ani, tânărul din Olt a fost plecat în Scoția, acolo unde a lucrat într-o fermă de căpșuni și de zmeură. O experiență care l-a transformat și l-a învățat ce înseamnă să lucrezi în agricultură.
”Eu am plecat încă din timpul facultății, din al doilea an de facultate. Eram student la Agronomie în București și am perceput-o ca pe un schimb de experiență inițial. Am avut parte de o experiență plăcută pentru șase ani, șase sezoane într-o fermă din Scoția unde am început să zicem cu munca de jos. Inițial eram culegător de căpșuni și zmeură – ăsta era specificul fermei și, ulterior, am avut ocazia să și avansez ca poziție în activitatea fermei. Asta mi-a oferit și posbilitatea să vad mai în amănunt cum funcționează lucrurile în acea fermă. Adică, efectiv de la plantat până la aproape de partea de vânzare pentru că nu se ocupa ferma respectivă și de vânzare, ajungea la noi până la stadiul de depozitare-refrigerare. Și asta mi-a oferit un mare avantaj ca să văd cum funcționează lucrurile acolo mai ales pentru ceea ce fac eu”, ne-a mărturisit legumicultorul din județul Olt.
Modelul de afacere din Scoția nu s-a potrivit cu condițiile din România
Modelul de business pe care Ionuț Radu l-a văzut la scoțieni și-a dorit să îl implementeze și acasă. Doar că și-a dat imediat seama că multe lucruri trebuie adaptate la condițiile de la noi, la politicile și piața locală.
”Sistemul era un pic diferit față de ce se întâmplă la noi unde din păcate, cred că suntem lăsați mai la voia sorții și nu e tocmai ok. Acolo lucrurile funcționau mai bine, erau mult mai reglate procedurile în sensul că, efectiv dacă voiai să-ți începi o activitate, erai sprijinit și prin ceea ce înseamnă pregătire profesională și mai ales, ceea ce ne lipsește nouă cu desăvârșire, partea de finanțare. Adică, activitatea era finanțată de multe ori poate și de la zero cu niște dobânzi care îți permiteau să funcționezi efectiv. Fermierul la care lucram avea tradiție în agricultură – cred că era la a treia generație, dar avea o pregătire pe cultura mare, nu neapărat pe căpșuni în spații protejate. Ulterior, el și-a extins activitatea și pe varietate mai largă de fructe de pădure. În schimb, ce știu, periodic existau vizite în teren ale unor ingineri. Aveau niște norme în ceea ce însemna aplicarea tratamentelor fitosanitare, făcea parte dintr-o asociație, nu-și făcea griji în ceea ce însemna vânzarea. El recolta, să spunem semi-ambala – pentru că exista o trecere printr-o verificare, fructele plecau într-un depozit și de acolo primeau ofertele pentru marfa recoltată și-și alegea cu care dintre supermarketuri să colaboreze în momentul respectiv. Avea un pachet de 5 sau 6 supermarketuri cu care lucrau, care erau disponibile mereu să preia marfa fermeri. Deci lucrurile erau ușor diferite față de la noi când la noi, unde o iei de la 0 și trebuie să cauți tu foarte mult, dacă nu te pricepi, trebuie să înveți de la sine. Cred că încă nu există programe care să susțină astfel de activități. Eu am sugerat să începem să lucrăm astfel pentru că mulți și dintre vechii fermieri încă lucrează din păcate lucrează după ureche, după tehnologii învechite și astfel ajungi să nu ai producțiile scontate sau producțiile la un nivel care să-ți asigure și profitabilitatea afacerii”, ne-a spus tânărul legumicultor.
A lăsat viața din Scoția pentru cea din Olt
Nici în ziua de astăzi, Ionuț Radu nu poate să explice ce l-a determinat ca, în toamna lui 2016, să lase viața clădită în Scoția pentru cea de la Obârșia.
”Am ajuns la un moment – vedeți, când am plecat la acea fermă, eram student. Ulterior, înaintând în fermă mi-am întemeiat o familie și am avut efectiv de a lua o decizie în ceea ce înseamnă viitorul meu. Adică, să-mi întemeiez o familie și să mă stabilesc în Regatul Unit sau să revin pe meleagurile românești. Totuși, vedeți, am stat 6 ani în acea fermă, am mai stat încă 2 ani într-un abator unde am lucrat în controlul calității, m-am integrat foarte bine în ceea ce însemna Marea Britanie dar nu mă vedeam acolo, nu știu de ce. Aveam prieteni de tot felul de origini, eram fericit, dar pur și simplu nu-mi vedeam viitorul. Au fost lcururi care nu mi-au plăcut – poate și clima, poate de multe ori, anumite părți din ceea ce însemna societatea britanică, și mi-am dorit foarte mult să fac agricultură. Mi-am impus să fac agricultură. Era și o pasiune mai veche să spunem și am luat decizia să întrerupem activitatea de acolo. Cu bănuții care i-am avut, ne-am reîntors în țară și ne-am apucat de muncă”, ne-a povestit Ionuț Victor Radu.
