Cédric Benoist, COPA-COGECA: Nu putem accepta ca grâul și orzul să fie din nou excluse de la protecție în Acordul revizuit cu Ucraina
Violina Gorcinschi -
Cédric Benoist, președintele grupului Cereale din cadrul COPA-COGECA trage un semnal de alarmă și anunță că fermieri europeni nu pot accepta ca grâul și orzul să fie din nou excluse, de la măsurile de protejarea a pieței, în cadrul noului acord revizuit al UE cu Ucraina.
Cédric Benoist a făcut public un punct de vedere argumentat în care expune problemele sectorului atât din punct de vedere al fermierului, cât și al reprezentantului producătorilor agricoli afectați de importul nelimitat și netaxat de cereale din Ucraina, pe piața din Uniunea Europeană.
”Ca producător de culturi vegetale din centrul Franței, am fost în prima linie pe parcursul acestor trei ani dificili pentru sectorul nostru de producție. Discutând cu mulți dintre colegii mei fermieri din întreaga UE, am constatat că experiența mea este una comună cu a altora. Observ că stresul și incertitudinea crește din nou în rândurile fermierilor. În mai puțin de o lună și jumătate, vor expira Măsurile Comerciale Autonome cu Ucraina (ATM). Este un punct critic în care nu ne permitem să repetăm greșelile trecutului, deși, în această etapă, acest deziderat este departe de a fi garantat.
Dacă grâul comun și orzul nu sunt protejate cum trebuie în următoarea revizuire a Acordului de Asociere UE-Ucraina, sectorul de cereale european s-ar putea să nu își mai revină niciodată și nicio viziune pentru viitorul agriculturii nu va mai putea repara daunele.
Criza COVID-19, urmată de războiul din Ucraina, a provocat o creștere dramatică a costurilor de producție, cauzată în principal de scumpirea îngrășămintelor. Pentru a da un exemplu concret, în Franța, costul de producție mediu pe hectar la grâul comun a fost de 1.414 euro în 2020. În 2023, a crescut la 2.065 euro, cu niveluri similare proiectate pentru 2024. O creștere de 46% este orice altceva în afară de nesemnificativă.
Trenduri similare sunt vizibile și în alte țări UE, cu creșteri ale costurilor de producție de 36% în România, 24% în Belgia și un zguduitor 68% în Irlanda.
Dacă piața ar fi absorbit aceste costuri, nu am fi tras semnale de alarmă. Problema este, însă, că prețurile la cerealele din Europa nu au urmat trendul ascendent, în special când vine vorba de culturile care se importă acum în cantități mari din Ucraina de când a început războiul și, implicit, liberalizarea comerțului.
Astăzi, prețurile la grâul comun sunt semnificativ mai mici decât cele de dinainte de război. În Franța, de exemplu, prețul la finalul anului 2023 a fost de circa 209 euro/tonă, în comparație cu prețul mediu de 304 euro/tonă în 2020. Mulți argumentează că 2020 este un caz special din cauza pandemiei, dar chiar și în 2018, prețul mediu a fost de 195 euro/tonă. Chiar dacă era puțin mai ieftin decât prețurile actuale, acum șapte ani era o eră total diferită, cu mult înainte de contextul inflației actuale.
Cerealele care nu au fost supuse unor importuri în cantități mari din Ucraina, precum grâul durum, au trecut prin creșteri de preț sănătoase. Prețul actual de 315 euro/tonă nu numai că este mai mare decât în 2020, dar cu mult mai scump decât în 2018, când media era de 230 euro/tonă. Contrastul este frapant și ne duce la o concluzie clară: importurile de cereale din Ucraina au creat un surplus pe piață care a descurajat prețurile la culturile cheie din UE.
Înainte de liberalizarea comerțului din 2022, importurile UE la grâul comun din Ucraina erau limitate la 0,5 milioane de tone, supuse unui contigent tarifar la un milion de tone. De când s-a eliminat această limită, importurile au explodat la 6,5-7 milioane de tone anual. Aceste importuri adiționale nu au înlocuit alte surse suplimentare – importurile totale de grâu în UE au sărit de la 2-3 milioane tone la peste 9 milioane. De asemenea, nu a scăzut nici producția UE, care s-a diminuat doar cu un milion de tone. Totodată, nu a crescut nici consumul la nivelul UE – dimpotrivă, consumul de grâu și de alte cereale similare a scăzut.
Unii ar putea spune că importurile de grâu înlocuiesc alte tipuri de cereale folosite în scopuri similare, însă nu este cazul. Importul total de cereale în UE s-a ridicat de la 22 milioane de tone la 33 milioane de tone în 2023 – o creștere de 50%, în timp ce exporturile au scăzut ușor de la 52 la 50 milioane de tone.
Aritmetica e simplă: piața UE se confruntă acum cu un surplus de cel puțin 5 milioane de tone de grâu, cu o balanță similară și la orz. Nu trebuie să fii economist ca să îți dai seama că, atunci când aprovizionarea crește și cererea rămâne neschimbată, prețurile scad inevitabil. Și nici nu luăm în considerare faptul că producția UE a fost mai mică decât în mod obișnuit în ultimii ani.
Când a fost introdus actualul cadru ATM, grâul comun și orzul au fost excluse din mecanismul de salvgardare bazat pe ipoteza că liberalizarea pieței acestor produse nu a reprezentat niciun risc. La acel moment, ca președinte al COPA-COGECA, am mers la Bruxelles pentru a mă întâlnit cu oficialii din Comisiei, reprezentanții statelor membre și cu oricine era dispus să asculte. Am insistat ca grâul și orzul să fie incluse în mecanismul de salvgardare, dar răspunsul a fost întotdeauna același: nu există semne de perturbare a pieței, doar fluctuații normale. După trei ani consecutivi în care am fost pe minus, nu mai pot accepta că nu există perturbări ale pieței. Nu mai pot accepta ca grâul și orzul să fie din nou excluse de la protecție în Acordul de Asociere cu Ucraina revizuit. Și nu pot accepta ca instituțiile UE să continue să ignore realitățile economice de bază.
Președinte von der Leyen, Comisare Šefčovič, vă rugăm să vă folosiți bunul simț și să acționați prompt măsuri pentru a proteja sectorul european al cerealelor înainte să fie prea târziu, să restabiliți contingentele tarifare pentru grâu și orz la fel cum era înainte de război. Susținerea Ucrainei nu poate fi pusă la îndoială, nu există argumente în această privință. Totuși, provocarea adevărată stă în crearea unei strategii care construiește sinergii între agricultura ucraineană și a noastră. Ajutând Ucraina să recâștige accesul la piețele sale tradiționale care sunt, în acest moment, supuse atacului rusesc, este o soluție mult mai sustenabilă și strategică. Încercând să înlocuim piețele pierdute ale Ucrainei cu ale noastre nu va face decât să alimenteze tensiunile interne și va ajuta Rusia să capete și mai multă influență în diplomația mondială a grâului”.
