Un CAP american se bate cu gigantul Cargill: „ne-aţi furat banii de hedging agricol”
agrointeligenta.ro
În SUA, ferma medie are 150 de hectare, o cooperativă de 700 de membri nu surprinde pe nimeni iar derivatele financiare se folosesc chiar şi în agricultură.
Autauga Quality Cotton Association, o cooperativă de producţie cu 700 de asociaţi şi care deserveşte în total 2000 de fermieri, impută gigantului agro-alimentar Cargill, că în calitate de intermediar, s-a lansat în practici riscante care le-au generat pierderi de până la 35 de milioane de dolari, pe unii dintre membrii apropiindu-i chiar de faliment, scrie Wall Street Journal.
Concret, Cargill s-ar fi angajat să facă „hedging” pe preţul bumbacului, adică să plătească o asigurare care să le garanteze fermierilor un preţ minimal indiferent de fluctuaţiile de pe piaţă. Însă fermierii acuză gigantul că a păstrat banii, aruncând riscul în cârca lor. Cargill s-a limitat să răspundă că pretenţia este nefondată.
Anul trecut, preţul bumbacului a crescut cu 50% în primele două luni, la 2,15 dolari pe livră, pentru ca apoi să piardă 60% până la final.
Instituţia care arbitrează disputa dintre cooperativa de producţie şi companie este Bursa Bumbacului din Memphis(Memphis Cotton Exchange).
Piaţa americană a bumbacului este dominată, remarcă Wall Stret Journal, de trei mari companii implicate în tranzacţionare – Cargill, Louis Dreyfus Holding BV şi Noble Group – care acţionează în raport cu micii producători ca intermediari, găsindu-le cumpărători.
Relaţia dintre Autauga şi Cargill (inclusiv cu predcesoarea acesteia) durează de aproape o jumătate de secol. Autauga s-a înfiinţat în 1967 şi reuneşte fermieri din 9 state, care îşi pun oferta la comun pentru a obţine un preţ mai bun. Pentru ca nimeni să nu trişeze, asociaţia oferă bonusuri pentru calitate. La sfârşit, eventualele profituri rămase sunt redistribuite către membri.
Micii fermieri (cu vânzări sub 250000 de dolari per an) reprezintă cel mai important segment din agricultura americană deţinând 61% din terenul arabil şi constituind 67% din numărul unităţilor de producţie. Prin forţa economică pe care o au „întreprindeile” lor, aceştia sînt interesaţi de stabilitatea preţurilor materiilor prime pe care le produc (într-o măsură chiar mai mare decât de creşterea bruscă), fapt care îi aşează în opozţie cu marile trusturi agro-alimentare-indusriale care preferă scăderea acestora.