Un proiect pe fonduri europene i-a sprijinit primii pași în legumicultură
Banii strânși printre străini s-au dovedit insuficienți chiar și pentru a porni o mica afacere de familie. Salvarea a venit prin fondurile europene pentru tinerii fermieri. Ionuț Victor Radu a accesat, prin submăsura ”Tineri Fermieri”, un proiect de 40.000 de euro, bani cu care a completat investiția în primele solarii.
”Ca să fiu sincer, în localitatea mea, în satul meu, nu existau spații protejate. Nu exista legumicultură în spațiu protejat. Se practică foarte mult în zonă cultura în câmp deschis și mai ales cultura mare. Pe unde puteam întrebări vizavi de ceea ce îmi doream să fac, nu găseam neapărat răspunsurile potrivite, cele pe care mi le doream și am riscat un puțin. Mi-am construit și propriile solarii, am găsit stoloni – o parte autohtoni, o parte cu certificat, și efectiv am plantat. Am început să vindem în piața locală, în piața în orașul în care m-am născut și oamenii au început să ne cunoască. Asta mi-a dat efectiv un impuls, efectiv m-a făcut să pot să mă extind. După ce am accesat și acea măsură, lucrurile au început să ia amploare. Adică am început să ne extindem suprafețele, am diversificat și culturile”, își amintește tânărul fermier.
Programul ”Tomata” a adus marea schimbare în ferma de la Obârșia
Programul ”Tomata”, care acordă o plată suplimentară pentru culturile de tomate în spații protejate, a însemnat pentru familia Radu și marele salt de la fructe la legume. La roșii, mai ales. A luat-o de la zero cu această cultură pretențioasă și, în paralel, în solar au apărut și alte legume cerute în piață.
”Eu inițial începusem cu cultura de căpșuni și zmeură. După ce a apărut acel program „Tomata„ am zis să încerc efectiv și cultura de tomate. Nu eram pregătit pentru așa ceva dar m-am documentat și cred eu că în câțiva ani de zile am reușit să am culturi foarte bune. După cultura de tomate, pentru că am văzut că în piață nu îmi cer doar roșii sau căpșuni, am început să cultiv și celelalte legume și am ajuns astăzi să cultivăm și ardei gras și capia, și vinete, avem și căpșuni în spațiu protejat, avem și căpșuni la teren, cultivăm cam toate legumele care sunt cerute frecvent pe piață”, ne-a mai spus fermierul din Obârșia.
Investiție de peste 200.000 de euro
Cu un hectar de solarii pe care le-a ridicat treptat, tânărul fermier și-a calculate o investiție ce depășește 200.000 de euro. La acești bani se adaugă multe sacrificii făcute de familia sa, dar și credite a căror plată atârnă greu în fiecare decizie din fermă.
Obligat să fie profitabil, Ionuț Victor Radu a descoperit că singura soluție este să continue investițiile.
”Am început să încălzesc o parte din solarii ca să pot recolta cât mai devreme și să obțin un preț cât mai mare. Bineînțeles, costurile au fost enorme și cu sistemul de încălzire și cu combustibilul folosit, dar după doi ani de zile, tot am contabilizat și am ajuns la concluzia că asta e singura șansă ca să devii rentabil cu o astfel de cultură. În ultimii ani, ultimii 3-4 ani, prețurile pe perioada verii au fost foarte scăzute și atunci am decis ca cu din banii pe care i-am produs, am mai apelat la noi credite, am investit și am încălzit o suprafață de aproape 8.000mp. Trei sferturi din suprafața noastră astăzi, este încălzită. Asta ne ajută să ieșim cu producții extratimpurii și uneori chiar și extratârzii pentru că am avut acum 2 ani roșii până în luna ianuarie”, spune fermierul.
Riscuri și costuri la cultura timpurie de legume
Pentru ca recolta tomate și castraveți să înceapă din luna aprilie, munca în ferma Radu începe încă de la sfârșitul lunii noiembrie când se face semănatul.
