Fertilizarea cu sulf. Doze recomandate la culturile principale
Violina Gorcinschi -
Administrarea sulfului în principalele culturi – doze recomandate pentru rapiță, cereale și alte plante. Sulful reprezintă un element esențial în fertilizarea cu azot a plantelor, astfel că doza de sulf necesară unei culturi se calculează în funcție de cantitatea de azot aplicată. Aflați din acest articol cum se administrează sulful la culturile principale.
Sulful se aplică într-o cantitate care depinde de cât azot se administrează, dar și de cerințele fiecărei plante. Există multe tipuri de soluri care sunt sărace în sulf. Carențele sunt mai întâlnite în fermele cu producții mari, în principal la culturile de rapiță și alte plante crucifere, precum și pe soluri ușoare, sărace în compuși de humus.
Sulful – de ce e important în fertilizare
Sulful este o componentă a proteinelor sau, mai precis, a aminoacizilor sulfuroși (metionina, cistina și cisteina), care determină conținutul și valoarea biologică a proteinei. Lipsa lui duce la formarea de proteine incomplete și o creștere a conținutului de nitrați din plantă, potrivit wrp.pl.
Sulful „cooperează” cu azotul la dezvoltarea culturilor și la utilizarea biologică a acestui ingredient de către plante. Un efect al carenței de sulf este perturbarea metabolismului care prelucrează azotul la plante. De aceea, la calcularea dozelor de îngrășământ, sunt importante calculele exacte.
În cazul unui deficit de sulf, până la 50% din azotul absorbit nu este transformat în proteine vegetale cu valoare totală. Acest lucru are ca rezultat o pierdere financiară evidentă sub formă de azot neutilizat și recolte de calitate mai scăzută și mai slabă.
Sulful facilitează, de asemenea, formarea ligninei, care întărește țesutul mecanic al plantelor și previne depunerea. Aplicarea sulfului sub formă de fertilizare foliară limitează dezvoltarea bolilor fungice.
Doze recomandate de sulf la principalele culturi
Se consideră că dozele aproximative de sulf ar trebui să depindă de doza de azot aplicată. Pentru rapița iubitoare de sulf, acest element se aplică, în medie, într-o cantitate de 1/4 din doza de azot, iar pentru cereale – 1/8 din doză (cel puțin pentru secară și ovăz, mai ales pentru grâu).
Doza de sulf se poate determina și pe baza randamentelor dorite:
– 12-14 kg sulf/t de semințe la rapiță;
– 4 kg sulf/tona de boabe grâu;
– 3,5 kg sulf/tona de boabe de triticale și orz.
Pentru cerealele de toamnă, în special grâul fertilizat intensiv cu azot, ar fi indicat ca primăvara să se adauge 20-30 kg sulf/ha, de ex sub formă de (la alegere): 100-120 kg sulfat de amoniu, 120-150 kg de kieserite (25% MgO) sau 150 kg/ha de sol sub formă de sulfat de magneziu sau îngrășământ cu magneziu și sulf. La rapiță, se aplică doze duble din aceste substanțe.
Gunoiul de grajd conține doar 0,08% sulf, adică într-o doză medie de 35 t/ha din acest îngrășământ, se livrează în sol 28 kg de sulf, din care plantele vor folosi 20-30% în primul an și cantități similare în următorii doi ani. Restul se pierde.
Citește și: Necesarul de azot pentru o cultură de grâu cu producție de 8 tone la hectar
Gunoiul de grajd de la păsări conține cantități mult mai mari de sulf (0,22% sulf) și se recomandă în doze mai mici (până la 15 t/ha).
În ceea ce privește cerințele de sulf ale plantelor, acestea pot fi împărțite în trei grupe:
- cu cerinţe foarte mari, peste 50 kg de sulf/ha: cruciferele (varza, rapița, muștarul, conopida, broccoli și altele) și amaryllidaceae (usturoiul, ceapa, prazul);
- cu cerințe mari, de la 25 la 50 kg de sulf/ha: plante din familia leguminoaselor (lucerna, trifoi, leguminoase) precum și sfecla roșie și porumbul;
- cu cerințe reduse – de la 15 la 25 kg sulf/ha: ierburi, cereale și cartofi.
Sulful nu se administrează în exces, deoarece are un efect negativ asupra plantelor și solului, crescându-i aciditatea și distrugându-i structura.
Deficiența de sulf. Semne
Carențele de sulf sunt vizibile în special la rapiță, ale cărei frunze mai tinere sunt afectate de cloroză pe margini. Frunzele unei plante cu deficiențe de sulf sunt, de regulă, mai mici, mai rigide și casante. Odată cu creșterea tulpinii, frunzele mai tinere se deformează, se ondulează spre interior și iau forma unei linguri marmorate.
Citește și: ARE RAPIȚA NEVOIE DE SULF TOAMNA?
În perioada de înflorire, la rapița cu carență de sulf numărul de flori legate este redus. Petalele sunt galben-pal sau albicioase și sunt ignorate de polenizatori. Acest lucru duce la o reducere a numărului de silicve și semințe.
