Unghiuri de aur pentru tăieri la pomii fructiferi
Oana Timar -
În pomicultuă, în aplicarea tăierilor pentru formarea coroanei, trebuie să se țină cont de două unghiuri de aur: unghiul de divergență și unghiul de ramificare, avertizează pomicultorul Roberto Marius Popa.
În formarea pomilor fructiferi, atunci când alegem ce ramuri să formeze coroana pomilor avem două categorii de unghiuri, unghiuri de aur de care trebuie sa ținem cont în tăierea pomilor fructiferi, explică pomicultorul pe grupul de Facebook ”Pomi fructiferi – între hobby și artă”.
Cele două tipuri de unghiuri sunt explicate. Astfel, primul este unghiul de divergență și este unghiul format de două ramuri de schelet alăturate și poate fi de 90 sau 120 de grade, în funcție de numărul de șarpante sau chiar 180 de grade în cazul coroanelor aplatizate tip palmetă.
Cel de al doilea este unghiul de ramificare, unghiul format de ramuri cu axul în punctul de inserție. Acesta trebuie să fie între 45 și 60 de grade.
„Dacă se respecta aceste valori, împreună desigur și cu celelalte reguli de la formarea pomilor fructiferi, vom avea pomi echilibrați cu un schelet bine proporționat, capabili sa susțină arhitectura pomului”, a explicat Roberto Marius Popa.
Citiți și: Tăieri pomi fructiferi: Regula 3D și regula 1/3 pentru tăierile de întreținere
Unghiul de ramificare. Dezbinarea
În figura realizată de pomicultor se observă că mereu între ax și șarpantă este trecut un unghi de 45 de grade. Nu este ales întamplator, bineînțeles ca nu o sa punem acum raportorul pe pomi, dar la ochi unghiul dintre ramuri și ax trebuie să fie în jurul acestei valori sau puțin mai mare, dar în niciun caz mai mic.
Explicația este simplă și conține două motive. Unul ar fi că în unghiuri strânse, dezvoltarea ramurii respective e limitată în spațiu deoarece ramurile se lovesc de ax. Al doilea motiv este pentru a se evita fenomenul de dezbinare, care înseamnă detașarea, ruperea ramurei de ax.
Citiți și: Când se fac tăieri la pomi. Perioada optimă în funcție de specie
”Dacă vă uitați în figură, în cazul în care unghiul de ramificare este mic, fibrele lemnoase ale axului și ale șarpantei merg aproape paralel, ba chiar mai sunt și întrerupte de porțiunea de coajă strânsă între ax și cracă, porțiune care acumulează umiditate și mizerie și, în timp, putrezește. În momentul când, sub greutatea fructelor, frunzelor, a semischeletului, a apei sau pur și simplu a vântului, șarpanta este smulsă de ax, ruptura se produce foarte ușor în lungul fibrelor. Este ca atunci când spargeți lemne cu toporul, lovitura trebuie să fie în lungul fibrelor și butucul se crapă ușor, nu o să vă apucați să loviți perpendicular pe fibră, că nu o să crape în veci”, a explicat pomicultorul Roberto Marius Popa.
Citiți și: Ordinea în care se fac tăierile la pomii fructiferi
