Agricultura românescă la 25 de ani de la Revoluție. Studiu de caz la Galați: De la plugul tras de vacă la tractorul cu GPS
agrointeligenta.ro -
Agricultorul român a bătut cale lungă în ultimii 25 de ani. Dezmeticiţi repede din confuzia trecerii de la comunism la capitalism, mulţi şefi de ferme şi-au cumpărat pământurile pe care le administraseră până atunci pentru stat. Nu s-au îmbogăţit peste noapte, dar după un sfert de secol de trudă, tot au ajuns oameni de afaceri prosperi.
Între timp, fostul muncitor din CAP şi IAS s-a mulţumit, de regulă, doar să-şi ia înapoi pământul lui sau al părinţilor săi, pe care comuniştii îl naţionalizaseră. L-a lucrat cum a putut, pe alocuri cu plugul tras de cai în primii ani şi cu vreo rablă de tractor mai târziu.
Din toate câte ne rămăseseră din comunism s-au înfruptat, hulpavi, hoţii cu pretenţii de oameni de afaceri, care au reuşit mai întâi să aducă la sapă de lemn ferme şi fabrici, ca apoi să le vândă şi să rămână cu banii. S-au furat de toate, de la peştele din bălţile gălăţene până la magistrala de irigaţii.
La 25 de ani de la prăpădul post-decembrist, agricultura gălăţeană începe să renască. Avem bani europeni de cheltuit şi speranţa că, peste câţiva ani, agricultură vor face oameni tineri, pricepuţi şi dornici să dezgroape din brazda lor un viitor mai bun pentru satul românesc. Totuşi, mai e mult până vom putea spune că lucrurile se mişcă aşa cum trebuie.
Jaf după jaf în CAP-uri şi IAS-uri
După reforma agrară comunistă, două erau formele de organizare în agricultură: pentru ţărănime, munca în colectiv, iar pentru stat, lucrul în sistem de Gospodărie Agricolă de Stat (GAS). Prin 1960, GAS s-au transformat în IAS, adică Întreprinderi Agricole de Stat. Rapoartele din 1962 prezintă încheierea procesului de colectivizare pentru ţărani.
Fiecare comună din judeţ avea câte o cooperativa agricolă de producţie (CAP) şi mai toţi ţăranii care nu plecaseră deja la oraş, duşi de valul industrializării, erau obligaţi să muncească în comun, ca să ţină în picioare agricultura de stat. La CAP se făceau de toate, de la culturi de cereale şi legume până la plantaţii de tutun. De la grajduri cu vite şi saivane cu oi, la crescătorii de păsări. Pe malul bălţii Lozova, din comuna Braniştea, spre exemplu, într-un cătun neelectrificat, era o fermă de gâşte, în care femeile munceau şi noaptea, la lumina felinarului. În satul Zimbru, din comuna Bălăbăneşti, oamenii spun şi azi că fără CAP n-ai nici unde munci, nici de unde fura. Ţăranul muncea mult la colectiv şi câştiga puţin. După 1989, parte dintre CAP-işti au primit pensii de câţiva lei.
După Revoluţie, când s-au „spart” CAP-urile şi s-a instalat beţia reîmproprietăririlor, fiecare ţăran a vrut să aibă pământul lui, oricât de puţin şi de prost poziţionat în câmp ar fi fost. Mii de gospodari au fost puşi în posesie greşit, iar procesele legate de drepturile de proprietate durează şi azi, mai ales că nici jumătate dintre pământuri nu sunt încadastrate aşa cum trebuie.
Proprietari ai câtorva hectare de teren peste noapte, mulţi au încercat să facă agricultură ca pe vreme strămoşilor, cu plug tras de cal şi, uneori, chiar de vaci, şi cu material semincer din pătul. Au aflat însă repede că munca le era în zadar. Nu recoltau nici cât să plătească semănatul următor. Agricultura se schimbase deja. Animalele CAP-urilor s-au dat şi ele, deşi mulţi dintre ţăranii care le-au luat acasă le-au şi tăiat destul de repede, neavând cu ce le hrăni. Parte dintre IAS-uri au avut o soartă mai bună decât CAP-urile. Le-au cumpărat foştii şefi de ferme şi le-au transformat în exploataţii agricole performante. Altele, cum ar fi IAS Iveşti, s-au făcut praf, în primii ani de după Revoluţie, pe mâna unor aşa-zişi oameni de afaceri puşi pe înavuţire.
