Creșterea animalelor

Văcuțe Angus implantate în Țara Zimbrilor: Afacerea cu vaci de carne pornită de doi prieteni cu 120.000 de lei

În zona rezervației de zimbri de la “Dragoș Vodă”, județul Neamț, Sorin Dogariu (37 ani), inginer silvic, și Costel Adascălului (48 ani), antreprenor în comerț și construcții, au decis să înceapă, din hobby o mică fermă de vaci de carne rasa Angus, în urmă cu doi ani, hobby pe care acum vor să-l transforme într-un business.

“M-am hotărât să cresc animalele, având în vedere că avem ceva resurse de pășuni prin zone și studiind aspectul am înțeles că această rasă se pretează la creșterea lor doar pe pășune. Și am zis că dacă tot e să creștem niște animale, să creștem unele cu o carne premium. Cam asta a fost ideea pe care am avut-o în 2012. Am vorbit și cu asociatul și prietenul meu, el a fost plecat în Italia, s-a hotărât să se-ntoarcă, vrând să investească și fiind din zonă de-aici și influențat de faptul că e iubitor de animale și a mai crescut animale când era tânăr, am pornit la drum cu Angus-ul. Am achiziționat 16 animale, dintre care un taur, un vițel și 16 vaci. Atunci am plătit 1.400 de euro pe bucată, că nu erau gestante, erau juninci, iar taurul ne-a costat 2500 euro. Investiția inițială în animale ne-a costat 120.000 lei”, ne-a declarat Sorin Dogariu.

Scopul celor doi este clar definit și va fi atins în doi ani: „Noi ne-am propus să ajungem la o matcă de 30 de femele, deoarece asta e și încărcătura maximă pentru un taur. Iar în jurul a 30 de femele gravitează cam 30 de viței pe an”.

Pentru a asigura hrana animalelor, cei doi au închiriat teren de la persoane din zonă, a concesionat și de la primărie un islaz, la care se adaugă și pășunile deținute de cei doi parteneri, fiind nevoie, pentru perioada de pășunat cam de un hectar per cap de vită. Cheltuielile cu arendarea unui hectar de pășune în zonă îi costă în jur de 500 lei/an. Costurile cu fânul sunt separate. Fiecare animal mănâncă o medie de 30kg de fân pe zi iarna,iar ferma, fiind amplasată la munte, acolo iarna ține 6 luni.

Sorin Dogariu explică care sunt complicațiile suplimentare pe care amplasamentul fermei în zona montană le generează: “Avem pășune ecologică neatinsă în care găsim tot felul de ierburi și floricele. Pe fiecare metru pătrat avem 50 de specii diferite vegetale, deci bogăția florei e mare.Nu știu dacă flora montană se regăsește și în aroma cărnii, în ce e cert e că e o carne 100% ecologică. Cam la 20 mai le urcăm sus și în funcție de cum e toamna. Dacă e toamna lungă, astea pasc până ninge. Le ținem pe pășune și-n decembrie, dacă nu-i zăpadă. Chiar dacă se usucă iarba, ele o mănâncă și așa, uscată. Iarna nu pierd din greutate,dacă-s furajate normal. Partea delicată e pregătirea hranei pentru sezonul rece, că aici fânul nu-i fără muncă. La 30 de animale îți trebuie 900 de kile de fân pe zi, deci aproape o tonă de fân pe zi, adică 30 de tone pe lună. Că recoltatul și făcutul fânului necesită să plătești zeci de oameni, că aici e mai greu să intri cu utilajele, fiind pajiști de munte, cu acces dificil”.

fermier Neamt
Furajarea e suplimentată cu porumb: “Avem pășuni, dar trebuie să faci și siloz, ca animalele să aibă aport nutritiv și să crească vițeii ca lumea. De aceea noi avem și-o cultură de porumb de siloz și le dăm pe lângă fân și siloz de porumb. Cu siloz crește procentul deproteină, pentru că fânul de munte nu e la fel de nutritiv ca lucerna”.

Perioada de început a fermei a necesitat doar doi angajați: „La animale trebuie făcut fânul, silozul. Acum avem doi angajați: unul care dă mâncare jos, în țarc, la viței, și unul care păzește turma pe pășune. Dar iarna e mai complicat, că ducem toate vacile devale, trebuie furajate, trebuie curățenie. Acum ni-s suficienți doi oameni și iarna, dar dacă se mai mărește un pic efectivul nu știu dacă mai facem față doar cu doi. Asta doar referitor la îngrijit”.

