Gheorghe Bariz se luptă să își salveze ferma: ”Dacă aș fi consilierul lui Petre Daea, n-aș face diferențe între fermierul mic, mijlociu și cel mare”
Roxana Dobre -
Gheorghe Bariz este unul dintre cei mulți fermieri care duc o luptă continuă să-și ducă mai departe exploatația. În satul Boureni din comuna ieșeană Balș, fermierul Gheorghe Bariz lucrează împreună cu familia 130 de hectare de teren agricol și crește 20 de vaci. Seceta de anul trecut aproape i-a pus afacerea la pământ. Numai ajutorul fraților, dintre care unul plecat în Spania, și vânzarea a aproape o treime din vaci au reușit să acopere, parțial datoriile acumulate.
Fermierul ieșean a trecut în 2005 de la legumicultură la cultură mare. A pornit de jos cu fonduri europene iar în prezent deja lucrează 130 de hectare, teren pe care îl utilizează împreună cu fiica sa.
”Am 50 de ani și de agricultură m-am apucat înainte de 2005, iar din 2005 m-am autorizat ca Persoană Fizică Autorizată (PFA). Până atunci am făcut legumicultură. Atunci am prins un proiect care îți dădea câte 1.500 euro în fiecare an și de acolo m-am ridicat câte puțin câte puțin, până ce am ajuns la 20 ha, 30 ha, 40 ha până în prezent când în total cu tot cu fata avem 130 de hectare, cam 70 pe mine, 50 pe fată. Am făcut un proiect de modernizare și am luat și utilaje agricole”, a declarat Gheorghe Bariz în rubrica ”Fermierii României” a emisiunii Agrostrategia de pe TVR 1.
Problemele în ferma lui Gheorghe Bariz au început odată cu seceta
Seceta care a afectat fermierii din toată țara în 2022 nu a ocolit nici ferma de familie condusă de Gheorghe Bariz. Pentru fermierul din zona Moldovei, lipsa ploilor a însemnat o acutizare a problemelor care s-au cuantificat direct în datorii.
”La porumb am făcut 300 de kg, la grâu, 800 kg, la lucernă prima coasă. Dacă mergeti să vedeți la animale nu am (furaje – n.r.). Am numai paie și ce a rămas de la porumb, coceni. Recolta din 2022 a însemnat pe 60 de hectare, undeva la 20 și ceva – 30 tone de boabe de porumb”, a povestit Gheorghe Bariz care este și membru al Asociației Forța Fermierilor (AFF).
Dacă anul 2022 a fost un coșmar pentru fermieri, în 2021 recoltele au fost unele apropiate de record chiar și în zona cunoscută ca cea mai secetoasă a țării, Moldova.
”În 2021 chiar a fost un an, n-am mai prins și nu cred că mai prindem un an așa cu producții mari. Am avut 8.000 la orz (kilograme n.r), 8.000 la triticale și 10.000 la porumb. Am depășit cifra de afaceri de 100.000 euro și m-a luat de la trei luni, m-a dus la o lună să dau declarații la fisc că depășisem 100.000 euro”, a spus agricultorul.
Arenda care se plătește în zona Moldovei – 1.000 kg la hectar
Ca să facă față problemelor pe care seceta le-a adus în exploatația sa, fermierul din județul Iași s-a folosit de producția de cereale din 2021, când recoltele au fost unele aproape de record. Așa a reușit să achite arenda pentru terenurile pe care le are de la localnicii din zonă.
”Arenda pentru terenurile pe care le lucrăm este de 1.000 kg la hectar, așa se plătește în zonă la noi, am avut norocul că n-am vândut producția din 2021 care o fost o producție foarte bună. Am ținut-o cu speranța că o să o vând în primăvara lui 2022 cu un preț mai bun și am văzut că-i secetă și că nu mai plouă. Am ținut producția, am anunțat oamenii și tot prin august aproape am încheiat arenda de dat cu boabele vechi din 2021”, a mai explicat fermierul.
Cum a scăpat fermierul Gheorghe Bariz de datoriile lăsate în urmă de seceta cruntă
Pentru fermele de familie, orice mișcare financiară trebuie gândită temeinic altfel falimentul este sigur. Gheorghe Bariz a fost nevoită să găsească rapid în 2022 o soluție pentru cheltuielile efectuate la firmele de inputuri, astfel încât să își asigure și reducerile de preț care pentru o fermă mică sunt esențiale. Astfel, fermierul a apelat la ajutor din interiorul familiei, de unde a luat bani cu împrumut.
”Cu cheltuielile ca să nu fiu executat de firmele de inputuri, i-am plătit la zi ca să putem să beneficiem de reduceri. Am împrumutat bani, am un frate în Spania, unul în țară care se ocupă cu solare și am împrumutat, cred că, vreo 30.000 euro și am plătit toate datoriile. Sunt la zi cu datoriile, la furnizori nu am, numai că mai am la frați datorii. Aștept poate ne dau ceva la despăgubiri și să mă achit de datorii”, a spus Gheorghe Bariz.
