Gospodăria țărănească cu 10 vaci la muls. ”Cât eu trăiesc după ele, am obligația să le asigur o viață optimă”
Daniel Befu -
7 POZEVEZI GALERIA
La Suseni, în județul Harghita, Banyasz Jozsef a pus bazele unei gospodării țărănești care se declară prosperă cu numai 10 vaci la muls și propria producție de brânzeturi maturate. În plus, crescătorul de animale reușește să insufle spiritul antreprenorial și altor producători agricoli din zonă, găzduind periodic întâlniri și dezbateri organizate…în șura culturală.
În vârstă de 57 de ani, Banyasz Jozsef se autodefinește ca un țăran autentic. Spune despre sine că a avut aspirații de intelectual, dar a realizat că iubește lucrurile simple, iar în urmă cu 10 ani a luat decizia de a se dedica microfermei sale ce funcționează după modelul vechi al gospodăriei țărănești.
”Fiecare om în zona noastră, deci în toată România putem spune, de trei-patru generații înainte erau țărani, numai că moda și paradigma ne-a scos din această idee. Omul dacă vrea să găsească fericirea, atunci prin natură o va găsi și direcția către natură este o viață țărănească autentică unde omul trăiește cu animalele, cu pământul și dacă trezești pământul atuncea trezește în tine și cum să zic ființa care este proprie a pământului, al solului”, spune crescătorul de vaci din rasa Bălțată Românească.
”Animalele au nevoie și de o anumită afecțiune de la țăran”
Activitatea gospodăriei este predominant zootehnică, principalul mijloc ce producție fiind reprezentat de efectivul de vaci de lapte pe care fermierul îl crește prin pășunat. ”Gospodăria este integrată în familie, deci fiecare persoană și fiecare animal în familie au un anumit rol în această interacțiune. Am 10 vaci de muls, sunt Bălțată Românească. Este un parteneriat: atâta timp cât trăiesc eu după animale, atunci și eu am o obligație să le asigur o viață optimă (…). Animalele au nevoie de fân, de apă curată, de aer curat, de lumină și de o anumită afecțiune de la țăran”, consideră crescătorul.
Vacile lui Banyasz Jozsef nu sunt niciodată legate, ci se bucură de o pășune integrată în cadrul gospodărie. ”Pășunea este împărțită în șapte porțiuni. Într-o săptămână, doar o porțiune este păscută. Avem o rotație și, anual, de patru-cinci ori primesc iarbă, otavă proaspătă. Este o anumită ierarhie între animale și eu sunt o parte în această ierarie. Încerc să fiu masculul Alfa, dar nu reușesc totdeauna, de aia am numit ierarhia asta ca și cum ar fi o ierarhie dinamică. Din punct de vedere moral, dacă este cineva la locul potrivit mai sus, atunci el este și în ierarie mai presus. Câteodată când sunt nervos și nu sunt din punct de vedere moral la limita necesară, atunci trebuie să mă umilesc și să-mi recapăt locul unde mi se cuvine, pentru că știți că omul nu-i mare, numai se crede că-i mare”, explică Banyasz Jozsef care este modul în care relaționează cu animalele sale.
Brânza, produsă din lapte crud, în ceaun de cupru
Laptele produs de văcuțe este procedat în gospodărie, iar brânzeturile sunt maturate după rețete tradiționale. ”Fiecare zi avem de făcut, am 10 vaci de muls și încă juninci și tineret 12, deci fiecare are o personalitate, trebuie să lucrez cu ele aparte, mulg zilnic de două ori și din lapte crud fac brânză maturată. Nu se pasturiezează niciodată laptele, brânza se poate matura un an, un an jumate. Este făcută într-un ceaun de cupru, este un mediu natural unde se poate steriliza mai ușor, se pot steriliza bacteriile care nu sunt necesare la brânză”, punctează fermierul.
Zilnic, micul producător prelucrează 150 de litri de lapte, iar producția anuală de brânză maturată ajunge la 3.500 de kilograme. ”Brânza este un produs din care pot să finanțez ferma și familia, dar produsul meu nu este brânza, produsul meu este viața țărănească autentică. Pentru brânză vin oamenii la mine, dar nu numai acel om poate să cumpere de la mine brânză care ascultă care sunt gândurile din spatele brânzetului. De aia nu sunt la piață, numai de acasă dacă vine omul la mine, stăm la o masă, vrea brânză, trebuie să asculte. Trebuie reclădită latura țărănească societății, pentru că dacă se pierde țăranul, se pierde și națiunea”, explică Banyasz Jozsef.
Întâlniri săptămânale în șura culturală
Pentru a salva gospodăria țărănească în forma sa veche, micul fermier și-a gândit spațiul ca unul al învățăturii. Atât a sa proprie, cât și a învățăturii împărtășite cu cei din jurul său. Speră mai ales ca generația tânără să îmbrățișeze valorile care au definit satul în vremurile în care de aici pornea suflul românesc.
”Încerc să fiu un țăran al secolului XXI-lea. ȚăranuL autentic când era, trăia cu natura în armonie, trăia într-o comunitate unde fiecare țăran știa ce are de făcut și a reieșit din această comunitate tot ceea ce este optim pentru viața de toate zilele. Acum Țăranul e o ciudățenie în secolul XXI, iar eu consider că am o misiune ca să reînființez un anumit stil de viață care e analog cu țăranul autentic, dar e și actual (…) Gândesc ce ar face bunicul meu dacă trăia în secolul nostru pentru că era descurcurăț. (…) Am studiat teologie puțin, asistență socială și am lucrat în cadrul asistenței sociale, la educația adulților, dezvoltarea regională, dezvoltare rurală. Încercam să educăm pe tineri în domeniul agricol organic, am avut și un atelier de practică, dar tot am auzit de la gospodari că e ușor să vorbești despre agricultură dacă nu faci, fă, am auzit acest, fă, și la 47 de ani am încercat să revin la matca inițial, de unde am provenit. (…) Aici în șura culturală avem niște programe: în fiecare marți seară avem un cerc cititor cu niște prieteni care sunt deschiși la ideile despre care am vorbit. Vin din toată împrejurimea, avem 10, 12, 15 persoane, deschidem și un vin pentru că știți cum e, bucuria nu este un păcat, ci și este un adaos pentru viața de toate zilele, pentru că cine cu iubire face munca fizică, are o anumită legătură cu suferința”, încheie fermierul.
Gospodăria țărănească cu 10 vaci la muls, toate Bălțată Românească