Avantajele de a crește Angus

Pe de altă parte, “Angusul nu necesită prea multe investiții, nefiind pretențioase. Adică-s rezistente la frig până la minus 40 de grade, pentru că în toamnă ele fac un păr așa, se-mbracă de iarnă, păr pe care primăvara-l dau jos. Anul trecut am avut un adăpost la trei laturi sus pe pășune, ceea ce ne-a permis să amânăm coborârea lor la iernat”, completează Costel Adascălului.
În plus, deși locul e îngrădit, animalele au o organziare socială care le permite să se protejeze de pericole în mod eficient: “N-am avut probleme. Ele se păzesc foarte bine singure. Fiind o turmă și fiind crescute în sistemul ăsta semisălbatic, când apare ceva, toate sar în poziție de alertă și nimeni nu se apropie. Taurul e căpitanul. Avem aici lup, urs, mistreț cât lumea, cerb. S-a apropiat ursul o dată, dar nimic serios. A fost unul mic, cum îi spune pe la noi: furnicar. Și lupii, dar având stâni multe în zonă, lupii au alte priorități”.

Mai blânde decât Bălțatele

Amândoi fermierii au avut vaci în gospodărie din rase neaoșe, precum Bălțata, așa că pot face o comparație între cele de carne și cele mixte: „Deși sunt aproape semisălbatice, vacile Angus au un comportament mult mai blând ca ale noastre. Fiind rasă fără coarne nu se cornăiesc, nu se împung. Dacă aveam viței de-un an din rasele noastre, nu puteam intra la ei în țarc acum. Trebuiau să fie legați, izolați un pic. Ăștia-s mult mai calmi. Ele la pășune-s foarte calme și pășunează aproape tot în comparație cu ale noastre. Noi le-am adus pe pășune de două săptămâni. În două luni aici va fi ca pe terenul de fotbal. În schimb, vacile autohtone aleg. Sunt mofturoase. A doua oară nu mai vin pe unde calcă. De asemenea, comparativ cu rasele românești de vaci, care-s animale individuale și nu au sistemul ăsta de turmă să se apere una pe alta. Dacă e atacată una singură, celelalte au fugit și o lasă pe aia. O altă caracteristică a Angusului e că au o foarte mare ușurință la fătare. Vitele noastre sunt deja la a doua fătare și nu mai e nici o problemă. Fată singure, nu mai trebuie asistate, fiindcă vițelul e destul de mic. Așa e rasa, la fătare au această ușurință. Plus că randamentul la sacrificare e mult mai mare, ei fiind rasă de carne pură, raportul între carne și oase e mai mare la Angus și în plus și raportul de creștere e unul foarte bun, sporul mediu zilnic e în jur de 1200 de grame pe zi, iar noi cam suntem în grafic cu vacile noastreîn timp ce o rasă locală ia 500-600 de grame pe zi. E adevărat că rasele noastre, fiind mixte, dau și lapte. Însă laptele nu are valoare aici în zonă. E 50 de bani și nici așa nu au unde să îl dea localnicii. Însă cel mai mare avantaj e că nu le mulgi, vițeii sug și n-ai treabă cu ele, doar să le păzești. Dacă n-ai probeleme cu oamenii, că mai sunt și răufăcători, mai răi decât animalele, pui gard electric și le lași liniștit”.

Vacute AngusCostel Adascălului explică încă un avantaj al Angusului de munte, comparativ cu Angusul de pășune plană: ”Alea sunt mai solide un pic, mai voluminoase, pentru că pășunează pe teren plan. Corpul lor le e mai mare. Arată a vaci de lapte mai mult. La noi, fiind la munte, animalele sunt ca la manual. Pulpa la Angus trebuie să fie mică, nu mare“. Un avantaj nemonetizabil, după cum recunosc cei doi parteneri, deoarece momentan piața de Angus e în formare, iar a face diferențierea între diverse calități de Angus e doar un vis îndepărtat.

Ce gust are Angusul de Neamț? Dar laptele de Angus?

