• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Știri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Mărturisirea unui fost fermier: „Îi iubeam pe intermediari”

    Lucian Davidescu – Agrointeligența

    E adevărat că „intermediarii” căpuşează agricultura? Iată comentariul anonim al unui fost fermier:

    Mi-a picat pe cap la un moment dat o exploataţie agricolă pe vreo 100 şi ceva de hectare – mă rog, probleme de familie. Mă bucuram ca „chelul de tichie” când vedeam la 6 dimineaţă la poarta fermei câte 6-7 papuci Dacia cu „intermediarii” bruneţi. Pe Daciile ălea încărcau câte 1,5 – 2 tone de cartofi timpurii, de mergeau ca avioanele Concorde, cu botul în sus! Era bucurie mare, că însemna că aveam preţ bun – mai bun decât ceilalţi 9-10 producători din zonă – şi marfă bună şi că am şanse să vând în ziua aia cartofii de pe vreun hectar din vreo 70 pe care le aveam cu cartofi.

    Dacă la 6.30 nu era nimeni la poartă, mă lua disperarea, că însemna că au oferte mai bune de altundeva şi puneam mâna pe telefon şi începeam să mă interesez: ce se întâmplă, a început să scoată Lunguleţu (DB) cartofi trufanda? Aoleu, cu cât? Cum numai cu atât? Păi, cum dracu’ că pe mine mă costă mai mult numai sămânţa? Băi, ce ieftini sunt ăştia! O să strice piaţă, ceva de speriat! Și la câte hectare au cu cartofi, aoleu! Ăştia pot să facă dumping şi mi se usucă producţia în pământ! Păi, mă opresc şi nu mai scot cartofii din pământ, că la preţul ăsta nu-mi scot nici 2/3 din investiţie! Oi vedea mai încolo, în vreo 2-3 zile, poate mai creşte preţul! Sper măcar să sugă piaţa!

    Și uite aşa, cam o lună jumate de zile, cât era perioada optimă de scos cartofii. Ce mai, distracţie mare! Asta mi-ar mai fi lipsit, să mă mai duc şi cu cartofii în piaţă! Îi iubeam pe intermediari! Îi serveam cu cafea pe când stăteau la coadă la încărcare şi în zilele în care aveam şi tiruri la încărcare (rar, dar se întâmpla) le dădeam şi cartofi prăjiţi acolo pe loc în fermă – deh, să guste marfa!

    […]

    În general, intermedierea aduce o “plusvaloare” în orice business – orice dealer sau distribuitor al oricărui producător este un intermediar care face serviciul de vânzare directă către consumatorul final sau în B2B – face dispersia teritorială a produselor (transportul, logistica), ţine stoc, termenele de plată, prezentarea produselor catre clienţi, marketingul BTL, service garanţie şi post-garanţie, etc.

    Pentru ca un producator să ţină toate aceste activităţi e destul de complicat că îi măreşte costurile şi structura întreprinderii şi business-ul devin mai greu de condus. Nu mai bine găseşte nişte întreprinderi mai mici care să facă toate astea pentru el şi dacă vreuna dintre întreprinderi dă greş o înlocuieşte rapid cu alta? Fără riscuri şi fără mari batai de cap, doar angajează câţiva “indirect sales executives” care urmăresc activitatea respectivilor. Și majoritatea riscurilor de piaţă le suportă intermediarul: ţepe la plăţi (că marfa se plăteşte către producator ori înainte, ori cu un termen foarte mic, dar către B2B la termene şi de 6 luni), risc inflaţionist, risc de schimb valutar, neadaptarea cererii locale la ofertă şi deci stoc de “morţi” etc etc etc… Producătorul dă o marja/discount/adaos din care întreprinderile ăstea trebuie să traiască, şi de cele mai multe ori sumele nominale nu sunt prea mari. În criza asta, mai mulţi intermediari au murit/disparut de pe piaţă decât producători – şi e normal aşa.

    Bineînţeles, nu ma refer nici o secundă la “firmele de partid şi de stat”, unde intermedierea poate fi aur curat, dar astea sunt excepţii – câteva firme pe ţară, eu personal cred că până în 10000 de astfel de firme.

    Cât despre intermedierea la produsele agricole, aici e o complicaţie în plus din cauza perisabilităţii ridicate a producţiei (ceea ce face ca producătorii agricoli să vrea să scape de marfă repede şi la aproape orice preţ) şi din cauza desfacerii care este preponderent locală (ceea ce face să ai supraproducţie în anumite zone pe anumite produse şi generează luptă în preţuri şi criză de marfă în alte zone). Producătorii mici sunt “plancton” în orice piaţă, pentru că nu au capacitatea să îşi adapteze producţia la cerere şi nici să influenţeze semnificativ cererea cu R&D lor.

    db @ De ce e Rău să deschizi o afacere în România # riscograma.ro

    Te-ar mai putea interesa

    Costurile și veniturile unei ferme. Calcul pentru un hectar de grâu, orz, rapiță, porumb și floarea-soarelui Românii au la dispoziție un an să intre în legalitate cu construcțiile ridicate fără autorizație Preț teren agricol în Germania. Un hectar de pământ se apropie de 100.000 de euro Piața cerealelor – retrospectiva săptămânii. Grâul și porumbul – pe creștere, rapița și floarea-soarelui se depreciază Salariile din agricultură, în 2026. Cât câștigă un angajat și care este diferența față de media națională

    Ultimele știri

    Ultimul val de caniculă înainte de instalarea toamnei? Cod galben emis de ANM Program gratuit de formare pentru tineri fermieri: înscrieri până la 10 octombrie la „Tineri Lideri pentru Agricultură” Bursa de cereale, azi. România susține exportul de cereale din Ucraina prin Constanța. Prețuri în port Fermierii care rămân cu legumele nevândute le pot dona și ele se transformă în mese calde pentru nevoiași Grâul Boromir, de la Soufflet Agro, se adaptează foarte bine solurilor diferite din România