”După ce semănăm, undeva până în Crăciun, începe repicatul plantelor, moment din care încep și costurile mai mari cu încălzirea pentru că se extinde suprafața pe care avem nevoie să o lucrăm. Urmează plantatul undeva la sfârșit de lună ianuarie, început de lună februarie, și atunci, efectiv toate cele cinci centrale merg. Asta înseamnă un cost zic eu destul de mare – în nopțile friguroase avem costuri și de peste 2.000 lei pe noapte cu încălzirea. Vorbim de partea de combustibil, nu discut despre partea electrică ce trebuie adăugată și aceea. Ca să nu mai spun de griji. Facem eforturile acestea pentru că reprezintă singura șansă ca să obținem o marjă de profit mai mare dar altfel riscul este deosebit de mare față de o cultură tradițională – în acea perioadă există variații foarte mari de temperatură, există și vânturi puternice. Eu am fost unul dintre păgubiți acum câțiva ani când la câteva zile după ce am înființat o cultură de tomate, undeva în luna februarie am avut parte de niște vânturi foarte puternice și am pierdut folia de pe un solar împreună cu aerotermele, împreună cu parte din sistemul de încălzire, împreună cu plantele – s-a distrus totul efectiv și asta a însemnat o pagubă serioasă. Sunt niște riscuri și eforturi pentru că de multe ori, chiar dacă sistemul meu este destul de automatizat – aș putea spune că foarte automatizat – tot are nevoie de supraveghere. Îi porți de grijă. Nu poți să stai o săptămână fără să treci pe la solarii. De multe ori trecem de 2-3 ori pe noapte să le verificăm dacă funcționează sau dacă s-a mai rupt o folie sau tot felul de altfel de probleme care pot apărea”, ne-a vorbit Ionuț Radu despre riscurile asumate la cultura de legume timpurii.
Afacerea se bazează pe munca în familie
Un mare atuu al tânărul legumicultor este familia. Muncesc împreună – el pe partea de producție, soția pe partea de vânzare. Și-au gândit o strategie axată pe mai multe direcții de valorificare: direct în piață, târguri de producători, un contract cu un mare retailer și piețe volante. Doar așa reușesc să supraviețuiască și să facă față costurilor în creștere.
”Anul acesta din păcate, foarte multe dintre produsele pe care le consumăm ca să obținem o recoltă bogată sau – aici mă refer direct la inputuri, combustibili, produsele fitosanitare și de protecție a plantelor, mare parte din ele s-au mărit cu procente de până la 30-40%. Inclusiv forța de muncă a trebuit să o remunerăm cu un adaos și asta a dus și la o creștere a costului produsului final de 30-40%. Eu cred că justificat, minim 30% se vor scumpi produsele legumicultorilor. Rămâne de văzut dacă piața ne și permite acest lucru, să valorificăm produsele cu o astfel de diferență de preț pentru că, din păcate, în România salariile și pensiile încă au rămas la un nivel scăzut. Acum rămâne de văzut, să vedem. Poate prin programe de susținere – și aici pot să includ și subvențiile sau creditele bancare cu dobânzi subvenționate sau mai scăzute, astfel de programe ar putea face să devenim sustenabili sau efectiv să rezistăm câțiva ani de zile pentru că activitatea noastră în general, activitatea fermelor de familie este destul de expusă riscurilor pentru că încă nu suntem capitalizați, încă nu suntem atât de uniți. Întradevăr, noi am înființat și o cooperativă dar mai are mult până să funcționeze la nivelul la care funcționa în Regatul Unit”, este oful lui Ionuț Radu.
Iar dacă vorbește despre funcționarea pieței din România, cea mai mare supărare a lui Ionuț Radu este modul în care se formează prețurile și cum ajung producătorii să fie arătați cu degetul pentru valul de scumpiri. În contextul în care veniturile lor se micșorează.
”Dacă mă uit în statistică în ultimii ani de când m-am apucat eu de agricultură, pot spune că în ceea ce privește prețurile, există niște diferențe destul de mari în sensul că, în general în piețe sau la supermarket, prețurile sunt duble față de cele care le obținem noi ca și producători. Adică, adaosul foarte mare ne afectează și pe noi pentru că se creează o imagine negativă fermierilor. Oamenii nu știu neapărat cum funcționează lucrurile și de multe ori suntem criticați noi. Consumatorii cumpără marfă de la comercianți sau de la samsari sau din supermarket dar suntem criticați noi ca și producători. Lucrurile stau un pic diferit decât ceea ce cred ei că de multe ori noi suntem forțați să vindem la anumite prețuri, marfa trebuie recoltată. De multe ori s-a și vândut la sub prețul de cost. Sunt multe provocări în ceea ce înseamnă prețul de vânzare sau costul de producție al produselor pe care le obținem în fermă. De multe ori încercăm și noi să ne mai valorificăm împreună marfa – e singura șansă ca să obținem niște prețuri mai bune pentru că strategia rețelelor de magazine este de a achiziționa cantități cât mai mari, atunci încercăm și noi să ne unim, să producem cam aceleași sortimente sau varietăți de legume și astfel prin cantitățile crescute, să obținem un preț mai bun”, a vorbit fermierul despre modul în care se formează prețul legumelor din ferma sa și nu numai.