Fiindcă orice afacerist carfe se respectă își cunoaște marfa din ogradă, și Sorin Dogariu și Costel Adăscăliței au purces întocmai: “Am mâncat Angus. Am avut o problemă cu una, s-a accidentat și am sacrificat-o, că n-am avut unde să o vindem. Carnea ei n-avea preț, pentru că accidentul a fost instantaneu și n-am putut să contactăm pe nimeni să o cumpere la valoarea ei reală. Ni se dădea doar prețul de piață de-aici care se practica la vita normală, adică 12-13 lei/kg în carcasă. La Angus e 14-15 lei/kg în viu și aproape dublu la tăiat. Referitor la gustul cărnii, acum știți cum e la carne, depinde și cum e preparată, dar carnea în sine e oleacă mai închisă la culoare, așa mai ca la vânat, că eu sunt și silvicultor și vânător. Cam așa aduce la nuanță. Grăsimea e aproape zero. La fierbere imediat constați atunci când prepri o carne dacă e grasă. Aroma e de vânat”.

Referitor la experiența culinară a laptelui de Angus, Sorin Dogariu relatează contextul: “Anul trecut a murit un vițel la naștere, că fiind animale mai apar și incidente. Fiind la prima fătare,unul din animale a fătat mai greu și vițelul n-a supraviețuit. S-a întâmplat și fiindcă a fătat noaptea și noi nu eram prezenți în acel moment și neavând pe nimeni autorizat s-o asiste, am pierdut vițelul. Ei, vaca a trebuit mulsă după aia o perioadă, până când am învățat pe alții să sugă la ea, că nu poți s-o lași așa. Se strică la pulpă (n.r. uger). Și am muls-o. Așa că l-am și bput, normal. Laptele e mult mai gras. E ca și ăla de bivoliță. Concentrația de grăsime e mult mai mare, iar cantitatea e în jur de 15-20 de litri pe zi”.

Asociația Angus Ro, un sprijin binevenit și necesar

Pentru a găsi o piață de vânzare pentru vitele lor, cei doi fermieri s-au înscris în Asociația Angus Ro, în ideea de a-și uni forțele cu alți mici fermieri, pentru a crea o piață comună și ca toți membrii să-și facă desfacerea prin asociație. Însă momentan nu e cazul pentru Sorina Dogariu: “Asta vrem să facem și noi cu asociația. Ne-am adunat deja. Suntem deja 2000 de capete. La asociație se va plăti o taxă, însă nu s-a stabilit încă, fiind încă la început. Dar până acum noi n-am avut ce vinde, că n-am ajuns încă la dimensiunile pe care ni le-am targetat pentru turmă. În plus, Asociația Angus Ro se va implica și în control oficial al producției, ceea ce probabil că o să coste. Adică se cântărește vițelul la fătare, la 100 de zile și la 200 de zile ca să poți bonifica produsul. Când faci pedigreeul să poți zice: acesta animal crește cu atât pe zi. Probabil că aici o să fie niște costuri, pentru echipa care vine și cântărește, care trebuie cazată, etc. Probabil să fie o taxă de 50 de euro”.

50% din prețul unei vaci se plătește din subvenție

În 2013 fermierii nemțeni au beneficiat de o subvenție de aproximativ 300 euro/cap la vaca de carne, însă nu pentru toate vitele ci doar pentru cele de minim 6 luni la tineret și maxim 24 de luni la vacile adulte. Explică Sorin Dogariu: „Le-am cumpărat în 2012 și în 2013 n-am beneficiat de subvenție că nu le-am avut 6 luni în exploatație și când am depus dosarul pentru subvenție nu le-am putut prinde în primul an. De-abia anul trecut le-am prins la subvenție. Noi ca să depunem dosar pentru subvenție le-am scos certificat de origine, cu pedigree. Anul trecut am depus pentru 14 animale, iar anul ăsta și pentru viței. Acum avem 25 de animale”.
Cristian Adascălului ne-a declarat că subvenția acoperă un 60% din costurile anuale de întreținere a animalelor, iar estimările de câștig făcute la fermele model spun că cei doi fermieri , atunci când trag linia, trebuie să rămână cu un profit anual de 1000 euro/cap de vacă. Asta cel mai devreme peste doi ani, atunci când vor începe să vândă animale.

Un sfat de final al lui Sorin Dogariu pentru cei care se gândesc să investească în Angus: “Dacă ai bani mulți de cheluit și răbdare și pasiune pentru animale sunt niște animale care merită investit în ele. Dar dcă iei animale numai pentru afaceri nu faci nimic dacă nu ai și dragoste de animale”.



 


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!