• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Anunțuri
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Știri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Silozul înfiinţat cu fonduri europene – şansa de dezvoltare a comunităţilor sărace de la ţară. Studiu de caz: comuna Vâlcelele din judeţul Călăraşi

    agrointeligenta.ro -

    Un grup de producători agricoli din comuna călărăşeană Vălcelele a reuşit să salveze întreaga comunitate printr-o investiţie facilitată de accesarea fondurilor europene. Meritul revine în totalitate fermierilor care s-au mobilizat să ridice un siloz în care să îşi depoziteze recolta de pe cele 24.000 de hectare lcurate de membrii asociaţiei.

    „Cine se va uni și va crea grupuri de producători va rezista oricăror dificultăți, chiar și crizei, chiar și globalizării,”, a declarat Vasile Iliuță, președintele grupului de producători din comuna Vâlcelele, din județul Călărași. „Cine n-o va face, va plăti mai scump pentru a avea acces la tehnologie,” a adăugat el. Uneori, de succesul grupului depinde și soarta comunității. Acesta este și cazul comunei Vâlcelele. Cele 16 exploatații agricole din comună, membre ale asociației, angajează nu numai tinerii din Vâlcelele, ci și din localitățile învecinate.

    Comuna Vălcelele are 2 000 de locuitori, însă două treimi dintre ei au peste 65 de ani, iar tineri apți de muncă sunt doar 300 – toți angajați de aceste ferme. Asociaţia Consorţiu de Extensie şi Dezvoltare Rurală, reprezentată de Vasile Iliuţă, este unul dintre primele grupuri de producători din România, având iniţial 30 de membri. A fost constituită în 2004, după derularea unui proiect cu fonduri de la Banca Mondială, iniţiat de Academia de Studii Economice din Bucureşti şi de-atunci a crescut la 106 membri, care administrează împreună peste 24 000 de hectare de teren. O treime din aceşti fermieri au accesat fonduri europene de dezvoltare rurală, iar 15 lucrează peste 500 de hectare fiecare, restul deţinând suprafeţe cuprinse între 100 şi 500 de hectare.

    Până nu demult, una dintre marile probleme ale fermierilor din România era lipsa unor silozuri care să asigure depozitarea producţiei de cereale şi, din această cauză, cei mai mulţi dintre ei erau nevoiţi să-şi vândă toată producţia imediat, la preţuri dictate de cumpărători.

    Primul siloz a fost cumpărat prin Măsura 142

    Asociaţia din Vâlcelele s-a organizat în ultimii ani şi are acum câteva silozuri unde membrii săi îşi depozitează producţia în comun, pentru a o vinde la preţuri cât mai bune. Totul a început cu sprijinul primit prin Măsura 142, care îi stimulează pe producătorii agricoli să-și vândă producția în comun. Mai precis, dacă aceștia fac dovada că 75% din producție a fost vândută prin asociație, APDRP recompensează grupul, timp de cinci ani, cu un procent cuprins între 3% și 5% din sumele încasate anual din vânzarea produselor. Astfel, banii primiți până acum, aproximativ 170.000 de euro, au sprijinit asociația în achiziționarea unui siloz la Grădiștea, în valoare de 425 000 de euro.

    Un alt siloz realizat cu fonduri europene a fost finalizat în 2011, la Floroaica, în comuna Vâlcelele, și a costat 110 milioane lei. În acest caz, finanțat prin Măsura 312, nu grupul de producători a fost solicitantul, ci unul dintre membrii săi, pentru că una dintre prevederile din Ghidul Solicitantului excludea participarea grupurilor. Una dintre condițiile din ghid, a explicat Vasile Iliuță, era ca solicitantul să dețină terenul – or nu grupul de producători deține teren, ci membrii săi. Cu toate acestea, silozul este folosit de întreaga asociație.

    Un al treilea siloz, realizat cu fonduri europene la Borcea, tot prin Măsura 312, este în construcție în acest moment și are un buget total de 105 milioane lei.

