Semănat porumb. Pregătire sol, densități și norme de semănat

Violina Gorcinschi - 8 martie 2024 13:23

Semănatul porumbului. Porumbul este o cultură care are o serie de cerințe în ceea ce privește solul, temperatura, umiditatea și alte condiții. Pentru a obține randamente bune la porumb, țineți cont de cum se pregătește solul, unde, cum, cât și când se seamănă semințele, informații pe care le puteți afla din acest articol.

• Semănatul porumbului. Cerințe privind lucrările solului;
• Semănatul porumbului. Pregătirea semințelor;
• Când se seamănă porumbul;
• Semănatul porumbului. Densități;
• Semănatul porumbului. Calcularea normei de semănat.

Porumbul se numără printre cele mai cultivate plante atât din țara noastră, cât și în lume. În ciuda faptul că această cultură este atât de extinsă pe glob, tehnologia de cultivare diferă foarte mult, din cauza diferențelor de sol, temperatură, lumină, umiditate, soi etc. Aflați care sunt metodele optime de înființare a porumbului în țara noastră.

Citiți și: Când se seamănă porumbul. Perioade optime de semănat

Semănatul porumbului. Cerințe privind lucrările solului

Cultura de porumb are nevoie de un sol afânat în profunzime, mărunțit la suprafață, cu o rezervă semnificativă de apă și fără buruieni. Lucrările de pregătire a solului diferă în funcție de culturile premergătoare și de umiditatea acestuia în momentul efectuării lucrării.

• Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare timpurie. Dacă plantele premergătoare se recoltează timpuriu, se efectuează lucrări de dezmiriștit imediat după această procedură. În plus, în cazul solurilor compacte, grele, cu exces temporar de umiditate, se apelează la o afânare adâncă pentru a ameliora regimul de ventilație și umiditate. Procedura se efectuează la o adâncime de 50-80 de cm, o dată la 4 ani. Imediat ce condițiile o permit, cum ar fi umiditatea, este nevoie de realizarea arăturii la adâncimea de 20-25 de cm pe terenurile mai ușoare și 25-28 cm pe cele grele și mijlocii. În acest caz, se folosește plugul în agregat cu grapa stelată sau inelară. Până în sezonul de toamnă, paturile germinative se păstrează afânate, fără buruieni, prin intermediul lucrărilor de întreținere a arăturii făcute cu grapa cu discuri și lamă nivelatoare în agregat cu grapa cu colţi reglabili, grapa rotativă, sau numai cu grapa cu colţi reglabili, în funcţie de starea arăturii (grad de nivelare şi de măruţire a bolovanilor) şi de gradul de îmburuienare a solului. Este indicat ca aceste lucrări de întreținere a arăturii să fie făcute perpendicular sau oblic pe direcția arăturii, pentru a asigura o nivelare corespunzătoare a terenului.
• Lucrările solului după plante premergătoare cu recoltare târzie. Dacă planta premergătoare are recoltare târzie, adică toamna, imediat după această procedură, este indicată realizarea lucrării de dezmiriştit. Arătura se face cât de repede se poate, la o adâncime de 25-28 cm, cu plugul în agregat cu grapa stelată. Indiferent ce cultură a fost plantată înainte, pe terenurile în pantă, arăturile se efectuează numai de-a lungul curbelor de nivel.
• Lucrările solului primăvara. Dacă arătura s-a realizat în condiții bune, iar terenul este bine nivelat, fără resturi vegetale la suprafață sau buruieni în primăvară, solul se lasă nelucrat până în ziua semănatului sau cu o zi înainte, când paturile germinative se pregătesc folosind combinatorul sau cu grapa cu discuri şi lamă nivelatoare în agregat cu grapa cu colţi. Dacă la desprimăvărare terenul e îmburuienat și denivelat, imediat după zvântare, se realizează o lucrare cu ajutorul grapei cu discuri şi lamă nivelatoare în agregat cu grapa cu colţi, sau grapa rotativă. Ulterior, se efectuează pregătirea patului germinativ în preziua sau ziua semănatului, prin intermediul combinatorului perpendicular pe direcţia de semănat. Patul germinativ trebuie să fie mărunţit, afânat pe adâncimea de 3-6 cm, iar dedesubt să fie „aşezat”, pentru a stimula ascensiunea apei către bobul de porumb.
• Lucrările minime („minimum tillage”) la porumb au în vedere lucrarea solului cu grapa cu discuri, sau afânarea solului cu cizelul sau paraplow-ul urmată de lucrarea cu grapa cu discuri. Semănatul direct („no tillage”) reprezintă semănatul porumbului direct în miriştea plantei premergătoare, în teren nelucrat.
• Lucrările alternative au în vedere alternarea anilor când se realizează arătura cu anii când solul se lucrează numai cu grapele cu discuri.

