Preotul Hans Koller a fondat o comunitate care trăiește unită prin credință și agricultură
Daniel Befu -
O comunitate restrânsă, dar unită, supraviețuiește prin credință și prin agricultură. În județul Timiș, la Voiteg, aproape 100 de suflete își duc traiul mulțumită unui vechi CAP care, de-a lungul anilor, s-a transformat complet mulțumită unei viziuni avute de Hans Koller, un preot luteran de etnie germană, repatriat după Revoluție pe plaiurile natale.
Hans Koller s-a născut în comuna timișeană Birda, de unde a plecat la școală la Sibiu, unde, pentru a-și urma chemarea de a deveni preot, a urmat Institutul Teologic Protestant Luteran în limba germană. A slujit apoi ca preot vicar în Vulcan, lângă Brașov și în Curciu lângă Mediaș, în județul Sibiu.
”Având probleme de sănătate, la ochi, am reușit să plec în Germania, unde am fost operat. În 1980 am plecat din țară, în octombrie 1980, iar în 1990, imediat după Revoluție am încărcat două camioane și am venit în Curciu, unde am fost preot. M-am interesat prin telefon, de la pruncul născut până la cel mai bătrân, câți ortodocși, câți luterani erau și câți penticostali sunt. Am avut două camioane de ajutoare, le-am adus, le-am împărțit pe suflet. (…) Așa m-am întors în țară și n-am mai putut să mă întorc înapoi. M-a prins sufletul de acest popor și am hotărât să mă repatriez. Am mers la ambasada română – fără probleme am reprimit cetățenia română. Patru copii de-ai mei și-au dorit mult să aibă și ei cetățenia română. Băiatul meu, care plecase în Elveția – a dus-o bine -”Tată, vin să te ajut aici la misiune!”. A lăsat Elveția, e cu mine. Fiică-mea a treia a lăsat Elveția. A fost cu mine până acum juma de an și-a zis ”Tată, aș vrea să merg să merg la săracii săracilor!”. Astăzi e misionară în Mozambic”, vorbește Hans Koller despre repartierea sa, în cadrul unui interviu acordat emisiunii Agrostrategia de pe TVR 1.
Întoarcerea lui Hans Koller în România a fost un semnal puternic pentru toată comunitatea de sași aflați departe de casă, în Germania. Mulți și-au exprimat atunci dorința de a se întoarce, de a-și relua viața și tradițiile. Așa s-a pus bazele comunității de astăzi de la Voiteg.
”La plecarea mea a fost o femeie bătrână care a zis: Hans, dacă cumva cauți și găsești un loc și vrei să cumperi, eu îl plătesc din economiile mele. Asta a fost o minune a lui Dumnezeu dacă o spun, o spun spre laudă lui Dumnezeu, așa că am căutat peste tot și am aflat de acest loc din Voiteg, județul Timiș – fostul CAP a fost privatizat, îl luase un om de afaceri – a dat faliment – luase un credit de la Banca Religiilor – pentru mine foarte semnificativ. Banca Religiilor a pus-o la vânzare, am putut s-o cumpăr și am început să facem dintr-un fost CAP, cu ruine de foste hale, să facem o mică mănăstire. Aici trăim creștini din toate denuminațiunile. Eu nu permit ca unul să spună că denuminațiunea lui ar fi mai bună decât cealaltă. Aici rămâne fiecare ortodoxul – ortodox, baptistul – baptist, luteranul – luteran dar ne unește un lucru! Dumnezeu! Și știm un lucru – ne desparte un lucru de Dumnezeu! Păcatul!”, spune Koller.
Mănăstirea modernă construită la Voiteg s-a transformat într-o comunitate în care fiecare își sprijină aproapele. Familii, tineri, părinți singuri cu copii în grijă, toți și-au găsit de-a lungul timpului un loc în mijlocul micului univers care se ghidează după o singură regulă: aceea de a face bine, de a ajuta.
”Ca să funcționeze această comunitate avem nevoie de bani. La început de tot făcusem greșeala – erau foarte mulți vestici foarte, foarte entuziasmați să ne finanțeze, ca după aceea să observăm că ei ne dau bani, dar ne cer să ne atașăm unei denominațiuni, ceea ce nu-mi doresc. Nu-mi doresc să mi se dicteze ce credințe să am. Noi vrem să rămânem liberi în fața lui Dumnezeu așa că am renunțat la aceste oferte care erau mai simple pentru noi. L-am rugat pe Dumnezeu ”Doamne Dumnezeule, ajută-ne tu!” – și ne-a pus pe inimă cine nu lucrează să nu mănânce. Am înțeles ceva! Ia pune-te la treabă, băiete!”, își amintește Hans Koller.
