Combaterea șoarecilor de câmp – metode. Produse omologate
Violina Gorcinschi-Jitaru – Agrointeligența
Combaterea rozătoarelor, în special a șoarecilor de câmp, a devenit o prioritate pentru mulți fermieri. Există un număr limitat de produse de combatere a șoarecilor, raticide sub formă de momeli toxice cu care agricultorii pot să își protejeze culturile.
Recent, autoritățile au avertizat că a crescut semnificativ numărul de șoareci dăunători pentru culturile agricole. Aceste specii afectează cerealele, rapița, lucerna, trifoiul, pomii, precum și alte plantații ale fermierilor. Agricultorii sunt sfătuiți să efectueze o inspecție culturilor, în cazul în care se găsesc cazuri de infestare cu rozătoarele ce produc pagube, să aplice tratamentul necesar. Ce măsuri pot lua fermierii pentru a scăpa de șoarecii care le mănâncă plantațiile?
Șoarecii dăunători pentru culturile agricole – caracteristici și combatere
Șoarecii sunt mamifere de talie mică care sapă galerii în stratul superficial al solului, unde colonizează, distrugând rădăcinile plantelor. În mod obișnuit, șoarecii își fac galerii în zonele înierbate, pe terenurile necultivate. Ȋn situațiile în care populațiile sunt foarte mari, acestea migrează pe terenurile cultivate.
Caracteristici
Principalele rozătoare care afectează sectorul agricol sunt:
– șoarecele de câmp (Microtus arvalis Pall);
– șoarecele de mișună (Mus musculus specilegus Pett);
– șoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus L).
Acestea dăunează în special pentru cerealele păioase de toamnă, rapița, pajiștile naturale, lucerna, trifoiul, plantațiile pomicole, izlazurile și terenurile nelucrate.
În ultima vreme, condițiile climatice au favorizat înmulțirea și extinderea acestor specii care au un potențial biologic de reproducere deosebit, având pe parcursul anului 8-10 generații cu 6-8 pui la fiecare generație (densitate de 10.000 – 12.000 de exemplare la hectar).
Prevenirea și combaterea șoarecilor de câmp
Prevenirea și combaterea se fac numai pe parcelele unde coloniile de șoareci (vetrele de atac) depășesc 4-5 buc/ha.
Pentru a preveni extinderea atacului și înmulțirea rozătoarelor, este absolut esențial să se facă controlul tuturor culturilor agricole, pajiști naturale și semănate, inclusiv plantații pomicole, pentru depistarea acestor dăunători și estimarea densității lor.
Combaterea rozătoarelor se realizează cu mare dificultate, în mod special pentru faptul că, având suficient de multă hrană la dispoziție, coloniile se înmulțesc rapid. În tot cursul anului, se pot lua unele măsuri agrotehnice cu caracter profilactic, printre care:
– blocarea căilor de acces sau de extinderea a rozătoarelor în culturile vecinate, prin brazde adânci sau șanțuri în jurul culturilor;
– efectuarea la timp a recoltării, evitând strângerea și depozitarea rezervelor de către rozătoare a hranei;
– executarea imediată a arăturilor de vară și toamnă până la adâncimea de 30-35 cm, distrugându-se, astfel, o mare parte a populației de rozătoare.
Combaterea chimică este rapidă și cu eficacitate mare, folosindu-se momeli toxice omologate:
- BROMAKOL – 25-50 g momeli/galerie activă;
- ARVALIN – 5 bucăți/galerie.
Aplicarea momelilor toxice se efectuează prin introducerea, obligatorie, în galerii, cu ajutorul unei linguri de metal sau lemn. Apoi, galeriile se astupă imediat cu un dop de vegetație, peste care se presează ușor pământ. Este interzisă, totuși, aplicarea acestor tratamente pe suprafața terenurilor ocrotite de lege și contra animalelor protejate.
După aplicare, aruncați ambalajul și resturile cu mare atenție, într-un loc sigur în care nu poate fi ingerat de animale sau copii.
Pășunatul diverselor animale este interzis pe terenul tratat cu momeli toxice cât timp acestea sunt situate pe suprafața acestuia și este obligatorie atenționarea despre acest aspect prin semnalizarea cu plăcuțe inscripționate „ATENȚIE, TEREN OTRĂVIT”.
Citiți și respectați instrucțiunile și informațiile înscrise pe eticheta produselor de protecția plantelor. Respectați normele cuprinse în Ghidul pentru utilizarea în siguranță a Produselor de Protecția Plantelor (PPP) în exploatațiile agricole.
Trebuie luat în considerare faptul că produsele omologate în combaterea lor, nu pot rezolva problema în totalitate, în situaţia unui atac masiv. De aceea, monitorizarea culturilor reprezintă o măsură foarte importantă în controlul rozătoarelor, acţionându-se imediat la semnalarea atacului.