    Negocieri „la comun” cu băncile

    Asociaţia acordă şi sprijin membrilor care doresc să obţină finanţare europeană pentru proiecte individuale. Potrivit lui Vasile Iliuţă, acest sprijin constă, printre altele, în negocieri cu băncile şi garantarea creditelor cu depozitele bancare ale asociaţiei.

    „De când ne-am înființat, din cotizațiile strânse am garantat cu depozitele noastre împrumuturi ale fermierilor și am împrumutat pe termen de un an fermierii care aveau nevoie de lichidități,” a spus Iliuță. El îi sfătuieşte pe cei care doresc să se asocieze să implice iniţial doar câţiva membri şi, pe măsură ce grupul se maturizează, să coopteze noi fermieri, pentru că gestionarea unui grup nou cu foarte mulţi membri este mult mai dificilă. Îşi mai doreşte ca grupul din Vâlcelele să fie reprezentat în Comitetul de Monitorizare al PNDR, pentru că în acest fel ar putea contribui la luarea unor decizii care să promoveze asocierea fermierilor.

    Fermierii, încă reticenţi la ideea asocierii

    Asocierea este însă privită cu reticenţă de mulţi agricultori din România, care au încă vii în amintire colectivizarea forţată şi cooperativele din timpul comunismului. Cu toate acestea, în ultimii ani au apărut mai multe grupuri de producători iar autorităţile doresc să încurajeze practica asocierii. Avantajele sunt evidente: producţia este valorificată mai bine, preţurile obţinute sunt mai ridicate, nu eşti singur, ci ca membru al unui grup activ beneficiezi de sprijin din partea celorlalţi membri. “Va fi foarte greu să menţinem formele asociative dacă nu sunt luate măsuri care să-i stimuleze pe oameni”, consideră Iliuţă.

    „A-i ţine pe oameni într-o astfel de asociaţie este greu, nu doar pentru că apar multe păreri şi orgolii, ci şi pentru că fermierii mai mici, dacă nu sunt ajutaţi, nu văd beneficiile acestei asocieri”, a adăugat el. Sugestii pentru încurajarea asocierii Pentru a-i sprijini și mai mult pe fermieri în această perioadă, Iliuță sugerează creșterea procentului de finanțare nerambursabilă pentru investiții în silozuri, depozite de îngrășăminte, de ierbicide-pesticide și tehnologie performantă de la 50% la 80%. Totodată, pentru a permite și grupurilor să solicite finanțare pentru astfel de investiții prin Măsura 312, sugerează eliminarea prevederii privind obligativitatea deținerii terenului de către asociație.

    „Pentru a avea grupuri puternice, trebuie să le dotăm cu tehnologie de ultima generație, cu utilaje de mare capacitate, care să deservească un număr ridicat de fermieri, să putem cumpăra mașini de transport ale grupului de producători, să construim depozite de îngrășăminte și de pesticide care necesită condiții optime, cu temperatură controlată. În acest fel, ar rezulta costuri mai mici pentru fiecare fermier în parte și fiecare ar vedea beneficiile asocierii.” „Dacă nu-i va uni ceva, membrii își vor pierde entuziasmul și vor redeveni haiduci, pe cont propriu. Cred că și acest siloz pe care îl avem împreună, din banii primiți prin Măsura 142, ne ține uniți.”

    Sursa: România Rurală – Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală



     


    Te-ar mai putea interesa

    Fermierul Valentin Popa a pierdut toate culturile: ”Cerem autorităților să ne ajute pentru că vom da faliment” Dezastrul lăsat în urmă de vijeliile cu grindină cât un ou și rafale de peste 100 de km/h! Antracnoza la castraveți. Semne, combatere

    Ultimele știri

    Super concurs pentru fermierii parteneri Rodbun, cu premii fantastice Ce facem cu solul – îl îmbunătăţim sau sperăm în continuare în ploi optime şi la timp? Producătorii europeni de îngrășăminte cer taxe suplimentare pentru fertilizanții din Rusia și Belarus