Semănatul porumbului. Pregătirea semințelor

Calitatea seminţelor contează foarte mult la înființarea culturii. Seminţele utilizate la semănat trebuie să aparţină unui hibrid potrivit pentru zona de cultură şi să fie certificate. Pentru a îndeplini cerinţele de calitate pentru semănat, sămânţa de porumb trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98% şi germinaţia de peste 90%. Valoarea cold-test trebuie să fie de cel puţin 70%.

La semințele de porumb, pot fi prezenți agenți patogeni periculoși care produc boli și, implicit, daune în cultură. Printre cei mai comuni se numără: Gibberella zeae (putregaiul tulpinilor şi al ştiuleţilor de porumb), Sorosporium holci-sorghi (tăciunele ştiuleţilor şi paniculelor de porumb), Gibberella fujikuroi (înflorirea albă a boabelor de porumb), Diplodia maydis (putregaiul uscat al tulpinilor şi ştiuleţilor), Ustilago maydis (tăciunele comun al porumbului).

Pe de altă parte, atunci când încolțesc, seminţele devin un mediu propice pentru dezvoltarea unor microorganisme din sol, deoarece se îmbibă repede cu apă, iar dacă temperatura este sub 10 grade Celsius, germinaţia are loc greu sau poate fi chiar inhibată. De regulă, pe seminţele umede din sol se poate dezvolta o serie de ciuperci (Fusarium, Pythium, Penicillium, Aspergillus, Sorosporium holci- sorghi), în special în zona embrionului, provocând pierderea capacităţii germinative şi chiar la putrezirea seminţelor. De aceea, sămânţa are nevoie de tratamente cu fungicide.

Pentru a proteja plăntuțele de porumb împotriva atacurilor dăunătorilor precum gărgăriţa frunzelor (Tanymecus dilaticollis) sau viermii sârmă (Agriotes sp.), în special dacă porumbul urmează după el însuşi sau după plante atacate de susceptibile dăunători (floarea-soarelui, sfecla de zahăr) seminţele se tratează cu insecticide.

Când se seamănă porumbul

Porumbul poate fi semănat atunci când, la nivelul solului, la adâncimea de 10 cm, la ora 07:00 dimineața, să se înregistreze o temperatură de 8 grade Celsius, iar vremea să continuă să se încălzească.

În calendar, epoca potrivită de semănat porumbul este:

• între 1 și 20 aprilie în câmpia din sudul și vestul țării, în sudul Moldovei și Dobrogea;
• între 15 și 30 aprilie în centrul Transilvaniei și centrul Moldovei;
• între 20 și 30 aprilie în zonele submontane și nordul țării.

Dacă se seamănă mai mulți hibrizi, se începe cu cei care au sămânța cu valoarea cold-test cea mai ridicată, rezistând mai bine la eventualele temperaturi mici ce pot apărea după semănat. Cronologic vorbind, se seamănă întâi hibrizii mai timpurii care tolerează frigul din timpul germinării și de la începutul vegetației, însă care sunt mai sensibili la seceta și arșița din timpul verii, în comparație cu cei mai târzii. Hibrizii timpurii plantați devreme pot fi valorificați mai bine, în special atunci când după ei urmează culturile de toamnă.

Citește și: Hibridul de Porumb BC 323: o alegere de top pe câmpurile din Miheșu de Câmpie

Alegerea momentului optim de semănat asigură umiditatea necesară în procesul de germinare, iar plantele se dezvoltă mai repede, ceea ce asigură recoltarea și eliberarea mai timpurie a terenului de resturi vegetale. Pe de altă parte, hibrizii tardivi folosesc mai bine potenţialul termic al zonei.

Dacă semănatul are loc prea devreme, chiar și în cazul în care materialul săditor a fost tratat împotriva dăunătorilor și agenților patogeni, producția poate fi serios afectată. Acest lucru este cauzat de faptul că perioada de la semănat la răsărire se prelungește până la trei săptămâni sau chiar mai mult. Răsărirea este neuniformă, iar densitatea este redusă. În lipsa erbicidelor, apar și multe specii de buruieni care prind bine rădăcini și sunt greu de combătut ulterior.

Pe de altă parte, dacă semănatul are loc prea târziu, randamentul este afectat negativ. Solul are umiditate redusă, răsăritul este întârziat, iar fenofazele de înflorire-fecundare sunt decalate în perioada din vară cu temperaturi mari şi umiditate atmosferică scăzută, fapt ce duce la creşterea procentului de plante sterile şi la reducerea producţiei.