Fermierul a dezvăluit în cadrul emisiunii Agrostrategia de pe TVR 1, o coproducție TVR și Agrointeligența – AGROINTEL.RO că nici măcar vânzarea efectivelor de vaci nu ar fi acoperit toate datoriile lăsate în urmă de secetă. ”Inițial am vrut să vând toate vacile, dar nu mă acopeream cu datoriile. Și fratele din Spania care și el îngrijește animalele a zis că nu, s-a oferit și m-a ajutat cu o sumă de bani și am trecut peste”, își amintește Gheorghe Bariz aproape cu lacrimi în ochi de anul greu de care a trecut cu mari sacrificii.
Fermierul Gheorghe Bariz ar vrea să treacă la animale cu origine. Are nevoie de credit bancar pentru achiziția taurinelor
Gheorghe Bariz este și crescător de animale, îndeletnicire pe care a îndrăgit-o de mic copil. Deține 20 de vaci metise dar marea lui dorință este să treacă la animale cu origine. Pentru acest pas însă eforturile financiare pentru mica sa fermă sunt mari, iar investiția ar necesita un nou credit bancar.
”În ferma de animale avem vaci amestecate, metis nu cu origine. Dar cu origine trebuie să fac un credit dacă mai dă vreo bancă ca să iau cu origine, deocamdată mă descurc cu acestea. Eu dacă am fost crescut între animale și cu animale de mic îmi sunt dragi. Chiar când am venit aici de dimineață am găsit una care a fătat. Noi lucrăm singuri și la ferma de animale și la vegetal și chiar am avut discuții aprinse cu soția, cât le mai ducem, cât le mai ținem. Am tot amânat, am zis inițial că le ținem până se căsătorește fata, după ce s-a căsătorit am zis că le mai ținem până și se termina creditele cu utilajele. S-a terminat și cu utilajele, animalele s-au înmulțit. Deocamdată poate mai tin până la 60 de ani”, a mai spus fermierul.
Citiți și: Subvenția APIA pentru micii fermieri. Condiții ecoschemă, plata la hectar
Ferma de familie o duce tot mai greu în România
Cea mai mare durere a lui Gheorghe Bariz este situația tot mai grea a fermei de familie din România. Dacă în alte state din Europa, micul fermier este ajutat de toate autoritățile, la noi i se pun numai piedici.
”Dacă aș fi un consilier din câți are domnul Daea (ministrul Agriculturii Petre Daea n.r), n-aș face diferențe între fermierul mic, mijlociu și cel mare. Pentru că secetă a fost și la cel mic și la cel mare. La mine cu 20 de vaci nu mă încadrez la subvenția de 73 euro pentru că au pus așa de multe norme încât nu sunt eligibili. La noi sunt 3 comune în care nu este niciun fermier care se încadrează și atunci cum suntem ajutați noi? Și pe la noi a trecut secetă și pe noi a fost criza cu ucrainenii, dar nu suntem ajutați nici într-un fel cei mici. Aceasta este realitatea”, a mai spus cu mâhnire fermierul.
Unirea în cooperative, prea costisitoare pentru micii fermieri
Unirea fermierilor în cooperative, atât de susținută de autorități nu pare să fie practică pentru micii fermieri. Legislația impune anumite norme care creează costuri prea mari pentru exploatațiile de familie.
”Altă țeapa pe care am luat-o, tot spune domnul Daea că sa ne înscriem să facem cooperative. Am înființat o cooperativă în 2011, Spicul Boureni se numește, stă în stand-by cooperativa. Am cheltuit niște bani iar ca să o aducem să funcționeaze ne trebuie inginer și așa ne trebuie cel puțin 10.000 lei pe lună. De unde să punem bani noi fermierii mici, ca să punem să meargă cooperativa?”, se întreabă retoric agricultorul ieșean.
Cea mai mare avere a lui Gheorghe Bariz rămâne în final familia. Se mândrește cu fiica și nepoțica lui, dar și soția care îi este ajutor de nădejde și cel mai bun sfătuitor în clipele de încercare pe care le are la fermă. ”Am ajuns la 50 de an și pot spune că sunt împlinit sufletește. Am o fată căsătorită, are și ea o parte din teren pe ea. Am și o nepoțică, sunt împlinit”, a mai povestit fermierul.
Din agricultură însă spune că nu se moare de foame dar nici mari averi nu se fac. ”Acum rău nu trăiesc rău, adică de mâncat mănânc bine, sunt la țară, nu mă plâng că nu am mâine ce pune în farfurie. Nu mă comandă nimeni, mă culc când vreau, mă scol când vreau. Eu la fiecare lună merg la Fisc și-mi plătesc câte, acum s-a redus, 710 lei că figurez ca angajat. Deci plătesc la bugetul statului și ca angajat, dar în fine, eu nu am de unde să bag banii, cei 3.000 de lei în buzunar. Dar figurez ca angajat ca să ajung la 60 de ani, dacă îi ajung să iau pensie, contribui la bugetul statului”, a conchis fermierul.
Gheorghe Bariz și ferma de familie greu încercată
