Prețul îngrășămintelor a explodat, fermierii sunt disperați
Roxana Dobre -
Prețurile la îngrășămintele pe bază de azot au crescut brusc la începutul lunii septembrie. Majorarea prețurilor este cauzată de reducerile masive de producție din industria îngrășămintelor, în urma scumpirii gazelor. În paralel, prețurile cerealelor au o tendință de scădere astfel că se preconizează o reducere a utilizării de îngrășăminte dar și o producție mai slabă în rândul culturilor agricole.
Prețurile îngrășămintelor au crescut din nou la începutul lunii septembrie, arată dr. Olaf Zinke în cadrul unei analize publicate de portalul german Agrarheute. De vină sunt prețurile extrem de mari la gaze care a dus la costuri de producție explozive pentru industria îngrășămintelor. Pentru fermieri, diferența de prețuri dintre costuri (îngrășăminte, energie) și venituri (cereale) este în creștere. Acest lucru are consecințe asupra noului an agricol și ulterior, implicit asupra producției.
Între timp, chiar și industria îngrășămintelor solicită ajutor de stat pentru a menține producția. Multe fabrici au redus sau oprit deja producția de îngrășăminte, amoniac sau AdBlue. Acest lucru se aplică tuturor producătorilor importanți din Europa – de la Yara la fabricile de azot Piesteritz și BASF la compania poloneză de îngrășăminte Azoty sau Borealis.
Crește decalajul de preț între costuri și venituri
Fermierii sunt nemulțumiți pentru că, pe lângă creșterea bruscă a prețurilor la îngrășăminte, costurile pentru gaz și electricitate, motorină cresc, de asemenea, dramatic. În schimb, veniturile din vânzarea cerealele sunt mai mici. Iar majoritatea analiştilor din domeniu nu văd sfârşitul acestei spirale a preţurilor, care în cele din urmă va avea consecinţe grave şi asupra producţiei de cereale şi alte produse agricole.
Politicienii ajută industria de gaze dar cine îi ajută pe fermieri să-și mențină producția în fața avalanșei de costuri? Economiștii din Germania anticipează deja rate ale inflației cu două cifre în toamnă și, din ce în ce mai mult, o recesiune severă. Indiferent dacă va fi încă suficientă mâncare la prețuri rezonabile, totul este sigur.
Azotatul de amoniu costă puțin sub 900 de euro, ureea mai mult de 1000 de euro
Utilizarea de îngrășăminte ar putea scădea cu până la 7% în sezonul viitor, cea mai mare scădere din 2008, potrivit Asociației Internaționale a Îngrășămintelor. „Nu văd cum poate cineva să continue să producă în Europa, cu excepția celor care și-au acoperit costurile cu energie cu mult timp în avans”, a declarat Chris Lawson, șeful departamentului de îngrășăminte la firma de analiză CRU, pentru Bloomberg.
Azotatul de amoniu (KAS), cel mai important îngrășământ cu azot folosit de fermierii germani, a costat puțin mai mult de 880 de euro pe tonă pe piețele spot germane joi (1 septembrie). Adică cu aproape 100 de euro pe tonă mai mult decât în august.
Soluția de azotat de amoniu uree (AHL) costă 690 de euro – cu 30 de euro mai mult decât în luna precedentă. Prețurile pentru uree sunt de 1.025 euro pe tonă, cu 130 euro mai mari decât în luna precedentă.
Prețurile la alte îngrășăminte minerale au rămas și ele foarte ridicate. Pentru cel mai important îngrășământ fosfatic, fosfatul de diamoniu (DAP), sunt necesari aproape 1.050 de euro pe tonă.
Producătorii reduc masiv producția
”La 300 de euro pe MWh de gaz, față de 20 de euro în medie în ultimii 10 ani, intervine o mare problemă: producătorii de amoniac nu mai pot funcționa pentru că gazul costă de 10 până la 15 ori mai mult decât înainte”a spus Nicolas Broutin, șeful filialei franceze a producătorului norvegian de îngrășăminte Yara.
Producătorul norvegian de îngrășăminte minerale Yara International și-a redus drastic producția de amoniac în Europa din cauza prețurilor record ale gazelor naturale. În Europa, grupul va folosi doar aproximativ 35% din capacitatea sa de producție de amoniac, care este obținută prin combinarea azotului și hidrogenului din gazul natural.
Din aceleași motive, Yara își închisese deja fabrica din Ferrara din Italia de două ori de la începutul anului și suspendase producția în Le Havre, Franța, timp de trei săptămâni, unde funcționa la 45% din capacitatea sa totală.
Nu s-au oferit informații despre locațiile afectate de tăierea producției sau numărul de angajați afectați. Cu aceste măsuri, Yara și-a redus capacitatea anuală de producție în Europa cu 3,1 milioane de tone de amoniac și 4 milioane de tone de produse finite.
Alți producători europeni, precum Azoty din Polonia și Achema din Lituania, și-au redus semnificativ producția.