Citiți și: Semănatul porumbului la viteze mari: cum este influențată producția

Semănatul porumbului. Densități

Densitatea de semănat este unul dintre cei mai importanți factori care condiționează obținerea de recolte mari de porumb. Porumbul, față de alte culturi, este mult mai mult influențat de acest factor. De exemplu, cerealele păioase compensează între anumite limite pierderile de densitate prin creşterea numărului de fraţi productivi pe plantă, formarea unui număr mai mare de boabe în spic şi creşterea masei boabelor pe spic. Porumbul, în schimb, formează ştiuleţi mai mari dar nu compensează decât într-o mică măsură pierderile de densitate.

Randamnetul la porumb se corelează pozitiv cu mărirea densităţii până la anumite limite şi negativ cu producţia individuală a fiecărei plante. Astfel, la densităţi mai mari, producţia pe plantă este mai mică, însă producţia la hectar este mai ridicată, în timp ce la densităţi mici, producţia pe plantă este mare, dar producţia la hectar este scăzută.

Prin stabilirea unei densități, se are în vedere obținerea unui anumit număr de plante recoltabile pe hectar, în funcţie de hibrid (precocitatea hibridului) şi de condiţiile concrete de cultivare (aprovizionarea cu apă şi elemente nutritive, gradul de îmburuienare şi posibilităţile de combatere a buruienilor).

Citește și: Erbicidare eficientă cu produse Agricover în porumbul de la Hărman, lângă Brașov

La cultura de porumb, densitatea variază în limite destul de generoase, de la 45.000 la 70.000 (chiar până la 75.000) plante recoltabile/ha. Fermele care aplică o tehnologie intensivă, cu o fertilizare corespunzătoare, merg mai sus cu densitatea la semănat, depășind 80.000 de plante pe hectar.

Densitatea la semănat se exprimă în boabe germinabile/ha şi intră în calculul normei de sămânţă la hectar. Aceasta se stabileşte plecând de la densitatea la recoltare, care se exprimă în plante recoltabile/ha, la care se adaugă un procent de 10-15% ce este reprezentat de pierderile de plante în perioada de la semănat până la recoltat, aceste pierderi având următoarele cauze:

– coeficientul de patinare al semănătorii, care este determinat de pregătirea patului germinativ;
– pierderile de plante din intervalul de germinare – răsărire;
– lucrările de îngrijire (praşile), care, efectuate necorespunzător, reduc numărul de plante prin tăiere
sau prin acoperire cu pământ;
– atacul dăunătorilor şi bolilor.

Semănatul porumbului. Calcularea normei de semănat

Cantitatea de sămânţă la hectar (norma de semănat) depinde de densitatea la semănat, puritate fizică a seminţelor, germinaţia seminţelor şi MMB. Norma de semănat se stabilește după următoarea formulă:

• C= DxMMB/P x G x 100, unde:

– C = norma de semănat, în kg/ha;
– D = densitatea de semănat, în boabe germinabile pe hectar;
– MMB = masa a 1000 boabe, în g;
– P = puritatea fizică a seminţelor, în %;
– G = germinaţia seminţelor, în %.

Norma de semănat variază, de regulă, între 15 și 30 kg/ha. Semănatul se recomandă cu semănători de precizie.

În România, porumbul se seamănă de obicei la 70 cm între rânduri, distanţă la care este adaptată întregul sistem de utilaje pentru întreţinerea culturii şi recoltarea. La 70 de cm între rânduri, prăşitul mecanizat este realizat în condiţii de productivitate ridicată, fără a distruge sau a afecta plantele. Unele ferme au adoptat însă și distanțe mai mici la semănat, pentru a avea o densitate mai mare.

Adâncimea de încorporare a seminţelor este depinde de umiditatea solului din stratul superficial şi de textura solului. Semănatul se efectuează la 5-6 cm adâncime pe solurile mai grele şi în zonele mai umede şi la 6-8 cm pe solurile mai uşoare şi în zonele mai uscate. Adâncimea de semănat determină uniformitatea răsăririi plantelor. Pentru a se asigura un răsărit „uniform şi exploziv”, semănatul trebuie să fie cât mai uniform ca adâncime de încorporare a seminţelor, aceasta fiind influențată de buna pregătire a patului germinativ. La începutul epocii optime de semănat, când rezerva de apă a solului este mai mare şi când solul se încălzeşte la suprafaţă, este indicată reducerea adâncimii de semănat cu 1-2 cm pentru a nu se întârzia prea mult răsăritul. Pe măsură ce rezerva de apă din stratul superficial scade şi când solul se încălzeşte şi în straturile mai profunde, adâncimea de semănat creşte, astfel încât sămânţa să fie amplasată în stratul umed al solului.