Comunitatea de la Voiteg trăiește din agricultură
Sursa de venit a comunității din Voiteg este și astăzi agricultura. Se lucrează circa 400 de hectare, iar pe partea de horticultură s-a investit în pomi fructiferi și zmeură.
”Lucrăm în jur de 400 de hectare în regim convențional dar și ecologic. Avem cultură mare grâu, floarea-soarelui, rapiță, porumb, soia. În principal producția recoltată o comercializăm, iar cu bănuții pe care îi obținem susținem această această activitate a fundației. Obișnuim ca la recoltat să vindem producția direct din câmp. Preferăm să nu depozităm deoarece e mai ușor ca și logistică – e mai ușor pentru noi”, vorbește Andra Frățilă, inginer agronom în cadrul fermei aparținând comunității de la Voiteg.
Exploatația face parte dintr-o cooperativă cu ajutorul căreia inputurile sunt cumpărate la un preț mai bun, iar producție este valorificată superior. Nimic nu se irosește, totul este transformat în ceva util comunității. ”De la grâu, paiele care rămân le folosim pentru pentru a face baloți. Avem o centrală care funcționează cu acești baloți pe paie cu ajutorul căreia încălzim toată incinta, locuințele și școala”, explică Andra Frățilă cum se face gospodărirea termică în Voiteg.
O altă componentă importantă a CAP-ului este partea de horticultură. Cultivate atât în spații protejate, cât și în livezi, fructele sunt baza unei producții ce este valorificată atât în stare proaspătă, cât și procesată într-o făbricuță proprie.
”Avem zmeură atât în câmp, cât și în solare. Toată zmeura este irigată. Avem și o parte de căpșuni, avem și o componentă de livadă de meri, peri și nuci. În totalitate livada este irigată prin picurare, iar suprafața livezii este în jur de 8 hectare. Producția de fructe obținută încercăm să o vindem pe cât posibil în stare proaspătă la supermarketuri, cât și la magazinul nostru propriu – Atelierul de gust – iar o altă parte din producție o procesăm mai nou în făbricuța noastră de suc și gem”, explică Andra Frățilă.
Ferma are propriul magazin în Voiteg
Magazinul fermei – Atelierul de Gust, se află în Voiteg și comercializează toate produsele obținute în fermă și prin procesarea în fermă. Astfel, cu veniturile obținute, comunitatea din Voiteg reușește să își asigure un trai liniștit, fără stres, în care accentul este pus pe familie, pe generațiile viitoare. O investiție importantă a comunității este reprezentată de școala unde învață peste 70 de copii.
”Este o școală deosebită deoarece nu aparține – nu este afiliată niciunui cult religios. La noi în școală sunt 70 de copii, dintre care 30 aparțin fundației iar ceilalți sunt dinafara fundației – sunt din localitățile din apropierea Voitegului. Dacă vă întrebați care sunt activitățile complementare ale unei școli normale, având în vedere că e o școală particulară, acestea sunt activitățile gospodărești. Ceea ce învață ei în teorie sunt învățați să le aplice practic în viața de zi cu zi. Ca și exemplu – merg să facă practică în grădină, învață să gătească, învață să facă ceva cu mâinile, merg la animale, merg pe câmp, învață să cunoască plantele, tot felul de rase de animale, plantează lucruri cu mâinile lor. Practic, ceea ce învață în teorie la școală, pun în practică, iar de asemenea un alt punct e faptul că învață anumite instrumente – studiul instrumentelor și limbile străine”, vorbește despre școala de la Voiteg Sabrina Tomon, sociolog în cadrul unității private de învățământ.
Preotul care a fondat o comunitate unită prin credință și agricultură
Agricultura, la scară mică, dar făcută cu pricepere, cu atenție și cu viziune, reușește să asigure viitorul comunității din Voiteg. Un viitor pe care aproape 100 de familii au decis să și-l contruiască singuri, prin propriile forțe, muncind împreună pentru binele tuturor.