Marii fermieri ai judeţului Galați
SC Agrogal SA este una dintre cele mai mari exploatatii agricole din judeţul Galați . În 2004, firma controlată de omul de afaceri italian Giovanni Glandi a cumpărat un fost IAS, cu tot cu sistemul de irigaţii care îl deservea, la preţul de 14.397.866 lei. A investit, a produs şi s-a dezvoltat. Anul trecut, cifra de afaceri a SC Agrogal SA a ajuns la 35.306.181 de lei, iar profitul a fost de 202.429 lei. Numărul mediu de angajaţi s-a cifrat la 106. Dovadă că se face treabă mult mai serios ca în alte ferme stă faptul că numărul mediu de angajaţi din ultimii cinci ani n-a scăzut niciodată sub 85.
SC Agrocov SRL – compania oamenilor de afaceri Ion Bujor şi Andrei Banaga – este un model de succes în agricultură. Cu peste 6.000 de hectare de teren în cultură, firma a obţinut în cursul anului trecut o cifră de afaceri de peste 11.300.000 de lei, iar profitul a fost de peste 2.400.000 lei. Agrocov are şi o bancă pentru fermieri.
În comuna Matca sunt două dintre cele mai mari ferme din judeţ. La SC Agrimat Matca SA, deţinută de omul de afaceri Gavrilă Tuchiluş, se cresc o mie de vaci Holstein. Ferma livrează, zilnic, 10.000 de litri de lapte proaspăt. În parcul de utilaje sunt tractoare cu GPS produse de Fendt şi multe alte utilaje ultramoderne pentru lucrul celor 4.800 de hectare de teren arabil şi a celor 100 de hectare de viţă-de-vie. În 2013, Agrimat Matca avea o cifră de afaceri de 21.116.061 lei şi obţinuse un profit de 4.117.145 lei.
SC Condor SA, cea mai mare fermă avicolă din judeţ, livrează de la Matca, anual, peste 50.000.000 de ouă. În 2013, ferma a înregistrat o cifră de afaceri de 13.439.620 lei şi un profit de 123.475 lei. Managerul, Ion Gavrilă, este unul dintre foştii preşedinţi de CAP şi a decis să facă agricultură şi în capitalism.
În zona Bădălanului, cea mai cunoscută fermă este Simongrig, deţinută de familia Grigore. Fondatorul afacerii, inginerul Petre Grigore, a lucrat, printre altele, ca şef de fermă la IAS Iveşti şi director la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR). A fost decorat cu Meritul Agricol în Grad de Cavaler. Ferma Simongrig, specializată pe cereale, plante tehnice şi legume, are unele dintre cele mai impresionante depozite din judeţ, cu o capacitate de 2.300 de tone, dar care poate creşte, cu noi investiţii. În 2013, cifra de afaceri a firmei a fost de 6.497.210 lei, iar profitul a ajuns la 330.937 lei.
Producţiile agricole din ultimii 25 de ani
Indiferent de cultură, producţia la hectar este astăzi mai mare decât era în 1990. Este adevărat că sunt şi culturi, precum cea de viţă-de-vie, spre exemplu, în care producţia pe judeţ e mai mică decât în 1990, însă din cauză că suprafeţele cultivate au scăzut radical.
Statisticile legate de producţia medie, în ultimii 25 de ani, la nivel naţional, au fost făcute de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), iar cele care vizează producţiile locale sunt realizate de Direcţia Judeţeană de Statistică.
Grâu. Producţiile medii din ultimii şapte ani, în ţară, sunt: 1.541 kg/ha (2007), 3.403 kg/ha (2008), 2.421 kg/ha (2009), 2.688 kg/ha (2010), 3.663 kg/ha (2011) şi 2.695 kg/ha (2012) şi 3.022 kg/ha (2013). În acest an s-au obţinut, în Galaţi, 3.252 kg/ha. În 1990, producţia totală, raportată la nivelul acestui judeţ, era de 147.264 tone, în vreme ce în acest an s-au produs 188.952 tone.
Porumb. Cel mai bun an, în România, a fost 2011, când producţia medie la hectar a ajuns la 4.525 de kilograme. Cel mai slab an a fost 2007, când s-au recoltat, în medie, doar 1.526 de kilograme la hectar. În rest, producţiile medii pe ani au fost: 2008 – 3.215 kg/ha, 2009 – 3.409 kg/ha, 2010 – 4.304 kg/ha şi 2012 – 2.188 kg/ha. În 2013 s-au produs 3.755 kg/ha, iar în acest an s-a ajuns la 3.695 de kilograme, în medie, la nivel de judeţ. În 1990 se obţinuseră, în Galaţi, 139.937 tone de porumb boabe. În acest an, în judeţul Galați, s-au recoltat 342.260 tone, adică de aproape două ori şi jumătate mai mult.
