Tăieri la piersic. Metode de tăiere a piersicului pe rod
Violina Gorcinschi-Jitaru – Agrointeligența
Tăieri la piersic aflat pe rod – metoda clasică și metoda modernă. Când și cum se fac tăierile la piersic reprezintă informații de folos fiecărui pomicultor.
Pomii de piersic formează coroane globuloase, iar fructele cresc pe ramuri mixte, salbe şi buchete de mai. O recoltă mai sporită se obține de la ramurile mixte, lungi şi mijlocii. Piersicul iubește lumina, astfel că funcționează după sistemul de formare vas ameliorat. Obiectivul cel mai important al tăierii piersicului este de înlocuire a ramurilor care au rodit anterior cu alte ramuri mixte, rărindu-le la distanța de 20-25 de cm și suprimându-le pe acelea care îndesesc coroana sau au recoltă slabă. Acest articol prezită metode de tăiere a piersicului, așa cum au fost ele explicate în lucrarea ”Tăierea pomilor de specii sământoase” aparținând lui C. Dadu, doctor habilitat în ştiinţe agricole, conferenţiar.
Metode de tăiere a piersicului pe rod
Pomii de piersic din al doilea an după plantare au nevoie de tăieri de fructificare. Există mai multe metode de tăiere a piersicului pe rod:
Tăieri la piersic. Metoda clasică
Aceasta constă în scurtarea ramurilor mixte utilizate pentru rodire la 6-8 grupuri de muguri floriferi, de la baza lor. Tot din ramurile mixte laterale se formează cepuri, cu lungimea de 2-3 muguri vegetativi.
La fiecare cep trebuie să lăsate 2-3 ramuri de rod. Celelalte ramuri și ramurile localizate pe partea superioară și inferioară a şarpantelor şi subşarpantelor se suprimă. Dacă există suficiente ramuri mixte, se suprimă și salbele și buchetele de mai.
Dacă productivitatea recoltei nu se poate baza doar pe ramurile mixte, ramurile salbă și buchetele de mai se păstrează în coroană și se expun tăierile. Cepurile, care sunt lăsate pentru a obţine lăstari de înlocuire pentru recolta din anul următor, deseori se usucă sau produc lăstari cu o slabă vigoare. Din acest motiv, se consideră că cepurile nu sunt necesare.
De asemenea, fructele localizate pe ramurile mixte scurtate sunt slab colorate, deoarece sunt umbrite de lăstarii viguroşi ce cresc deasupra lor. Prin metoda prezentată, se facilitează o normare a recoltei și o regarnisire optimă a bazei scheletului.
Cu toate acestea, metoda clasică cere un volum mare de muncă calificată, produce răni numeroase care fac pomii vulnerabili la infecții, iar recoltele sunt moderate. Această metodă este deseori folosită în livezile fără irigație.
Tăieri la piersic. Metoda modernă
Metoda modernă presupune păstrarea pentru rodire a ramurilor mixte, cu o lungime de 40- 60 cm, la o distanță de 20-30 cm una de alta, fără să fie scurtate.
Ramurile mixte nefolositoare se suprimă, iar cele cu lungimea ce depășește 60 de cm se scurtează. În cazul în care numărul de ramuri mixte este suficientă, salbele și buchetele de mai se suprimă. Dacă, însă, pomul nu are suficiente ramuri mixte, salbele ramurile buchet și anticipatele viguroase cu muguri de rod se rețin.
Această metodă de tăiere este utilă, în specială, în livezile care dispun de irigație. In scopul înlocuirii semischeletului în curs de epuizare se reţin şi se orientează în spaţiile libere toate ramurile lacome ca anticipate.
Citiți și: Bășicarea frunzelor la piersic, cais și nectarin: cauze, tratament
La finalul intervalului de maximă rodire, în scopul de a reface capacitatea de ramificare a pomilor, ramurile mixte care se răresc nu se suprimă, însă sunt scurtate la 3-4 muguri de la bază. Pentru normarea producţiei piersicului, este necesară suprimarea a 50-70% din ramurile de rod. Intensitatea tăierii se face în funcție de fertilitatea solului, condițiile de creștere și destinația recoltei.
La pomii degarnisiţi sau care tind spre degamisire, se efectuează o tăiere de reducţie a sceletului la lemnul de 2-3 ani. Aceste tăieri provoacă apariţia noilor lăstari din muguri dorminzi, la baza ramurilor de schelet.
