Cum s-au cheltuit fondurile europene pentru agricultură: Prețuri de catalog, cu 25-30 % mai mari decât prețurile reale ale pieței
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un raport publicat astăzi de Curtea de Conturi Europeană arată că statele membre ar putea realiza economii semnificative la nivelul finanțărilor acordate pentru proiecte de dezvoltare rurală, asigurând în același timp un raport costuri-beneficii mai bun. Specialiştii arată că nu sunt puţine cazuri în care preţurile de catalog au fost…umflate.
Deși au fost detectate numeroase deficiențe la nivelul modului în care statele membre controlează costurile aferente finanțărilor din domeniul dezvoltării rurale, auditorul extern al UE a identificat o serie de abordări funcționale și eficace sub aspectul costurilor, care s-ar putea preta unei utilizări pe scară mai largă. Comisia acceptă aceste constatări și și-a exprimat intenția de a coopera cu statele membre în vederea îmbunătățirii modului în care sunt menținute sub control costurile din acest domeniu în cadrul noii generații de programe de dezvoltare rurală.
„Având în vedere sumele considerabile care sunt în joc, toți cei responsabili de gestiunea bugetului UE – la nivelul Comisiei și în statele membre – trebuie să se concentreze asupra obținerii resurselor potrivite la cel mai bun preț”, a remarcat domnul Kevin Cardiff, membrul Curții responsabil de raport. „Putem face economii mult mai importante în domeniul dezvoltării rurale menținând costurile sub control: economisirea câtorva sute de euro la fiecare proiect de investiții ar putea genera economii globale în valoare de mai multe milioane de euro. Economisirea a 1 % din finanțarea acordată fiecărui proiect ar putea conduce la un beneficiu total de 500 de milioane de euro până în 2020.”
Statele membre au executat aproximativ jumătate din cheltuielile în valoare de 100 de miliarde de euro programate pentru politica de dezvoltare rurală a UE în perioada 2007-2013, prin acordarea unor finanțări nerambursabile pentru acoperirea costurilor proiectelor de investiții și de alt tip realizate de fermieri, de întreprinderi din mediul rural, de asociații sau de autorități locale.
Curtea a constatat că statele membre dispuneau deja de abordări mai eficace pentru menținerea sub control a costurilor aferente finanțărilor, dar că acestea nu au fost utilizate pe scară largă. Drept rezultat, sistemele de control ale statelor membre erau axate cu preponderență pe verificarea prețurilor elementelor sau ale lucrărilor așa cum erau specificate în cererile de finanțare, caracterul adecvat al elementelor în sine nebeneficiind de același nivel de atenție. Deși verificările reprezentau uneori o investiție de timp semnificativă, ele nu ofereau decât o asigurare limitată cu privire la caracterul rezonabil al costurilor aprobate. De exemplu, unele state membre procedau la compararea costurilor cu prețurile de catalog ale producătorilor, prețuri care erau cu 25-30 % peste prețurile reale ale pieței.
Comisia Europeană, trasă de urechi
Potrivit constatărilor Curții, Comisia nu a oferit orientări și nu a diseminat bune practici la începutul perioadei de programare 2007-2013; în plus, nu s-a asigurat că sistemele statelor membre erau eficace înainte ca acestea să aprobe volume mari de finanțări. Începând cu anul 2012, Comisia a adoptat însă o atitudine mai activă și o abordare mai coordonată. Dacă această abordare este urmată până la capăt, punându-se totodată mai mult accentul pe economicitate, ea ar trebui să conducă la îmbunătățirea gestiunii financiare în perioada de programare 2014-2020.