Floarea soarelui. Potrivit MADR, în ultimii ani, producţiile medii, la nivel naţional, au evoluat astfel: 654 kg/ha (2007), 1.437 kg/ha (2008), 1.433 kg/ha (2009), 1.597 kg/ha (2010), 1.798 kg/ha (2011), 1.313 kg/ha (2012), 2.500 kg/ha (2013). În acest an s-a recoltat, în medie, 1.803 kg/ha. În 1990, se strânsese de pe câmpurile gălăţene cantitatea de 19.639 de tone, iar în acest an s-au recoltat 91.415 de tone, deci de peste patru ori şi jumătate mai mult.
Rapiţă. La nivel naţional, cantităţile medii recoltate, în ultimii ani, au fost: 991 de kg/ha (2007), 1.844 kg/ha (2008), 1.357 kg/ha (2009), 1.755 kg/ha (2010), 1.822 kg/ha (2011) 1.622 kg/ha (2012) şi 1.471 kg/ha. În 2014, recolta în judeţ a fost de 2.478 kg/ha. În acest an s-au recoltat, în Galaţi, 41.870 de tone de rapiţă.
Viţa nobilă s-a „topit” de pe dealuri
Nici ultimul deceniu de comunism n-a fost tocmai favorabil culturii de vie nobilă, în Galaţi, dar jaful şi prăpădul s-au abătut asupra culturii abia după 1989. Peste 11.000 de hectare de vie au dispărut în ultimii 25 de ani, iar terasele pe care fuseseră plantate au rămas sterpe. Am pierdut, de la Revoluţie încoace, aproape 7.000 de hectare de vie nobilă. Din păcate, jaful a fost colectiv, aşa că nimeni n-a plătit pentru el.
Potrivit unui recensământ agricol din arhiva Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi, în anul 1976, în judeţul Galaţi se exploata o suprafaţă de vie nobilă de peste 19.000 de hectare, dintre care puţin peste 17.000 hectare erau în administrarea CAP-urilor şi 2.399 de hectare în grija IAS-urilor. Dacă socotim şi suprafeţele de vie hibridă, gălăţenii aveau în cultură, la acea vreme, 26.000 de hectare. Până în 1990, suprafaţa totală cultivată cu vie la nivel de judeţ scăzuse la 20.123 de hectare, dintre care 16.497 de hectare de vie nobilă şi 3.626 de hectare de vie hibridă.
A venit apoi jaful. Cine şi-a mai găsit via şi şpalierii pe câmp a renunţat până la urmă la cultură, din cauză că era prea scumpă, iar un an excesiv de ploios putea calamita întreaga producţie.
În 2004, din datele Direcţiei Judeţene de Statistică (DJS) Galaţi, mai erau doar 13.182 de hectare de vie nobilă pe rod. Până în 2007, suprafaţa cu vie nobilă scăzuse la 8.942 de hectare, deci la mai puţin de jumătate din cât se exploata în anii ’70.
În cadrul programului de reconversie s-au plantat 918 hectare de vie nobilă. E un început promiţător, dar suprafaţa totală de vie – pentru struguri de vin şi de masă, plus soiuri hibride – nu depăşeşte încă 14.975 de hectare, adică doar ceva mai mult de jumătate din cât aveam în comunism.
Producţia de struguri s-a înjumătăţit
Cum vii mai sunt doar pe ici, pe colo, nici la vreo producţie record de struguri nu ne putem aştepta. Din datele Direcţiei de Statistică Galaţi, în 1990 s-au recoltat în judeţul Galați 82.229 de tone de struguri. Cel mai bun an postrevoluţionar pentru această cultură a fost 2004, când s-au recoltat 96.745 de tone de struguri. În 2014, în judeţul Galaţi s-au recoltat doar 39.845 de tone de struguri.
Preferaţi în vechiul regim, cartofii nu se cultivă în capitalism
Cultura cartofului este una din cele pe care gălăţenii nu le mai preferă, la 25 de ani de la dispariţia colectivizării. Potrivit datelor Direcţiei de Statistică Galaţi, producţia totală, la nivel de judeţ, era în 1990 de 24.764 de tone. În 2014, legumicultorii gălăţeni au mai produs doar 9.480 de tone de cartofi.
Articol preluat din publicația Viața Liberă. Autor: Gabriel Kolbay
Foto: Adevărul.ro
