Irisul negru ar putea deveni materie primă pentru producția de zahăr
Roxana Dobre – Agrointeligența
Irisul negru, alături de alte varietăţi cultivate la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice (BRGVLFPA), face obiectul unor analize ale cercetătorilor, ca urmare a faptului că bulbii florilor conţin o cantitate mare de zahăr. Aceasta este apropiată din punct de vedere al concentraţiei cu cea din plantele clasice, cum ar fi ștevia, sfecla sau trestia de zahăr.
Irisul negru, alături de alte varietăţi cultivate la Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice (BRGVLFPA), face obiectul unor analize ale cercetătorilor, ca urmare a faptului că bulbii florilor conţin o cantitate mare de zahăr, apropiată din punct de vedere al concentraţiei cu cea din plantele clasice, cum ar fi stevia, sfecla sau trestia de zahăr. Zahărul din iris este extras din rădăcinile plantei, iar concentraţia poate varia de la un soi la altul.
Cu sprijinul mai multor universităţi din ţară, Banca de Resurse Genetice Vegetale îşi propune să stabilească pentru fiecare varietate în parte concentraţia de substanţe din care se poate produce zahărul.
Citiți și: Zahărul – scumpire uriașă. Prețul a crescut cu 61%!
Irisul este apropiat ca și conținut de zahăr de alte plante clasice
Cercetătorii de la Buzău încearcă în această peerioadă să identifice care dintre varietățile de iris are cea mai mare concentraţie de zahăr. ”Irisul dulce este apreciat pentru concentraţia sa dulce la nivelul tuberculilor, rădăcinilor tuberizate. Acum încercăm să le punem la punct, avem mai multe varietăţi de iris, vedem care dintre acestea are cea mai mare concentraţie şi în acelaşi timp să vedem potenţialul de producţie, pentru că irisul este o plantă perenă şi trebuie să aflăm cum putem introduce în cultură această plantă, pentru această direcţie de utilizare”, a precizat directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Agerpres.
Conform acestuia, din punct de vedere al concentraţiei de zahăr, irisul este aproape de plantele clasice, fie că vorbim de sfeclă sau trestie de zahăr. ”Sperăm ca într-un proiect la care lucrăm cu colegii noştri de la Universitatea Dunărea de Jos şi cei de la Universitatea Bucureşti să cunoaştem mai bine compoziţia biochimică a acestei plante”, a mai arătat cercetătorul.
Irisul poate fi folosită în industria alimentară
Una dintre speciile rare, dar productive de la care cercetătorii se aşteaptă să obţină rezultate de excepţie este irisul negru. În viitorul nu foarte îndepărtat, conducerea instituţiei speră ca specialiştii să poată să analizeze florile şi din perspectiva mirosurilor, cu ajutorul unui gaz cromatograf.
”Irisul are o paletă largă de exprimare atât sub aspectul înălţimii, cât şi a florii. Avem o paletă largă de culori, de la nuanţe deschise de albastru, violet până la irisul negru, care este o varietate rară, dar care este foarte productivă, foarte viguroasă şi suntem curioşi să vedem analizele de laborator ce indică la aceşti tuberculi. Planta este atractivă. Sigur, este o plantă decorativă, dar puţini ştiu că poate fi folosită în industria alimentară. Pe de altă parte, ne speriem când vine vorba despre organisme modificate genetic, însă industria parfumurilor a investit cel mai mult în modificarea genetică a plantelor, pentru că doreau să obţină flori care să îşi păstreze parfumul pentru mult timp. Sperăm ca în viitor să analizăm şi aceste aspecte, pentru că sperăm să intrăm în posesia unui gaz cromatograf, un aparat care poate analiza gazul emanat de o floare”, a subliniat cercetătorul.
